Pagina a VI-a:

Rolul fundamental al statului – naţiune în procesul globalizării de prof.univ.dr. Ioan Alexandru

AGENDA COMUNELOR DIN ROMÂNIA – un document pus la dispozitie de Asociaţia Comunelor din România pentru folosinţa tuturor celor ce doresc într-adevăr ca România să calce sănătos pe calea Dezvoltării Rurale.

Rolul fundamental al statului – naţiune în

procesul globalizării

prof.univ.dr. Ioan Alexandru

În „Prefaţa” ediţiei a IV-a a lucrării mele „Administraţia publică – teorii, realităţi, perspective”, semnată de regretatul profesor Antonie Iorgovan, poate cea mai strălucită minte a dreptului public din perioada post-belică, demn continuator al şcolii româneşti de administraţie publică întemeiată de Paul Negulescu, dovedind un remarcabil spirit de observaţie a realităţilor din zilele noastre se subliniază: „Problema modelului european nu este exclusiv de importanţă teoretică, implicaţiile practice (în politic, juridic, social) mai ales în ţările în curs de aderare sunt foarte mari, putând genera stări conflictuale dacă modelul european este răstălmăcit de o grupare politică sau alte ori chiar de către autorităţile publice. Nu trebuie să uităm că fiecare dintre ţările membre vine cu propria sa istorie în Uniunea Europeană, cu particularităţile sale, cu sensibilităţile sale dar şi cu aspiraţiile sale. De asemenea, nu trebuie uitat că unele state membre ale Uniunii Europene sunt federaţii, altele au o organizare cvasifederativă, altele sunt state unitare iar acestea din urmă nu acceptă organizarea teritoriului decât pe criterii administrative.”[1]

În aceiaşi prefaţă, profesorul Antonie Iorgovan semnala: „Cu toate acestea, invocându-se modelul european, forţe politice şi civice din România propovăduiesc ideea unei autonomii teritoriale pe criterii etnice, invocându-se principiul subsidiarităţii.”[2]

Observaţiile profesorului A.Iorgovan, consemnate în Prefaţă, de altfel valabile nu doar pentru spaţiul românesc (vezi Kosovo sau Transnistria), ne îndeamnă la atenta cercetare a realităţilor politico-juridice în condiţiile accelerării procesului de globalizare care în Europa se manifestă prin ceea ce numim integrarea în Uniunea Europeană.

De la început trebuie să recunoaştem că procesul de aderare a României la U.E. a fost dificil iar cel de integrare efectivă pare a fi şi mai dificil iar acest lucru a fost şi încă este determinat de incapacitatea de a ne îndeplini obligaţiile asumate la termenele de comun acord stabilite dar – trebuie să spunem – şi de divergenţele de opinii în cadrul Uniunii Europene cu privire la extinderea acesteia şi chiar cu privire la modul de organizare şi funcţionare a Uniunii.

Tratatul de la Lisabona dar mai ales modul în care textele tratatului au evoluat, au confirmat observaţiile pe care le-am formulat cu privire la necesitatea reformării instituţiilor Uniunii şi la evoluţia acesteia.[3]

Confruntarea între opţiunea minimalistă formulată de către anti-europenii aşa zişi „realişti” şi opţiunea optimistă relativ oficială a Comisiei care tindea spre constituţionalizarea unei adevărate federaţii care să elimine contradicţia esenţială între federalismul economic deja existent şi confederalismul politic, s-a soldat cu un compromis a cărui punct forte, după părerea mea, îl constituie modificarea procedurii de adoptare a deciziilor, precum şi simplificarea structurilor la nivelul Comisiei.

Ceea ce mi se pare însă foarte important este faptul că în acest moment prin Tratatul de la Lisabona se confirmă că statul-naţiune rămâne fundamental în procesul de integrare şi că tezele privind statul minimal sau perimarea definitivă a conceptului de suveranitate s-au dovedit a fi neviabile dacă nu chiar contrare ideii de democraţie.

Ar trebui să înţelegem că orice formulă de integrare sau globalizare, printr-o unificare transnaţională nu poate fi un scop în sine.

Orice variantă a globalizării poate fi acceptată dacă protejează diversitatea şi contribuie la soluţionarea atât a problemelor naţionale cât şi transnaţionale. Identitatea transnaţională (identitatea europeană spre exemplu) nu poate fi percepută decât prin intermediul identităţii naţionale.

Orice model de integrare (globalizare) presupune existenţa unor structuri centralizate care să asigure coerenţa sistemului integrat, structuri cu accentuate funcţii antientropice care să poată decide legitim măsuri obligatorii a căror executare să fie asigurată în ultimă instanţă prin forţă. Aşadar, este obligatoriu ca decizia la nivelul sistemului integrat să fie legitimă, adoptată prin proceduri democratice în care participarea să fie asigurată pentru toţi cei care compun sistemul.

„Democraţia rămâne orizontul indispensabil al timpurilor noastre” afirma Marcel Gauchet şi imediat recunoştea că aceasta (democraţia) traversează o criză fără precedent.[4]

Aceste lucruri trebuie să ne preocupe deoarece tot mai frecvent se aud voci potrivit cărora iluzia posibilităţii existenţei unei societăţi care să fie integral guvernată prin drept, începe să se destrame. Într-un studiu anterior[5] semnalam slăbiciunile democraţiei constituţionale în statul de drept şi îmi puneam întrebarea dacă nu cumva lucrurile evoluează şi la noi către forme ale autocraţiei elective cum ar fi „egocraţia”. În alţi termeni, dacă nu cumva am putea vorbi de mutaţii structurale şi procedurale care ar sugera existenţa unei adevărate crize a statului de drept[6] iar criza statului de drept este de fapt expresia degradării democraţiei.

Democraţia este un fenomen evolutiv dinamic şi nu static, la fel ca orice alt fenomen natural sau socio-uman. Democraţia s-a născut şi a evoluat, continuând să progreseze dar în acelaşi timp s-a dezarticulat şi acest lucru se întâmplă pentru a doua oară. Procesul care defineşte modernitatea este mişcarea către autonomie a lumii umane ce se poate identifica prin trei structuri dinamice.[7] Prima este de ordin politic şi se personifică în dezvoltarea istorică a statului-naţiune (Eliberarea statului după secolul al XVI-lea precede eliberarea naţiunii ca entitate politică suverană din secolul al XVIII-lea; dar în profunzime ele sunt legate). A doua componentă a acestei modernităţi este dreptul (Mişcarea către autonomie a societăţii umane se caracterizează prin inventarea unui nou principiu de drept şi anume al legitimităţii, un principiu de redefinire a tuturor raporturilor sociale). A treia componentă este teama, îngrijorarea privind viitorul (toate societăţile şi fenomenele umane sunt istorice deoarece timpul le alterează; ceea ce este însă specific începând cu secolul al XIX-lea, este apariţia altor lucruri şi anume: dorinţa de schimbare, impulsionarea, accelerarea în forţă a timpului către un viitor care s-ar putea fundamenta pe legitimitatea trecutului).

Juridizarea mondială a spaţiului social modifică raporturile umane dar această evoluţie este legată de o accentuare a orientării istorice care se combină în mod paradoxal cu un oarecare gând al grijii pentru viitor. Pentru a înfăţişa un viitor coerent ne trebuie însă o temelie, un soclu, or acestea aproape că nu mai există. „Valorile tradiţionale, cadrele obişnuite de gândire şi de acţiune sunt ameninţate în profunzimea lor de extraordinara rapiditate a evoluţiei socio-economice şi de presiunea exercitată de numeroasele nevoi materiale şi spirituale imediate.”[8] Rezultatul abandonării tradiţiilor îl constituie dezarticularea modului de funcţionare al societăţii noastre. Criza politică provine din dificultatea de a face să funcţioneze într-o manieră coerentă toate componentele democraţiei.

Totuşi, această criză nu poate anula rolul politicului în menţinerea şi consolidarea democraţiei. Politica rămâne adevărata infrastructură a societăţii noastre traversând forma statului-naţiune care va rămâne în mod obiectiv cadrul elaborării sale, chiar şi atunci când naţiunile noastre s-ar federaliza în cadrul unei comunităţii mai largi cum ar fi Uniunea Europeană. Aşadar, integrarea, ca şi mondializarea nu pot pune în pericol în mod radical politica statului-naţiune deoarece deşi aparent trendul mondializării este marcat de primatul economiei şi apare tentaţia de a considera ca fiind desuete entităţile politice în raport cu cele economice. În realitate se observă un fenomen pe care unii nu l-au prevăzut şi anume entităţile politice naţionale se reafirmă iar experţii vorbesc de „geo-politizarea mondializării”. În fapt, mondializarea redă forţă aspiraţiei popoarelor la securitate şi la identitate naţională.

Este foarte adevărat că statul-suveran în varianta clasică a revoluţionat dar asta nu înseamnă că funcţia de coeziune asigurată de statul-naţiune este depăşită. Esenţa problemei statelor-naţiune ce compun Uniunea Europeană este redefinirea funcţiilor şi nu dispariţia suveranităţii. Comisia de la Bruxelles poate decide ceea ce doreşte; dacă nu există în regiunea Calabria, în Piemont, Corsica, Alsacia sau Transilvania un stat puternic, capabil să aplice directivele sale, aceasta nu duce la nimic. Trebuie ca statele să permită ca normele decise în comun să se şi aplice.

Unii teoreticieni ai cosmopolitismului, cum ar fi germanul Ulrich Beck[9], consideră că o asemenea viziune a Europei este depăşită propunând o decuplare, o rupere, între stat şi naţiune dar asta înseamnă să ignorăm o dimensiune fără de care politica ar dispărea şi anume legitimitatea. Care este motivul pentru care oamenii plătesc impozite? Pentru că ei recunosc legitimitatea statului lor. În opinia noastră, dacă naţiunea rămâne comunitatea politică fundamentală, aceasta nu este în numele unui naţionalism agresiv, ci pentru că vocaţia sa este aceea de a se împlini într-o comunitate de state. Mondializarea sau integrarea nu trebuie să fie rezultatul imperialist al impunerii naţiunii celei mai puternice, care vrea să impună, să ceară celorlalte naţiuni să nu mai existe. Europa, datorită trecutului său, nu poate fi fundamentată decât pe recunoaşterea reciprocităţii naţiunilor.

Iată de ce cu tot scepticismul manifestat de unii doctrinari care vorbesc de faptul că „Ne confruntăm cu o criză a Suveranităţii”[10], ne raliem din nou celor care apreciază că „ordinea globală din secolul al XXI-lea ar trebui să se bazez pe suveranitatea statelor care sunt singurii actori internaţionali ce îmbină (cel puţin potenţial) legitimitatea democratică şi capacitatea de a impune aplicarea normelor de drept.”[11]

AGENDA COMUNELOR DIN ROMANIA

document de analiză şi recomandări pentru toate partidele politice şi orice alţi factori interesaţi în vederea elaborării politicilor publice privind dezvoltarea durabilă a satului romînesc -
Introducere

„Agenda comunelor din România” este un document elaborat de Asociaţia Comunelor din România şi supus atenţiei tuturor partidelor politice, experţilor din administraţia publică centrală şi locală, specialiştilor în administraţie publică din mediul universitar şi tuturor factorilor interesaţi din societatea civilă.

Obiectivul general urmărit de A.Co.R. în întreaga sa activitate este de a îmbunătăţi calitatea vieţii în mediul rural prin creşterea capacităţii de acţiune, a resurselor şi eficienţei administraţiei publice locale. Numai în acest fel vor putea fi satisfăcute nevoile specifice fiecărei colectivităţi locale.

Scopul acestui demers este de a pune la dispoziţia partidelor politice, a specialiştilor implicaţi în elaborarea de politici publice, precum şi a tuturor celorlalte persoane interesate un document care evaluează starea de fapt a comunelor din România şi propune măsuri pentru ameliorarea deficienţelor constatate. Ţelul urmărit de A.Co.R. este ca atât partidele, indiferent de doctrina lor, cât şi administraţia publică centrală să-şi însuşească propunerile formulate şi, pe viitor, să le ia în considerare atunci când elaborează programele politice, respectiv politicile publice. Plecăm de la premisa că problemele din mediu rural şi mai cu seamă rezolvările acestora transcend orice doctrine; de aceea, acţiunile de întreprins sunt similare, indiferent de orientarea politică a factorilor de decizie din puterea executivă şi legislativă.

De asemenea, A.Co.R. îşi propune ca prin acest document să inaugureze o practică regulată de evaluare a performanţelor administraţiei publice locale din comunele României. Acest lucru presupune ca membrii asociaţiei să transmită anual starea de fapt a propriilor colectivităţi pe baza indicatorilor propuşi. Obiectivele acestui demers sunt de a face cunoscute atât problemele, cât şi progresele administraţiei publice din mediu rural, de a realiza o evaluare comparată a performanţelor comunelor şi de a crea o bază de date care să sprijine formularea unor politici publice adaptate situaţiei existente. Totodată, proiectul urmăreşte să faciliteze schimbul de experienţe între membrii asociaţiei şi să facă recomandări pentru îmbunătăţirea activităţii acestora.

Prima ediţie a „Agendei comunelor” urmăreşte două ţinte principale. Pe de o parte, prezintă starea de fapt în comunele din România din punct de vedere al acţiunii administraţiei publice şi al furnizării serviciilor publice locale; această analiză va constitui şi baza pentru evaluarea comparată a performanţelor comunelor în anii următori. Pe de altă parte, prezintă propuneri de soluţii factorilor de decizie şi specialiştilor pentru rezolvarea problemelor identificate şi face recomandări pentru membrii A.Co.R. în vederea îmbunătăţirii performanţelor în activitatea proprie.

Astfel, documentul are două mari părţi componente. Prima este o evaluare a situaţiei comunelor din România şi a administraţiilor publice ale acestora la nivelul anului 2006. Această parte abordează cinci teme distincte, şi anume:

Ø organizarea administrativ-teritorială, autorităţile administraţiei publice locale din comune şi competenţele acestora;

Ø organizarea şi resursele instituţionale ale administraţiilor publice locale din comune;

Ø situaţia financiară a comunelor;

Ø starea serviciilor publice locale furnizate în comune;

Ø programe de finanţare disponibile comunelor şi proiectele de investiţii implementate de acestea.

Cea de-a doua parte a documentului are un caracter programatic. În această parte, A.Co.R. prezintă propuneri privind îmbunătăţirea actualului spectru al programelor guvernamentale de finanţare a proiectelor de investiţii în mediul rural. De asemenea, sunt formulate propuneri pentru noi linii de finanţare a serviciilor publice locale deficitare în colectivităţile rurale. În plus, A.Co.R. supune atenţiei factorilor de decizie şi specialiştilor în domeniu propuneri privind obiectivele specifice ale procesului de descentralizare administrativă şi financiară. Cea de-a doua parte se încheie cu recomandările adresate autorităţilor administraţiei publice locale din comune în vederea îmbunătăţirii activităţii proprii.

Anexele 1 - 8 prezintă detaliat programele de finanţare a proiectelor de investiţii ale comunelor, disponibile în anul 2008 şi în anii următori.

Concluziile formulate în „Agenda comunelor din România” se bazează pe datele obţinute în urma unei cercetări sociologice efectuate la sfârşitul anului 2007 pe un eşantion reprezentativ de comune. Acestea au primit şi completat un set de trei chestionare cu indicatori meniţi să surprindă aspecte importante din viaţa colectivităţilor locale şi din activitatea administraţiilor publice[12]. Datele astfel obţinute au fost prelucrate în cadrul A.Co.R. şi au stat la baza analizelor prezentate în prima parte. Baza de date creată va fi în totalitate disponibilă pe portalul www.acor.ro. Demersurile similare planificate pentru viitor[13] vor avea aceeaşi abordare şi vor urmări să crească permanent numărul respondenţilor, astfel încât toţi cei 2014 membri ai asociaţiei (şi, de ce nu, chiar toate comunele) să fie implicaţi până în anul 2010. Asociaţia Comunelor din România doreşte să mulţumească tuturor autorităţilor publice locale, precum şi celorlalte persoane care au participat în cercetarea sociologică şi îi invită pe toţi ceilalţi membri să se implice în elaborarea ediţiilor viitoare ale „Agendei comunelor”.

Rezumat şi principalele propuneri

La sfârşitul anului 2007 România avea 2.858 de comune dintr-un total de 3.219 de unităţi administrativ-teritoriale, inclusiv judeţele. În ultimii şapte ani numărul comunelor a fost în continuă majorare, crescând cu aproape două sute, de la 2.688, în anul 2000[14]. Principala cauză a fenomenului de fragmentare administrativă este scindarea colectivităţilor locale, pe fondul unor nemulţumiri obiective sau subiective ale unor grupuri de iniţiativă. În aceste condiţii, populaţia comunelor reprezintă 45% din totalul locuitorilor României (9,6 mil.), cu aproape 0,5 mil. mai puţin decât în anul 2000; totodată, comunele ocupă 87% din teritoriul naţional.

Economia rurală este dependentă de sectorul primar şi foarte puţin deschisă sectoarelor secundar şi terţiar. Mai bine de două treimi din populaţia rurală este ocupată în agricultură, însă numărul angajaţilor este infim, cca 150.000. Dacă luăm în considerare şi faptul că suprafaţa medie a unei exploataţii agricole în România este de 3,37 de ha, rezultă că în mediul rural productivitatea muncii se situează la niveluri foarte scăzute faţă de cel urban. Acest lucru determină venituri mici per capita, care se materializează într-o capacitate fiscală locală redusă.

Comuna medie din România are între 3.500 şi 4.000 de locuitori[15], din care 23% peste 60 de ani (faţă de 16% în mediul urban), iar 25% sub 18 ani. Sporul natural este negativ, atingând valoarea de -3,7/1000 de locuitori. Numărul mediu de membri ai unei gospodării rurale este de trei persoane. Comuna are câte 3-4 sate componente, cu distanţa medie de 7 km între cele mai îndepărtate dintre ele. Suprafaţa medie este cuprinsă între 6.000 şi 7.000 de ha, din care peste 90% în extravilan.

Treburile publice în comune sunt în sarcina primarilor şi consiliilor locale[16], ca autorităţi alese ale administraţiei publice locale. Responsabilităţile atribuite prin lege acestora sunt identice cu cele ale autorităţilor locale din oraşe şi municipii. Rolul jucat de primarii comunelor în viaţa colectivităţilor rurale este decisiv pentru bunăstarea acestora. Cele două autorităţi locale îşi exercită atribuţiile prin intermediul aparatului de specialitate al primarului. Acesta reuneşte, în medie, 20 de angajaţi, din care numai un sfert cu studii universitare de licenţă, iar restul cu studii medii sau gimnaziale. În plus, numai unul din patru angajaţi a absolvit în ultimii doi ani programe de perfecţionare profesională. În acelaşi timp, dotările la care au acces funcţionarii sunt încă deficitare; la sfârşitul anului 2007, exista un calculator la doi angajaţi, din care numai trei sferturi cu acces la imprimantă şi internet. Majoritatea comunelor furnizează serviciile publice locale direct prin intermediul aparatului de specialitate; numai o treime au înfiinţat structuri specializate, instituţii publice de interes local; de asemenea, numai o treime fac parte dintr-o asociaţie de dezvoltare intercomunitară, care, în majoritatea cazurilor, este neoperaţională din lipsă de fonduri şi dotări.

Activitatea economică redusă, veniturile salariale medii nesemnificative, suprafaţa relativ mică ocupată de clădiri şi nivelul redus stabilit prin lege al impozitelor şi taxelor locale determină o capacitate scăzută de generare a veniturilor proprii la bugetele locale ale comunelor. Mai puţin de 20% din veniturile totale ale bugetelor locale sunt generate la nivel local. În consecinţă, comunele depind de bugetul de stat pentru 4/5 din resursele lor financiare, din care aproape jumătate prin sistemul de echilibrare. Acest lucru a creat deja o cultură a dependenţei de factorii de decizie în alocarea fondurilor de la nivel central sau judeţean, ceea ce dăunează autonomiei locale. În ultimii ani, pe fondul suplimentării considerabile a alocaţiilor din sume defalcate pentru echilibrare, gradul de dependenţă şi incertitudinea asupra nivelurilor veniturilor au crescut. Lipsa de predictibilitate a acestor alocări a determinat, în premieră, apariţia unor excedente importante la bugetele locale ale comunelor (cca 10% în 2006).

Cheltuielile bugetelor locale ale comunelor sunt grevate în proporţie de peste două treimi de 4-6 servicii publice locale esenţiale pentru colectivităţile rurale; aceste servicii au o structură a cheltuielilor foarte rigidă. În consecinţă, disponibilul pentru restul serviciilor publice din responsabilitatea autorităţilor locale şi pentru cheltuieli de capital este limitat. Totuşi, cheltuielile de capital s-au dublat în ultimii doi ani. Per total, cheltuielile cu funcţionarea minimă a administraţiei publice locale sunt acoperite din venituri generate la nivel local în proporţie de numai 46%[17]. Aşadar, comunele sunt dependente de sistemul de echilibrare pentru a-şi asigura funcţionarea. De aceea, echilibrarea bugetelor locale trebuie să aibă un grad ridicat de predictibilitate pentru a permite planificarea pe termen lung a cheltuielilor de funcţionare şi dezvoltare.

În aceste condiţii, furnizarea serviciilor publice locale la parametrii cantitativi şi calitativi acceptabili reprezintă o provocare insurmontabilă pentru marea majoritate a autorităţilor locale din comune. Spre deosebire de concetăţenii lor din mediul urban, membrii colectivităţilor rurale au acces limitat la (sau nu beneficiază deloc de) serviciile de învăţământ liceal sau profesional, iluminat public, alimentare cu apă potabilă, canalizare a apelor uzate, salubrizare, management al situaţiilor de urgenţă, poliţie comunitară, cultură şi evidenţa persoanelor. De asemenea, calitatea serviciilor educaţionale, de administrare a drumurilor publice şi de asistenţă socială este adesea necorespunzătoare. Principalele cauze ale acestor deficienţe sunt inexistenţa sau starea de degradare a infrastructurii aferente şi lipsa personalului calificat.

În ultimii doi ani comunele au avut acces la o serie de programe naţionale de finanţare a proiectelor de investiţii în infrastructura serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare, salubrizare, administrare a drumurilor publice de interes local şi a învăţământului preuniversitar de stat. Cuantumul total al fondurilor astfel alocate este peste două ori mai mare decât suma totală a cheltuielilor de capital ale comunelor în perioada 2001-2005. Efectele acestor investiţii asupra calităţii vieţii în mediul rural sunt incontestabile. Pe viitor, comunele vor avea acces la fonduri cel puţin la fel de importante; actualelor programe finanţate de la bugetul de stat li se vor adăuga, din anul 2008, programele operaţionale sectoriale şi Programul naţional de dezvoltare rurală, co-finanţate de Uniunea Europeană.

În ciuda progreselor menţionate, anumite nevoi stringente ale comunelor nu au fost încă abordate sistematic şi nici nu vor putea fi satisfăcute prin efortul propriu al autorităţilor locale. Pentru rezolvarea acestora, Asociaţia Comunelor din România propune suplimentarea şi diversificarea sprijinului financiar din partea bugetului de stat către programe de investiţii în serviciile de iluminat public, evidenţa persoanelor, management al situaţiilor de urgenţă, poliţie comunitară; de asemenea, A.Co.R. solicită sprijin financiar pentru construirea de sedii administrative ale comunelor, operaţionalizarea asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară şi generalizarea/standardizarea programelor informatice utilizate de administraţia publică locală.

Administrarea unor servicii publice locale sau implementarea proiectelor de investiţii sunt adesea afectate de ineficienţă şi utilizarea iraţională a resurselor. În acest context, A.Co.R. formulează o serie de propuneri pentru ameliorarea cadrului legislativ şi instituţional al administraţiei publice locale. Astfel, A.Co.R. propune consolidarea actualelor programe de finanţare a proiectelor de investiţii în infrastructura publică de interes local, simplificarea şi standardizarea procedurilor de evaluare a proiectelor şi alocare a fondurilor. În egală măsură, A.Co.R. solicită implementarea strategiilor sectoriale de descentralizare a serviciilor publice elaborate la sfârşitul anului 2006, precum şi implementarea măsurilor de reformă a finanţelor publice locale prevăzute în Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. Totodată, o importanţă aparte este acordată adoptării proiectului legii privind sistemul unitar de salarizare a funcţionarilor publici, adaptării salarizării personalului contractual la prevederile acestuia şi măsurilor de creştere a performanţei profesionale a funcţionarilor din administraţia publică locală, precum şi reconsiderării unor drepturi de natură salarială în cazul primarilor şi viceprimarilor comunelor. Nu în ultimul rând, A.Co.R recomandă propriilor săi membri obiective şi acţiuni de îmbunătăţire a eficienţei structurilor instituţionale subordonate şi de creştere a gradului de calificare profesională a personalului; de asemenea, sunt propuse măsuri pentru raţionalizarea cheltuielilor cu serviciile publice locale prin prestarea lor în comun, la nivelul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară.

Starea de fapt a comunelor din România

Aspecte generale

Organizarea administrativ-teritorială a României

Teritoriul României este organizat, din punct de vedere administrativ, în comune, oraşe şi judeţe[18], denumite generic unităţi administrativ-teritoriale (u.a.t.). Unele oraşe cu importanţă economică şi socială semnificativă pot fi declarate municipii. Înfiinţarea sau stabilirea statutului unei u.a.t. se fac prin lege. În conformitate cu responsabilităţile administrative atribuite prin lege, comunele, oraşele şi municipiile reprezintă primul nivel al administraţiei publice locale, în timp ce judeţele se constituie în cel de-al doilea.

Comunele reprezintă categoria cea mai mare de u.a.t., atât numeric, cât şi demografic. Astfel, la sfârşitul anului 2007 existau 2.858 de comune[19] dintr-un total de 3.178 de u.a.t. din primul nivel al administraţiei locale. Acestora li se adăugau cele 41 de judeţe.

Populaţia comunelor este cu puţin mai mare decât cea a municipiilor şi de peste patru ori mai mare decât a oraşelor.

În acelaşi timp, suprafaţa ocupată de comune este net superioară oraşelor şi municipiilor. În privinţa suprafeţei medii, valorile se echilibrează (7.300 de ha comunele şi peste 9.000 de ha oraşele şi municipiile), însă densitatea medie a populaţiei comunelor este mult mai mică, ceea ce creează dificultăţi suplimentare în asigurarea accesului la servicii.

Ascendentul şi importanţa comunelor, din perspectiva considerentelor amintite, reies cu claritate din diagramele 1-3. Cu toate acestea, în ultimii 17 ani se observă o serie de evoluţii importante: creşterea numărului comunelor, cumulată cu scăderea populaţiei acestora (vezi diagramele 2 şi 4).

Dacă în anii 1990-2000 principalul curent a fost de transformare a oraşelor în municipii, începând cu anul 2002, fenomenul a afectat comunele, în primul rând prin divizarea acestora sau declararea unora dintre ele drept oraşe. Punctul culminant a fost atins în anul 2004, când au fost înfiinţate 138 de comune, prin divizarea celor existente, iar alte 37 au fost declarate oraşe (vezi diagrama 5). În urma tuturor acestor procese, populaţia medie a unei comune a scăzut cu peste 10%, de la 3.791 în anul 2000 la 3.384 în anul 2007, situându-se cu mult sub dimensiunile considerate optime la nivel internaţional de 10.000 de locuitori per unitate administrativ-teritorială.

Fenomenul urbanizării are efecte predominant benefice pentru societate; nivelul său este şi un indicator al gradului de dezvoltare a unui stat. Ca stat membru al Uniunii Europene, România are o populaţie rurală semnificativ peste media comunitară; şi din această perspectivă, urbanizarea este un obiectiv de urmărit. Totuşi, este necesar ca dobândirea statutului de oraş să se facă numai atunci când populaţia, dotările şi infrastructura edilitară respectă condiţiile prevăzute de lege[20]. Or, în fapt, multe din noile oraşe ale României nu sunt cu nimic superioare din punct de vedere urbanistic comunelor actuale, dimpotrivă.

Un al doilea aspect important de semnalat în acest subcapitol este efectul negativ al divizării comunelor existente. De regulă, grupurile care iniţiază separarea invocă dificultatea accesului la serviciile publice sau privarea deliberată a unor sate de serviciile cuvenite. Cu siguranţă că asemenea probleme pot fi reale, însă divizarea nu va garanta rezolvarea, ci agravarea lor. Capacitatea fiscală a noilor comune este în majoritatea cazurilor total insuficientă, iar acestea devin dependente de sumele de echilibrare de la bugetul de stat. Dar noul sistem de echilibrare a bugetelor locale, intrat în vigoare din anul 2007, favorizează colectivităţile mari, iar cele mici riscă să nu îşi acopere nici măcar cheltuielile de funcţionare. În acelaşi timp, costurile cu autorităţile publice, învăţământul şi asistenţa socială sunt rigide, astfel încât fondurile rămase pentru investiţii sunt prea mici pentru a asigura o creştere a calităţii infrastructurii. Pe de altă parte, programele europene şi naţionale de finanţare a proiectelor de dezvoltare promovează investiţiile de mari dimensiuni, iar Guvernul sprijină în mod deschis asocierea intercomunitară. Toate aceste aspecte relevă faptul că, pe termen mediu şi lung, divizarea comunelor şi chiar menţinerea actualelor comune cu populaţie redusă vor avea consecinţe negative asupra colectivităţilor respective.

Economia rurală şi ocuparea forţei de muncă

Economia rurală este dependentă de agricultură. La acest fapt contribuie atât factori sistemici şi tradiţionali (cea mai mare parte a suprafeţei agricole de 14,7 mil. ha a României este în mediul rural), cât şi conjuncturali (în anii 1990-2000, o bună parte din personalul disponibilizat din industrie a revenit în mediul rural). Majoritatea populaţiei active a comunelor (4,5 milioane persoane) este ocupată în agricultură, silvicultură şi piscicultură (64,2%), în timp ce doar 18,7% lucrează în sectorul secundar, iar 17,1% în cel terţiar.

Dintre fermieri, majoritatea sunt proprii lor angajaţi, realizând o agricultură de subzistenţă. De altfel, forţa de muncă angajată în agricultură reprezintă doar 3,2% din numărul total de angajaţi din economie. Performanţele în agricultură sunt compromise şi de o serie întreagă de alţi factori, dintre care amintim numai fărâmiţarea extremă a proprietăţilor; suprafaţa agricolă medie a unei exploataţii agricole din România este de 3,37 ha şi este divizată în aproximativ 3,73 parcele.

Celelalte sectoare economice, industria şi serviciile, sunt slab reprezentate în mediu rural. Conform Planului Naţional de Dezvoltare Rurală, micro-întreprinderile angajau, în anul 2005, numai 113.322 de persoane, adică 2,8 persoane per micro-întreprindere. Numărul total al acestor entităţi era de 40.714 (13% din total naţional), din care peste jumătate desfăşurau activităţi de comerţ, cu valoare adăugată minimă la economia rurală şi la bugetele locale. Turismul este slab dezvoltat, cu excepţia câtorva regiuni tradiţionale. Această situaţie deficitară a antreprenoriatului în mediul rural este consecinţa unui complex de factori, din care se disting nivelul scăzut al pregătirii forţei de muncă, ponderea redusă a forţei de muncă tinere, lipsa infrastructurii de transport şi a serviciilor comunitare de utilităţi publice[21].

În consecinţă, productivitatea muncii şi veniturile obţinute din activitatea economică în mediu rural sunt semnificativ mai mici decât media naţională[22]. Aceasta se traduce într-o capacitate fiscală redusă a comunelor, care le împiedică să-şi asigure nevoile de bază în infrastructura de transport, utilităţi publice, educaţională, socială şi culturală; efectele acestei situaţii sunt lipsa de atractivitate pentru investitorii privaţi şi pregătirea necorespunzătoare a forţei de muncă. Astfel, colectivităţile rurale se găsesc într-un cerc vicios din care nu pot ieşi fără ajutor din exterior.

Administraţia publică a comunelor şi serviciile publice locale

„Treburile publice” din comune sunt rezolvate de către autorităţile administraţiei publice locale, primari şi consilii locale, alese prin vot direct o dată la patru ani. La nivel rural, primarii şi consiliile locale joacă rolul cel mai important în asigurarea furnizării serviciilor publice şi a accesului cetăţenilor la acestea. În egală măsură, activitatea autorităţilor locale este determinantă pentru întreaga dezvoltare economică, socială şi de mediu a colectivităţii.

Primarii şi consiliile locale sunt autorităţi administrative autonome şi nu se subordonează altor autorităţi sau entităţi, fie din administraţia centrală, fie din cea locală. Acestea răspund numai în faţa legii, ale cărei prevederi le organizează şi condiţionează activitatea, şi în faţa cetăţenilor, ale căror nevoi trebuie să le satisfacă, de asemenea,în limitele şi condiţiile legii.

Pentru realizarea responsabilităţilor proprii, autorităţile locale au la îndemână o serie de resurse instituţionale, umane, financiare şi patrimoniale. Acestea, cumulate, determină capacitatea administrativă a fiecărei comune în parte. Primarul aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi aplică prevederile legale prin intermediul aparatului său de specialitate, pe care îl conduce şi al cărui personal îl recrutează şi eliberează din funcţie. Primarul poate propune consiliului local înfiinţarea de instituţii publice de interes local, ca furnizori specializaţi de servicii către populaţie la nivel local.. De asemenea, consiliul local poate hotărî participarea la asociaţii de dezvoltare intercomunitară sau de altă natură şi societăţi comerciale. În vederea furnizării serviciilor publice avute în competenţă, autorităţile locale aprobă şi dispun de bugetele locale, gestionează şi valorifică bunurile din proprietatea comunei.

Competenţele alocate autorităţilor locale în furnizarea serviciilor publice locale se clasifică, în funcţie de gradul de discreţie în luarea deciziilor şi responsabilităţile de finanţare, în exclusive, partajate şi delegate[23] (vezi caseta 1). Pe lângă acestea, primarii şi consiliile locale ale comunelor exercită competenţe determinante şi în următoarele domenii:

- administrarea fiscală (stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a oricăror alte venituri ale unităţilor administrativ-teritoriale, prin compartimente proprii de specialitate, în condiţiile legii);

- gestiunea bugetară (elaborarea, aprobarea, rectificarea şi execuţia bugetului local al comunei);

- contractarea datoriei publice a comunei;

- gestionarea registrului agricol;

- managementul resurselor umane ale structurilor şi instituţiilor subordonate;

- autoritatea tutelară şi starea civilă.

Actuala structură a competenţelor autorităţilor locale de la nivelul comunelor este rezultatul procesului de descentralizare desfăşurat după anul 1990. Acesta a fost implementat într-un ritm fluctuant, cu vârfuri în perioadele 1997-1999 şi 2002-2004. Astfel, transferul serviciilor comunitare de utilităţi publice în administrarea autorităţilor locale a fost urmat de transferul unor competenţe privind amenajarea teritoriului, infrastructura rutieră de interes local, locuinţele sociale, instituţiile de cultură de interes local, asistenţa socială, învăţământul preuniversitar, administrarea fiscală, ordinea publică, evidenţa persoanelor, unităţile sanitare publice etc.

La o primă vedere, stadiul descentralizării în România nu se deosebeşte semnificativ de situaţia altor noi state membre ale Uniunii Europene. Totuşi, o analiză temeinică relevă deficienţe importante care afectează calitatea serviciilor publice în cauză şi abilitatea autorităţilor locale de a le gestiona într-un mod corespunzător. Dintre acestea, se disting următoarele:

- transferul de autoritate decizională a fost adesea incomplet; de exemplu, autorităţile locale au primit responsabilităţi privind finanţarea unor servicii publice fără a putea influenţa organizarea şi funcţionarea acestora (ex. învăţământul preuniversitar);

- au fost descentralizate servicii publice fără resurse financiare suficiente (ex. asistenţa medico-socială, asistenţa socială);

- sumele defalcate de la bugetul de stat pentru finanţarea unor servicii publice descentralizate se alocă pe baza costurilor istorice şi nu în funcţie de numărul şi nevoile beneficiarilor;

- cooperarea cu structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, deşi legiferată şi instituţionalizată, nu a devenit o practică curentă pentru unele ministere;

- au fost transferate unele venituri ale bugetelor locale ca venituri ale bugetului de stat, cu consecinţe deosebit de grave pentru unităţile administrativ-teritoriale.

În perioada 2005-2007, deşi cadrul legislativ al procesului de descentralizare a fost îmbunătăţit semnificativ, iar autonomia locală aparent consolidată, nu au fost descentralizate servicii publice şi nici resurse financiare pentru buna funcţionare a serviciilor existente.

Organizarea şi resursele instituţionale

În cele ce urmează vom evalua caracteristicile unei comune medii din România, precum şi modul de organizare instituţională, resursele umane şi dotările aflate la dispoziţia autorităţilor locale.

Informaţiile prezentate şi analizate în acest subcapitol au fost obţinute în urma unei cercetări la care au participat 64 de comune. Eşantionul este reprezentativ pentru întreaga categorie a comunelor din România, întrucât structura subiecţilor este direct proporţională cu cea de la nivel naţional, din punct de vedere al populaţiei, aşezării şi suprafeţei. De asemenea, repartizarea geografică a subiecţilor a fost echilibrată.

Populaţie, aşezare şi întindere

Populaţia medie a comunelor din eşantion era, la 1 iulie 2007, de aproximativ 4000 de locuitori[24]. Într-o gospodărie rurală locuiau, în medie, trei persoane.

Comunele sunt formate, în medie, din câte 3-4 sate, inclusiv satul de reşedinţă. La extreme, 8% dintre comune au în componenţă numai satul de reşedinţă; de cealaltă parte, 8% dintre comune au în componenţă 10 sau mai multe sate (vezi tabelul 1).

Distanţa medie dintre mai îndepărtate sate ale comunei este de 7 km, ceea ce nu poate fi considerată o valoare ridicată. La extrema superioară, în aproximativ 20% dintre comune distanţa dintre cele mai îndepărtate sate este de peste 10 km. Prin lege, în toate situaţiile în care distanţa dintre satul de reşedinţă şi celelalte sate componente este de peste 3 km se impune dotarea acestora din urmă cu cel puţin un magazin alimentar şi un punct sanitar, precum şi asigurarea transportului elevilor la cea mai apropiată unitate de învăţământ[25].

	populaţia totală	populaţia per sat component	numărul de sate componente	distanta intre cele mai îndepărtate sate ale comunei	% locuitori 0-18 ani	% locuitori peste 60 ani	sporul natural
medie	4.007	1.301	3	7	24%	23%	-15
maxim	11.000	5.300	19	38	52%	55%	138
minim	1.031	113	-	-	11%	4%	-123
Tabelul 1. Populaţia comunelor şi satele componente

În ceea ce priveşte structura pe grupe de vârstă a populaţiei, se remarcă ponderea medie de 23% a persoanelor peste 60 de ani, semnificativ mai ridicată decât media naţională de 19% şi cea urbană de 16%. Această situaţie este în mare măsură consecinţa restructurării industriale din anii 1990, în urma căreia efective importante disponibilizate din unităţile economice s-au stabilit în mediul rural. Una dintre urmările acestei stări de fapt este sporul natural negativ de -3,7/1000 de locuitori, care contribuie la scăderea continuă a populaţiei rurale; prin comparaţie, sporul natural în mediu urban este uşor pozitiv.

Peste jumătate din comune sunt situate în zone de câmpie sau podiş, în timp ce restul de cca 40% se găsesc în zonele de deal şi de munte. Suprafaţa medie este de 6.100 ha, din care 9% în intravilan, iar restul în extravilan. La extreme, 10% din comune au suprafeţe mai mari de 10.000 ha, iar 15% mai mici de 3.000 ha. Suprafaţa comunei, mai ales a intravilanului, este un indicator important pentru costurile de înfiinţare şi întreţinere a drumurilor de interes local şi a serviciilor de utilităţi publice, mai ales în cazul corelării cu distanţe mari între satele componente (ex. comuna Ungureni, jud. Botoşani).

În medie, suprafaţa agricolă reprezintă 70% din totalul suprafeţei unei comune, iar cea a fondului forestier 20%. În privinţa ultimului indicator, 11% din comune includ suprafeţe importante de pădure (peste 2.500 ha), din care o parte importantă în proprietatea acestora; alte 20% din comune au suprafeţe de pădure mai mici de 50 ha.

Organizarea şi dotarea administraţiei publice locale

Principala structură instituţională a administraţiei locale a comunelor este aparatul de specialitate al primarului. Aparatul de specialitate împreună cu primarul, viceprimarul şi secretarul comunei formează structura funcţională denumită primărie[26]. De regulă, aparatul de specialitate este structurat în 8 compartimente funcţionale, din care majoritatea compartimentelor au una până la cinci persoane. Numai o jumătate dintre comune au organizat servicii sau birouri. Principala explicaţie pentru această situaţie este neîntrunirea numărului minim de funcţii necesare pentru asemenea tipuri de compartimente, respectiv 7 şi 5. Domeniile cele mai frecvente de activitate ale compartimentelor din aparatul de specialitate sunt:

- economic, cu atribuţii financiar-fiscal-contabile, care includ atât administrarea fiscală, cât şi gestiunea bugetară şi contabilitatea; frecvent, acest compartiment răspunde şi de achiziţiile publice;

- administrativ-secretariat-pază;

- registru agricol/cadastru imobiliar-edilitar;

- urbanism.

Comunele mari au organizat compartimente specifice pentru: achiziţii publice, resurse umane, audit, asistenţă socială, administrarea domeniului public, gospodărie comunală, stare civilă şi autoritate tutelară, relaţii cu publicul.

De regulă, atribuţiile din domeniul juridic, resurse umane, stare civilă şi asistenţă socială sunt coordonate sau exercitate de secretarul comunei.

Un număr redus de comune au înfiinţat funcţiile de administrator public şi promotor local, cărora li s-au delegat sarcini de strategie, elaborare proiecte şi atragere fonduri nerambursabile.

O funcţie importantă pentru contribuţia sa la prevenirea unor situaţii de urgenţă sau la diminuarea efectelor acestora, cu condiţia existenţei utilajelor necesare, este cea de buldoexcavatorist. Din păcate însă, numai un număr redus de comune au înfiinţat-o, cel mai probabil din cauza lipsei dotărilor aferente.

Majoritatea comunelor furnizează prin aparatul de specialitate servicii care în mod normal sunt asigurate prin instituţii publice de interes local, şi anume:

- cultură, care în cele mai multe cazuri implică bibliotecarul şi arhivistul;

- apărare împotriva incendiilor şi protecţie civilă, care implică funcţia de conducător al serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă;

- poliţie comunitară, acolo unde este înfiinţată, care astfel a preluat şi atribuţiile de pază;

- evidenţa persoanelor, acolo unde este înfiinţat, incluzând o funcţie pentru stare civilă şi alta pentru evidenţa persoanelor.

În ceea ce priveşte numărul şi structura personalului pe statute, pregătire profesională şi vârste, situaţia este redată în tabelul 2.

	total personal	funcţionari publici de conducere	funcţionari publici de execuţie	personal contractual	absolvenţi de studii superioare postuniversitare	absolvenţi studii superioare de licenţa	absolvenţi studii postliceale	absolvenţi studii liceale	absolvenţi studii gimnaziale
medie	21	1,2	8	12,4	1	5	1	10	5
maxim	105	6	30	70	7	29	12	54	50
minim	5	0	1	1	0	1	0	0	0
% in total		6%	38%	56%	4%	22%	4%	45%	24%
Tabelul 2. Numărul şi structura personalului din aparatul de specialitate

Aşadar, numărul mediu de angajaţi în aparatul de specialitate este de circa 20. Marea majoritate a aparatelor de specialitate dispun de un număr de 15-25 de funcţionari. Discrepanţele dintre valorile maxime (5% din comune cu peste 50 de angajaţi) şi minime (15% din comune au maximum 10 angajaţi) sunt semnificative şi condiţionate de capacitatea financiară. În medie, există un angajat la 232 de locuitori, cu valori extreme de un angajat la 759, respectiv 67 de locuitori. De regulă, există o corelaţie între numărul locuitorilor şi numărul personalului, însă există şi comune mari cu un număr redus de personal (ex. Gura Vitioarei din jud. Prahova şi Cuca din jud. Argeş).

În ceea ce priveşte structura pe statute, funcţionarii publici şi personalul contractual se regăsesc în proporţii relativ egale. Ponderea funcţiilor publice din clasa I este 14%, un procent mult mai mic decât în mediul urban.

În cazul criteriului studiilor absolvite, numai un sfert din personalul angajat are studii universitare de licenţă. Cea mai importantă categorie este cea a absolvenţilor de liceu (aprox. 45%). Numărul redus al personalului cu pregătire universitară este o problemă importantă, deoarece calitatea multor servicii publice, capacitatea de documentare, de adaptare la nou şi inovare, de planificare şi strategie sunt condiţionate de acest factor. Pentru a deveni mai eficiente şi a fructifica mai multe din oportunităţile avute, comunele trebuie să facă eforturi pentru a angaja personal cu calificare superioară. Acest deziderat depinde de capacitatea de a atrage tineri absolvenţi în administraţia publică locală a comunelor. În prezent, numai 18% din angajaţi au vârste sub 30 de ani; cei mai mulţi, 61%, fac parte din categoria de vârstă 30-50 de ani.

Calitatea muncii personalului depinde într-o mare măsură şi de perfecţionarea sa continuă. Totuşi, numai 25% din angajaţi au urmat programe de perfecţionare profesională în anii 2006-2007. Temele cursurilor la care au participat aceştia sunt împărţite în mod egal între: fonduri nerambursabile, achiziţii publice, finanţe publice, contabilitate, management organizaţional, tehnologia informaţiei. Cu toate că o bună parte din oferta actuală de perfecţionare a personalului din sectorul public este de calitate discutabilă, pentru mulţi funcţionari cursurile reprezintă singura oportunitate de a afla noutăţi şi a schimba experienţe cu omologii din alte primării. Prin urmare, autorităţile locale au de câştigat din încurajarea participării personalului la programe de perfecţionare profesională, cu condiţia să solicite şi să urmărească aplicarea în activitatea profesională a cunoştinţelor dobândite.

Spaţiul util mediu disponibil pentru un angajat din aparatul de specialitate al primarului unei comune este de 15 m². Acesta variază între 3 şi 75 m², gradul de dispersie al valorilor comunicate fiind semnificativ. Trebuie spus că peste 10% din comune dispun de mai puţin de 5 m² per angajat, ceea ce ridică problema adecvării sediilor actuale ale primăriilor. Este bine ştiut faptul că un număr important de comune nici măcar nu deţin clădiri administrative, fiind nevoite să închirieze spaţii pentru a-şi desfăşura activitatea. Altele sunt în pericol de a ajunge în aceeaşi situaţie ca urmare a retrocedării imobilelor pe care le ocupă în prezent. În restul cazurilor, sediile sunt adesea improprii din punct de vedere structural pentru activităţile specifice unei primării contemporane; majoritatea au fost construite cu cel puţin 50 de ani în urmă.

Dotarea cu echipamente IT continuă să rămână o problemă, deşi evoluţiile faţă de anii precedenţi sunt pozitive. Astfel, la sfârşitul anului 2007 existau 0,47 calculatoare per angajat în aparatul de specialitate, comparativ cu media determinată de Asociaţia Naţională a Informaticienilor din Administraţia Publică (ANIAP), în vara anului 2006, de 0,36 de calculatoare per angajat[27]. Dintre calculatoarele existente, 64% au fost produse după anul 2005, inclusiv, ceea ce arată o creştere reală a dotărilor de specialitate în ultimii trei ani. Din calculatoarele existente, peste 80% au acces la o imprimantă, iar 71% la internet; ultimul procent este similar cu cel rezultat din studiu ANIAP[28]. O problemă importantă de rezolvat rămâne calitatea conexiunii, majoritatea comunelor acuzând repetatele defecţiuni ale reţelelor de telefonie sau ale antenelor radio.

În ceea ce priveşte alte dotări aflate la dispoziţia personalului din aparatul de specialitate, se desprind următoarele concluzii:

- fiecare primărie este dotată, în medie, cu două copiatoare, din care unul produs după anul 2005;

- 60% din primării au în dotare cel puţin un aparat foto;

- numai o treime din primării dispun de o cameră video.

În privinţa programelor informatice specializate necesare, marea majoritate a comunelor au declarat că dispun de asemenea instrumente pentru activităţile de contabilitate, administrare fiscală şi urbanism. Totuşi se impune ca fiecare dintre acestea să utilizeze programe informatice şi pentru activităţile de registru agricol, gestiune salarială, gestiune resurse umane, gestiune bugetară, stare civilă şi evidenţa persoanelor, asistenţă socială, evidenţă cadastrală, registratură/monitorizarea circuitului documentelor, administrarea patrimoniului. De asemenea, deosebit de utile ar fi programele legislative şi hărţile GIS. În aceeaşi ordine de idei, ar fi de dorit ca toate programele de acest tip să respecte un set de standarde minime, care să le facă inter-operabile şi să înlesnească monitorizarea anumitor servicii publice la nivel naţional (ex. administrarea fiscală).

În general, deşi majoritatea activităţii administraţiei publice locale se desfăşoară prin aparatul de specialitate, anumite servicii publice necesită o atenţie deosebită, datorită importanţei şi complexităţii lor. Această preocupare se materializează prin înfiinţarea unor structuri instituţionale dedicate acelor servicii, sub forma instituţiilor publice de interes locale cu sau fără personalitate juridică. Acestea dispun de o cvasi-autonomie managerială, operaţională şi, după caz, financiară. O treime dintre comune au înfiinţat cel puţin o instituţie publică de interes local. Dintre acestea, 60% au personalitate juridică, iar 40% nu. Cele mai frecvente servicii publice furnizate prin intermediul acestor structuri sunt: utilităţi publice (mai ales alimentare cu apă şi canalizare), cultură (case de cultură, cămine culturale, biblioteci), poliţie comunitară, asistenţă socială, managementul situaţiilor de urgenţă, sport (baze sportive).

Pe lângă instituţiile publice de interes local, autorităţile locale din comune asigură administrarea unităţilor de învăţământ preuniversitar (în medie, 5 per comună) şi a celor sanitare publice (în medie 2 per comună).

În ciuda fragmentării administrative accentuate din România şi a ponderii ridicate a cheltuielilor de funcţionare în majoritatea bugetelor locale ale comunelor, asocierea u.a.t. în vederea furnizării în comun a unor servicii publice sau pentru implementarea de proiecte comune de investiţii nu este suficient de răspândită. Beneficiile principale ale asocierii ar fi furnizarea serviciilor publice la costuri mai mici, ca urmare a realizării economiilor de scară, şi, respectiv, îndeplinirea criteriilor de eligibilitate pentru programe de finanţare a proiectelor de dezvoltare[29]. În fapt, numai o treime dintre comune fac parte dintr-o asociaţie de dezvoltare intercomunitară; mai mult de jumătate dintre acestea au fost recent constituite (anul 2007), nu au personal angajat şi nu au desfăşurat operaţiuni. Trei sferturi dintre ele au ca obiectiv implementarea de programe de dezvoltare şi numai un sfert furnizarea în comun de servicii publice. Această situaţie arată că viabilitatea asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară, în faza incipientă a existenţei lor, depinde de stimulentele acordate pentru înfiinţare.

Participarea comunelor la capitalul social al unor societăţi comerciale este extrem de redusă. Numai 6% dinte ele deţin acţiuni la societăţi comerciale, cele mai multe înfiinţate la nivel zonal pentru furnizarea unor serviciu comunitare de utilităţi publice (ex. alimentare cu apă şi canalizare, în urma programului SAMTID) sau administrarea unor reţele de gaz metan (ex. în judeţul Tulcea).

Probleme în organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale

Conform relatărilor reprezentanţilor comunelor, există trei categorii principale de probleme care afectează organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale; acestea se referă la dotări (în 26% din opiniile centralizate), resurse umane (43%) şi financiare (12%). În prima categorie, cel mai des apare problema spaţiului insuficient pentru nevoile actuale; aproape la fel de frecvent este invocată lipsa echipamentelor IT şi a altor dotări specifice (ex. aparatură de comunicaţii în situaţii de urgenţă). Problema resurselor umane pare să fie cea mai importantă pentru funcţionarea administraţiei locale; marile lipsuri în acest sens se referă la: numărul insuficient al personalului, calificarea necorespunzătoare a acestuia (mai ales în serviciile nou înfiinţate), lipsa perfecţionării profesionale (din cauza fondurilor insuficiente), salarizarea nemotivantă, volumul de muncă foarte mare (care nu lasă timp pentru activităţi documentare, planificare, strategie) şi incapacitatea de adaptare la nou/ schimbare. Mai trebuie menţionat şi faptul că foarte multe primării se plâng de amploarea sarcinilor (birocratice) delegate, mai ales în domeniul asistenţei sociale, ceea ce le împiedică să desfăşoare o activitate susţinută în colectivitate.

Situaţia bugetară

Veniturile bugetelor locale

Lipsa infrastructurii sau calitatea slabă a acesteia, lipsa serviciilor de utilităţi publice sau ineficienţa activităţii structurilor instituţionale din comune sunt, în mare măsură, cauzate de lipsa resurselor financiare. Într-adevăr, comunele nu au contribuabili de la care să mobilizeze venituri din impozite şi taxe locale sau din impozitul pe venit, astfel încât să-şi asigure cheltuielile de funcţionare şi investiţii. Este elocvent faptul că un municipiu[30], care are dreptul la aceleaşi categorii de venituri ca şi o comună, colectează, în medie, de trei ori mai mult venituri proprii per capita[31]. Aceste discrepanţe sunt rezultatul unui complex de factori obiectivi şi subiectivi. Din prima categorie amintim:

- activitatea economică mult mai redusă din comune generează venituri mult mai mici pentru locuitorii acestora decât pentru cei din mediu urban;

- comunele aflate la distanţă mare de centrele urbane importante au avantaje comparative minime în perspectiva atragerii de investitori privaţi;

- numărul mare de rezidenţi din mediul rural care lucrează ca salariaţi în mediul urban virează cote defalcate din impozitul pe venit la bugetele oraşelor sau municipiilor respective, deşi consumă servicii în comuna de reşedinţă;

- baza de impozitare este mult mai redusă valoric şi numeric decât în mediu urban, iar nivelul impozitelor pe proprietate, stabilit prin lege, mai mic.

Dintre factorii subiectivi, cei mai relevanţi sunt:

- activitatea de stabilire, constatare, control, urmărire şi încasare a impozitelor şi taxelor locale, precum şi a oricăror alte venituri ale unităţilor administrativ-teritoriale, este adesea ineficientă, cu personal având un nivel de specializare scăzut, iar compartimentele de specialitate subdimensionate;

- unele autorităţi locale preferă să solicite fonduri de la guvern decât să-şi asigure un grad sporit de colectare a veniturilor proprii, ceea ce ar conduce şi la aplicarea de măsuri specifice executării silite, cu impact major, din punct de vedere politic, în rândul electoratului;

- capacitatea de a elabora proiecte şi a atrage fonduri nerambursabile, în completarea celor locale, este redusă, iar perfecţionarea personalului în această direcţie sporadică, pe fondul unei salarizări total nemotivante;

- unele autorităţi locale nu fac eforturi suficiente pentru a atrage investiţii private pe teritoriul comunelor sau pentru a le promova specificul.

În consecinţă, veniturile totale[32] medii ale unei comune din România în anul 2006 au fost de 3,4 mil. lei, adică aproximativ 780 de lei per capita (vezi diagramele[33] 6 şi 11). Din total, peste 90% au fost veniturile bugetului local, iar restul soldul fondului de rulment (7%) şi fonduri externe nerambursabile (2%). Comparativ cu anul 2004, veniturile totale au crescut, per capita, cu 90%, iar faţă de 2005 cu 55%. În condiţiile în care inflaţia cumulată în cei trei ani a fost de 30%, rezultă o creştere reală de 60%, ceea ce, după cum vom arăta ulterior, s-a reflectat pozitiv în capacitatea de investire.

În ceea ce priveşte veniturile din alte surse decât bugetul local, se observă o stabilitate relativă a acestora, care, însă, maschează modificările majore structurale. Dacă în anul 2004 erau dominate de fondurile externe nerambursabile (cu precădere din programul SAPARD), în 2006 soldul fondului de rulment (adică excedentul bugetului local) este majoritar.

Aşadar, veniturile bugetului local sunt, de departe, principala sursă de finanţare a serviciilor publice locale.

Se poate observa că cea mai importantă categorie de venituri o reprezintă sumele defalcate pentru finanţarea cheltuielilor cu servicii descentralizate (37%), care sunt dominate în proporţie de peste 80% de veniturile destinate unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat. Urmează tot un transfer de la bugetul de stat, sumele defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale, cu 29%. Atât prima, cât şi cea de-a doua categorie de sume defalcate s-au dublat în perioada 2004-2006, alimentând decisiv creşterea totală a veniturilor bugetelor locale, dar şi dependenţa de bugetul de stat, ajunsă la 73%[34] (faţă de 71%, în anul 2004). Veniturile generate la nivel local, din impozite şi taxe locale, capital şi cote defalcate din impozitul pe venit, însumează 19%. Acestea sunt completate de cotele defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale, cu 9%. Pe ansamblu, autonomia decizională[35] a bugetelor locale ale comunelor, adică suma veniturilor care pot fi cheltuite potrivit propriilor politici locale, este semnificativă, 55%, însă dependentă în proporţie de 50% de bugetul de stat (vezi diagrama ).

Veniturile proprii reprezintă circa 25% din bugetele locale ale comunelor, în scădere de la 29% în anul 2004, dar în creştere nominală cu 80%. Dintre acestea, cele mai importante sunt veniturile din impozite şi taxe locale, care cumulat reprezintă 11% din bugetul local, în creştere nominală cu 75% faţă de anul 2004. Cele mai importante impozite locale sunt cele pe clădiri şi terenuri în intravilan, cu aproximativ 6% din bugetul local. Pe lângă acestea, impozitul pe terenul din extravilan are o evoluţie remarcabilă, înregistrând, în 2006, o creştere spectaculoasă de 7 ori faţă de anul 2004. Acest aspect se datorează demersurilor Asociaţiei Comunelor din România pe lângă Guvernul României, de a readuce de la bugetul de stat acest impozit ca venit la bugetele locale.

Cotele defalcate din impozitul pe venit colectate de la salariaţii din comune reprezintă numai 7% din bugetul local, ceea ce arată dimensiunile reduse ale activităţilor economice remunerate şi nivelul scăzut al veniturilor. Prin comparaţie, în mediu urban, această sursă este sensibil egală cu veniturile din impozite şi taxe locale.

Aceste două categorii de venituri au o importanţă deosebită pentru autorităţile locale deoarece ele nu sunt incerte , precum sumele defalcate pentru echilibrare. Prin urmare, primarii comunelor ar trebui să depună eforturi mai mari pentru a creşte veniturile proprii certe, întrucât dependenţa crescută de bugetul de stat creează vulnerabilitate la evoluţii politice şi economice, cu efecte negative pe termen mediu şi lung asupra resurselor financiare ale comunelor lor şi, implicit, dezvoltării acestora. Pe de altă parte, Guvernul şi Parlamentul sunt datoare să permită autorităţilor locale o autonomie mai mare în stabilirea nivelului impozitelor locale[36] şi să reformeze sistemul de stabilire a valorii impozabile a terenurilor şi clădirilor, prin raportarea la valoarea de piaţă a imobilelor, cel puţin acolo unde valoarea de piaţă este vădit mai mare decât cea avută în vedere pentru calculul pe baza unei grile stabilite prin lege.

Discrepanţele dintre venituri se manifestă nu numai între mediul rural şi urban, ci şi între comune de aceeaşi categorie. Rolul sistemului de echilibrare este de a atenua toate aceste discrepanţe, însă el reuşeşte acest lucru numai parţial.

Aşadar, în anul 2006 între cele mai bogate şi cele mai sărace comune exista un raport de peste 40 în privinţa veniturilor generate la nivel local per capita (impozite şi taxe locale, capital, cota defalcată de 47%). Echilibrarea atât din cote, cât şi din sume, reuşeşte să reducă raportul la 5. Se remarcă efectul îmbunătăţit al echilibrării în anul 2006 faţă de anul 2004, cu toate că formula de alocare în vigoare era aceeaşi. De fapt, disciplina în aplicarea acesteia a fost superioară în 2006, ceea ce se poate deduce din diagrama 10. Efectele sistemului de echilibrare sunt, fără îndoială, pozitive, însă nu suficiente. În cele din urmă, comunele bogate dispun de circa trei ori mai multe venituri totale, ceea ce se reflectă în calitatea vieţii şi dotările tehnico-edilitare.

Discrepanţele de venituri între mediu rural şi urban explică, în mare măsură, insuccesul autorităţilor locale din comune de a asigura serviciile publice şi infrastructura de care se bucură locuitorii oraşelor. Dacă în ceea ce priveşte veniturile medii totale ale bugetelor locale, raportul dintre municipii[37] şi comune este de 1,5, acesta creşte simţitor în cazul autonomiei decizionale şi veniturilor proprii (vezi diagramele 11 şi 12). În schimb, echilibrarea bugetelor locale favorizează net comunele, în încercarea de a atenua diferenţele din venituri proprii.

Structura veniturilor care determină autonomia decizională arată o dependenţa net superioară a comunelor faţă de bugetul de stat şi, prin urmare, o vulnerabilitate majoră la evoluţii politice şi economice nefavorabile (vezi diagrama).

În final, remarcăm ponderea sensibil mai redusă a autonomiei decizionale a comunelor, comparativ cu mediul urban (55% faţă de 58%). Totuşi, aceasta a înregistrat o creştere reală importantă în anii 2005 şi mai ales 2006, însă pe seama sumelor defalcate pentru echilibrare, cu precădere cele acordate din Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului pentru investiţii ale unităţilor de învăţământ şi pentru cheltuieli curente şi de capital ale comunelor.

Cheltuielile bugetelor locale

Structura de cheltuieli a bugetelor locale ale comunelor din România este influenţată decisiv de insuficienţa resurselor financiare şi de alocarea competenţelor în furnizarea serviciilor publice. Astfel, din lista serviciilor avute în responsabilitate, se desprind un număr de 4-6 servicii a căror furnizare este esenţială pentru fiecare colectivitate[38]. De regulă, cheltuielile aferente acestora au un grad ridicat de rigiditate. Autorităţile locale asigură cu prioritate cheltuielile necesare prestării respectivelor servicii, a căror pondere în totalul cheltuielilor comunei este de peste 65% (în scădere de la 75% în anul 2004). Prin urmare, celelalte servicii publice şi proiectele de investiţii sunt finanţate cu restul de 25%-35% din totalul cheltuielilor.

În 2006, cheltuielile totale medii[39] ale unei comune au fost de 3,1 mil. lei. Din total, cheltuielile efectuate din bugetul local au reprezentat 94%, iar restul din celelalte bugete ale comunei; dintre acestea, se remarcă numai cheltuielile din fonduri externe nerambursabile. Comparativ cu anul 2004, se observă o creştere nominală de 65% a cheltuielilor totale. Dacă luăm în calcul inflaţia cumulată în această perioada, creşterea reală a cheltuielilor a fost de 35%-37%. Suplimentarea absolut necesară a veniturilor la bugetele locale ale comunelor nu a fost sincronizată cu capacitatea de cheltuire a autorităţilor locale, rezultând excedente importante, de 11% în anul 2006, faţă de 1% în anul 2004. Din fericire, acestea pot fi reportate pe anii bugetari următori şi utilizate pentru investiţii, însă persistenţa lor poate crea impresia că bugetele locale dispun de mai mulţi bani decât necesar sau că autorităţile locale sunt incapabile să-şi cheltuiască propriile venituri. Trebuie spus, însă, că motivele existenţei excedentelor sunt nuanţate; cele mai importante sunt următoarele:

- sume consistente au fost alocate de la Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului în luna decembrie a anilor 2005[40] şi 2006[41] pentru cheltuieli curente şi de capital, însă autorităţile locale nu au avut timpul necesar cheltuirii tuturor acestor resurse suplimentare;

- lipsa predictibilităţii alocărilor din sume defalcate pentru echilibrare (inclusiv cele din Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului) a făcut ca autorităţile locale să nu previzioneze proiecte de dezvoltare absolut necesare;

- noile proceduri de achiziţii publice sunt mari consumatoare de timp;

- adeseori, autorităţile locale nu au capacitatea de a stabili priorităţi, planifica intervenţii şi elabora proiecte.

Clasificaţia economică a cheltuielilor

Din punct de vedere al clasificaţiei economice, în anul 2006 majoritatea cheltuielilor comunelor au fost de personal, 48%, urmate de cele de cu bunuri şi servicii, 23%, şi cele de capital, 17%. Faţă de anul 2004, ponderea cheltuielilor de personal a scăzut cu 7 puncte procentuale, cele cu bunuri şi servicii au rămas relativ constante, iar cele de capital s-au dublat. În termeni nominali, cheltuielile de personal au crescut cu 50%, cele cu bunuri şi servicii cu 117%, iar cele de capital cu 223%. Aşadar, o mare parte a veniturilor suplimentare reale primite sau colectate de bugetele locale în anii 2005 şi 2006 a fost cheltuită pe investiţii sau reparaţii curente. În aceste condiţii, discrepanţele faţă de mediul urban în privinţa cheltuielilor pentru dezvoltare per capita s-au redus simţitor.

În acelaşi timp, structura de cheltuieli a comunelor se apropie din ce în ce mai mult de cea a mediului urban . Astfel, cheltuielile de personal au scăzut sub 50%, iar cele de capital au crescut peste 10%.

În cadrul titlului de cheltuieli de personal, cele mai importante două destinaţii sunt învăţământul, cu peste 60%, şi autorităţile publice, cu 25% din total. Evoluţia nominală şi procentuală a cheltuielilor de personal este redată în diagrama.

În cadrul titlului de cheltuieli cu bunuri şi servicii, cea mai importantă parte revine domeniului transporturi, cu 25%, urmat de autorităţi publice, cu 23%, educaţie, cu 18%, şi dezvoltare publică, cu 17%. Evoluţia nominală şi procentuală a cheltuielilor cu bunuri şi servicii este redată în diagrama.

În ceea ce priveşte cheltuielile de capital, cele mai importante au fost direcţionate către domeniul dezvoltare publică[42], cu 34%, urmat de educaţie, cu 22%, şi transporturi, cu 14%. Trebuie spus că, din anul 2006, odată cu schimbarea clasificaţiei bugetare, articolul de cheltuieli „reparaţii capitale” a fost transferat de la titlul „cheltuieli cu bunuri şi servicii” la titlul „cheltuieli de capital”. Astfel se explică, în parte, dublarea ponderii cheltuielilor de capital în anul 2006 faţă de anul 2005. Evoluţia nominală şi procentuală a cheltuielilor de capital este redată în diagrama 22.

Cheltuielile medii pentru serviciul datoriei publice per total comune se ridică la numai 1%, confirmând concluziile privind insuficienta dezvoltare a creditului la nivelul administraţiei locale din comune.

Clasificaţia funcţională a cheltuielilor

Din punct de vedere al clasificaţiei funcţionale, structura medie a cheltuielilor comunelor este cea prezentată în diagrama 23.

Cel mai important domeniu de cheltuieli este, de departe, învăţământul preuniversitar de stat, cu 37%, urmat de autorităţi publice şi dezvoltare publică. Cu excepţia locului fruntaş ocupat de autorităţile publice, ierarhia cheltuielilor comunelor se regăseşte şi în cazul mediului urban.

Cheltuielile pentru autorităţile publice au un grad important de rigiditate. Acest fapt este confirmat de dispersia foarte redusă a acestor cheltuieli, comparativ cu celelalte capitole. Practic, în anul 2006, 70% dintre comune au cheltuit între 250.000 şi 550.000 de lei cu acest capitol; cheltuielile respective au reprezentat, în medie, 20% din totalul cheltuielilor locale. Se remarcă o relaţie invers proporţională între ponderea cheltuielilor cu autorităţile publice şi numărul total al locuitorilor unei comune. Prin urmare, colectivităţile mari reuşesc să disponibilizeze fonduri însemnate pentru alte capitole de cheltuieli, iar cele mici nu.

Importanţa cheltuielilor pentru autorităţile publice şi gradul în care acestea grevează bugetele comunelor reiese şi din comparaţia cu municipiile şi oraşele .Practic, comunele pornesc din start cu un dezavantaj important faţă de oraşe şi municipii, fiind nevoite să cheltuiască de două sau de trei ori mai mult în termeni relativi pentru funcţionarea primăriei şi a autorităţilor locale.

Capitolul „Învăţământ” este dominat de cheltuielile de personal. În medie, acestea reprezintă aproximativ 80% din totalul cheltuielilor. În anul 2006, totuşi, procentul a fost mai mic, ca urmare a cheltuielilor de capital superioare anilor precedenţi. Per total însă, cheltuielile curente reprezintă peste 90%, din care cca 85% sunt acoperite din sume defalcate de la bugetul de stat pentru finanţarea cheltuielilor cu serviciile descentralizate. Dimensionarea acestui transfer se face în funcţie de numărul cadrelor didactice şi cheltuielile de personal cu acestea şi în funcţie de alocările istorice. Acest mod de calcul, cumulat cu lipsa atribuţiilor administraţiei locale în organizarea reţelei şcolare, sunt cele mai mari obstacole în raţionalizarea cheltuielilor cu învăţământul preuniversitar de stat şi nu garantează acoperirea necesarului pentru fiecare unitate de învăţământ în parte. Prin urmare, fonduri publice importante sunt irosite deoarece banul urmează profesorul şi nu elevul/preşcolarul.

Principalele niveluri de învăţământ existente în comune sunt cel preşcolar, primar şi gimnazial. Pe baza datelor colectate, am calculat cheltuielile curente medii per elev în comunele participante la cercetare; concluziile sunt:

- în învăţământul preşcolar, media cheltuielilor a fost de 1.489 lei/elev, cu peste jumătate dintre comune încadrate între 1.100 şi 1.600 lei;

- în învăţământul primar, media cheltuielilor a fost de 2.921 lei/elev, cu jumătate dintre comune încadrate între 2.000 şi 4.000 lei[43];

- în învăţământul gimnazial, media cheltuielilor a fost de 3.484 lei/elev, cu 65% dintre comune încadrate între 2.000 şi 5.000 lei[44].

Evoluţia cheltuielilor privind capitolul învăţământ a fost semnificativă, cheltuielile medii dublându-se în perioada 2004-2006, pe fondul creşterilor salariale şi al finanţărilor de la bugetul de stat pentru cheltuieli de capital .

Cheltuielile pentru asistenţă socială reprezintă, în medie, 10%-12% din totalul cheltuielilor comunelor. Evoluţia procentuală în perioada 2004-2006 a fost descrescătoare, iar cea nominală relativ stabilă. Din total, peste jumătate au fost cheltuieli cu ajutoare sociale, în creştere cu 50%, faţă de anul 2004. Cea mai mare parte a restului cheltuielilor se efectuează cu indemnizaţiile asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav (peste 33%).

Cheltuielile pentru cultură şi cultele reprezintă, în medie, 5% din total, fiind dominate de cele cu bunuri şi servicii[45]. Nominal, cheltuielile la acest capitol s-au dublat în perioada 2004-2006.

Cheltuielile pentru dezvoltarea publică au cunoscut o volatilitate ridicată în perioada 2004-2006 din două motive principale: modificarea clasificaţiei bugetare[46] şi finanţările de la bugetul de stat pentru proiecte de alimentare cu apă. În consecinţă, ponderea şi valoarea lor nominală au variat considerabil

Cheltuielile pentru salubrizare, canalizare şi epurare a apelor uzate, înregistrate la capitolul „Mediu şi ape”, reprezintă circa 4% din totalul cheltuielilor comunelor. Din acestea, aproape trei sferturi sunt destinate salubrizării. Totuşi, numai 40% dintre comune au raportat valori semnificative pentru acest serviciu.

Cheltuielile medii pentru transporturi au crescut, în termeni nominali, de trei ori din anul 2004 până în anul 2006. Procentual, acestea şi-au dublat importanţa, de la 5% la 10%. Odată cu modificarea clasificaţiei economice în anul 2006[47], cheltuielile de capital au crescut la aproape o treime, iar cele aferente bunurilor şi serviciilor au scăzut la două treimi (de la 80%-90%). Acest lucru indică faptul că majoritatea resurselor sunt încă direcţionate către reparaţii curente. O menţiune trebuie făcută în privinţa sumelor defalcate destinate cheltuielilor pentru drumurile comunale, aprobate anual în bugetul de stat şi care ar trebui distribuite de consiliile judeţene direct proporţional cu lungimea drumurilor comunale din administrarea fiecărei comune. În practică, atât în anul 2005, cât şi în anul 2006, 17, respectiv 19, consilii judeţene nu au repartizat astfel de fonduri comunelor.

Dependenţa comunelor de bugetul de stat nu reiese numai din analiza veniturilor, ci şi din capacitatea de acoperire a cheltuielilor de funcţionare[48] din venituri generate la nivel local. Aceste cheltuieli trebuie acoperite exclusiv din venituri ale bugetului local. În medie, ele reprezintă 30% din cheltuielile totale. În ceea ce priveşte acoperirea lor din surse de venit, după cum se poate observa în diagrama veniturile generate la nivel local (cota defalcată de 47%, impozite şi taxe locale, venituri nefiscale şi din capital), acopereau cheltuielile de funcţionare în proporţie de numai 46%, în anul 2006. După adăugarea veniturilor din cotele defalcate pentru echilibrare, gradul de acoperire creşte la 78%, insuficient pentru a asigura funcţionarea administraţiei locale şi a serviciilor publice esenţiale. În aceste condiţii, sumele defalcate pentru echilibrare sunt cele care permit satisfacerea acestor nevoi şi, în plus, asigură cheltuielile cu alte servicii (ex. transporturi, canalizare/epurare, poliţie comunitară), precum şi investiţiile în toate serviciile publice locale.

Rezultatul operaţional net

Rezultatul operaţional net mediu al bugetelor comunelor se calculează prin scăderea cheltuielilor operaţionale şi a serviciului datoriei publice din veniturile operaţionale. Acest indicator arată resursele disponibile în fiecare an pentru cheltuieli de capital şi pentru contractarea suplimentară de datorie publică. În cazul comunelor, rezultatul operaţional net a evoluat spectaculos de la 20% în total venituri operaţionale, în anii 2004 şi 2005, la 31% în anul 2006. Evoluţia este expresia influxului de fonduri din sume defalcate pentru echilibrare şi se reflectă şi în creşterea semnificativă a cheltuielilor de capital, dar şi a excedentelor bugetelor locale.

Un aspect important pentru managementul bugetar şi al investiţiilor unei comune este previzionarea disponibilităţilor pentru cheltuieli de capital pe termen mediu şi lung. Acest lucru va indica dacă resursele disponibile sunt sau nu suficiente pentru proiectele previzionate şi dacă sunt necesare eforturi pentru atragerea unor fonduri suplimentare. Având în vedere că veniturile comunelor depind în proporţie de 80% de veniturile bugetului de stat din taxa pe valoarea adăugată şi impozitul pe venit, o asemenea previzionare este posibilă, cu condiţia ca structura surselor de venit şi a competenţelor autorităţilor locale să nu sufere schimbări majore. Prin urmare, am raportat rezultatul operaţional net total al comunelor participante la cercetarea de faţă la totalul sumelor colectate din TVA şi I.V., iar apoi am determinat nivelul mediu al indicatorului pentru comunele din România[49].

Ulterior, am calculat rezultatul operaţional net mediu al unei comune din România, în funcţie de evoluţia prognozată a încasărilor din TVA şi I.V. Având în vedere evoluţiile macroeconomice din ultimele luni, am optat pentru prezentarea a două scenarii: unul optimist, în care creşterea anuală nominală prognozată a TVA variază, în perioada 2008 - 2020 între 21% şi 7%, iar a I.V. între 36% şi 5%; altul conservator, în care creşterea anuală prognozată a TVA variază între 14% şi 5%, iar a I.V. între 24% şi 3%. Rezultatul operaţional net mediu astfel determinat este prezentat în diagrama.

Datoria publică locală

Mai puţin de un sfert din comunele din România contractaseră credite până la sfârşitul anului 2007. Serviciul datoriei publice al acestora se situa, cu câteva excepţii, sub 10% din veniturile proprii. Este posibil ca pe viitor această metodă de finanţare să devină mai frecventă, ca urmare a necesităţii de pre-finanţare şi finanţare locală a proiectelor de investiţii propuse programelor operaţionale şi PNDR.

Probleme în managementul financiar al comunelor

Activitatea de management financiar este compusă din administrarea fiscală, gestiunea bugetară şi contabilitate. Problemele semnalate de autorităţile locale sunt atât generale, cât şi specifice. Cele mai pregnante se referă la resurse umane (23% din totalul relatărilor), şi anume lipsa personalului şi a pregătirii acestuia. Într-adevăr, compartimentele de specialitate au, de obicei, între 3 şi 5 angajaţi, total insuficient pentru a realiza întregul spectru al sarcinilor atribuite. Totodată, există cazuri în care inspectorii fiscali primesc şi alte sarcini de serviciu decât cele specifice. Cea de-a doua categorie de probleme priveşte cadrul legislativ (21%); principalele lipsuri invocate sunt: insuficienţa şi neadecvarea procedurilor de executare silită, dificultatea procedurilor de achiziţii publice şi întârzierile în aprobarea nivelurilor impozitelor şi taxelor locale. O altă categorie importantă de probleme este legată de dotări (16%); marea majoritate a primăriilor invocă lipsa unor programe informatice sau ineficienţa acestora. Şi contribuabilii sunt o sursă însemnată de probleme, prin mentalitate şi lipsă de informare; acestea se materializează prin neplata impozitelor şi taxelor locale, precum şi prin nedepunerea declaraţiilor fiscale.

Serviciile publice locale

În acest subcapitol vom analiza starea de fapt a principalelor servicii publice furnizate de administraţia locală a comunelor. Acestea reprezintă, practic, domeniile de acţiune primordiale în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii locuitorilor şi a dezvoltării dotărilor tehnico-edilitare. Rezultatele sunt bazate pe răspunsurile comunelor participante la cercetarea iniţiată în vederea elaborării ”Agendei comunelor”; datele prelucrate se referă la anii 2005 şi 2006. Pentru fiecare serviciu public în parte vom analiza aspecte generale, responsabilităţile autorităţilor locale, modul de organizare, gestiune şi finanţare, nivelul de acces şi calitatea, starea infrastructurii specifice şi probleme semnalate de autorităţile locale.

Serviciul de iluminat public

Acest serviciu face parte din categoria serviciilor comunitare de utilităţi publice. Este unul din serviciile publice care nu trebuie să lipsească în nici o localitate. Autorităţile locale sunt responsabile cu furnizarea serviciului, iar în acest scop utilizează infrastructura sistemului de distribuţie a energiei electrice, precum şi electricitatea achiziţionată de la operatorii acestuia. În privinţa echipamentelor necesare prestării serviciului, comunele au, de regulă, în proprietate punctele de aprindere, cutiile de distribuţie, instalaţiile de împământare, corpurile de iluminat, echipamentele de comandă şi măsurare, precum şi alte accesorii. Lista variază de la o colectivitate la alta; în anumite cazuri, în patrimoniul comunei se găsesc şi stâlpii cu fundaţii[50], liniile de joasă tensiune, consolele, precum şi accesorii aferente.

În cele mai multe situaţii, responsabilitatea directă pentru serviciul de iluminat public revine unui compartiment din aparatul de specialitate. Energia electrică este achiziţionată direct de la societăţile de distribuţie, care asigură şi service-ul reţelei. Finanţarea serviciului este asigurată din bugetul local.

Din punct de vedere al documentelor strategice, cum ar fi regulamentul serviciului, strategia de dezvoltare şi planul de investiţii, mai puţin de 10% din comune se conformează cerinţelor din actele normative specifice[51]. Aceeaşi situaţie se manifestă şi în cazul auditului serviciului şi a evaluării satisfacţiei utilizatorilor. În cea din ultimă privinţă, majoritate a comunelor care au răspuns afirmativ realizează întâlniri regulate cu membrii colectivităţii.

Din totalul drumurilor publice din comună[52], în anul 2006, aproximativ 60% erau iluminate, în creştere cu 6 puncte procentuale faţă de anul 2005. Numărul mediu de corpuri de iluminat per km era de 9,5, în creştere cu 1,4 faţă de anul 2005

Numărul mediu al întreruperilor neprogramate ale furnizării serviciului a fost de 24, în anul 2006, cu o durată medie de 8 ore. Evoluţiile faţă de anul precedent au fost nesemnificative. În această situaţie, utilizatorii serviciului au făcut, în medie, 30 de sesizări la primărie în legătură cu calitatea sau prestarea efectivă a serviciului.

Problemele semnalate de autorităţile locale în legătură cu serviciul de iluminat public se încadrează în câteva mari categorii. Astfel, infrastructura serviciului este cel mai des invocată, cu precădere uzura fizică şi morală a reţelelor şi a corpurilor de iluminat. Autorităţile locale se plâng de lipsa resurselor financiare pentru extinderea reţelelor, modernizarea şi întreţinerea lor, precum şi pentru plata consumului de energie electrică. Accesul la serviciu, concretizat prin gradul de acoperire al drumurilor publice din localităţi şi desele întreruperi ale alimentării cu energie electrică, sunt, de asemenea, frecvent amintite. O ultimă categorie importantă de probleme se referă la lipsa dotărilor necesare, mai ales a corpurilor de iluminat.

Serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare

Alimentarea cu apă potabilă a localităţilor şi canalizarea apelor uzate sunt esenţiale din mai multe puncte de vedere, şi anume: confortul locuitorilor, sănătatea acestora, creşterea gradului de igienă, atractivitatea comunei pentru investitorii privaţi în activităţi productive sau servicii, valorificarea potenţialului turistic şi protecţia mediului. Cu toate acestea, este bine ştiut faptul că dezvoltarea şi întreţinerea reţelelor de transport, distribuţie şi canalizare sunt deosebit de costisitoare şi depăşesc net capacitatea comunei a asigura finanţarea serviciului respectiv. Dacă adăugăm necesitatea tratării apelor captate, a epurării celor uzate, distanţele mari dintre localităţi şi, adesea, diferenţele de nivel dintre acestea, se conturează un întreg spectru de probleme cu care se confruntă autorităţile locale în cazul acestui serviciu. Responsabilităţile legale ale acestora se referă la înfiinţarea, organizarea, gestionarea şi, în majoritatea cazurilor, prestarea serviciului, precum şi la construirea şi întreţinerea infrastructurii aferente[53]. Finanţarea reprezintă o problemă aparte. Nivelul scăzut al veniturilor populaţiei din mediul rural, precum şi utilizarea tradiţională a fântânilor determină o reticenţă semnificativă a utilizatorilor faţă de achitarea integrală a costurilor serviciului, fie prin tarif, fie prin taxe speciale. Prin urmare, de cele mai multe ori bugetele locale subvenţionează, cel puţin în parte, costurile respective.

În aceste condiţii, raţionalizarea costurilor de întreţinere, extindere şi modernizare a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare apare ca esenţială. Acest serviciu face parte din categoria celor care pot realiza cu succes economii de scară, mai ales în ceea ce priveşte epurarea apelor uzate. În consecinţă, regionalizarea operatorilor serviciului a devenit o prioritate, fapt confirmat de importanţa dată acestui proces în programele naţionale specifice şi în Programul operaţional de mediu 2007-2013.

Serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare reprezintă o problemă importantă la nivel naţional atât în privinţa accesului, cât şi a calităţii sale. Astfel, numai 52% din populaţia României beneficiază atât de alimentare cu apă potabilă, cât şi de canalizare, 16% numai de alimentare cu apă, iar 32% nici de alimentare cu apă, nici de canalizare[54]. Situaţia este şi mai gravă în mediul rural, unde numai 33% dintre locuitorii au acces la reţeaua de alimentare cu apă potabilă şi mult mai puţini la cea de canalizare[55].

În privinţa calităţii apei potabile furnizate, 25% din sistemele publice de apă care aprovizionează între 50 şi 5.000 de persoane, adică mediul rural, au apă necorespunzătoare din punct de vedere al parametrilor bacteriologici, turbiditate, amoniac, nitriţi, fier[56]. Motivele pentru această situaţie sunt lipsa staţiilor de tratare a apei[57] şi calitatea defectuoasă a reţelelor de transport şi distribuţie[58].

În ceea ce priveşte epurarea apelor uzate, situaţia în mediul rural este foarte complicată. Conform, PO Mediu „din totalul de 2.609 aglomerări umane mai mari de 2.000 locuitori echivalenţi, au fost identificate numai 340 care aveau staţii de epurare în anul 2005”. Cele mai multe dintre acestea deserveau colectivităţi urbane. În consecinţă, în mediul rural, în lipsa canalizării şi a epurării deşeurile ajung direct sau indirect în apele subterane şi de suprafaţă[59], poluându-le grav.

Având în vedere această situaţie, România şi-a asumat în Tratatul de aderare la Uniunea Europeană o serie de angajamente menite să asigure accesul populaţiei la serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare, să îmbunătăţească starea de sănătate a locuitorilor şi să protejeze mediul înconjurător. Astfel, au fost însuşite următoarele obiective:

- racordarea populaţiei, în proporţie de 70%, atât la reţelele de alimentare cu apă, cât şi de canalizare până în 2015;

- respectarea normelor comunitare privind colectarea, descărcarea şi epurarea apelor uzate municipale până în anul 2015, pentru 263 aglomerări mai mari de 10.000 locuitori echivalenţi, şi până în anul 2018, pentru 2.346 de aglomerări între 2.000 şi 10.000 locuitori echivalenţi;

- respectarea normelor comunitare privind calitatea apei potabile până în anul 2015.

În ceea ce priveşte situaţia actuală în mediul rural, aproape 60% dintre comune furnizează apă potabilă locuitorilor şi aproximativ 15% canalizează apele uzate astfel produse. Totuşi, accesul la reţele nu este asigurat integral în aceste colectivităţi; din totalul populaţiei numai 80% din aceste comune are acces la reţelele de apă şi 6% la cele de canalizare. Prin urmare, la nivelul întregului mediu rural, accesul la serviciul de alimentare cu apă potabilă este asigurat pentru 34% din locuitori, iar la canalizare pentru mai puţin de 2%.

Aceste sisteme furnizează serviciul, de regulă, 24 de ore pe zi, producând o cantitate medie de circa 100.000 m³ de apă potabilă pe an. Din total, peste 10% este pierdută pe reţea, din cauza avariilor produse. Numărul mediu al avariilor variază foarte mult, de la zero la peste 120 anual, de regulă în funcţie de vechimea reţelei. Procentul pierderilor în totalul cantităţii de apă produsă este relativ scăzut deoarece majoritatea reţelelor au fost construite în ultimii 20 de ani. Prin comparaţie, la nivelul municipiilor reşedinţă de judeţ, pierderile totalizează 36% din apa potabilă produsă[60].

Cantitatea medie de apă potabilă consumată de un utilizator pe lună este de 3 m³, în condiţiile în care contorizarea nu este generalizată (în medie 40% atât la populaţie, cât şi la instituţii publice), iar tarifele/taxele speciale nu reflectă întotdeauna costul real. În mediul urban mare, consumul este cu mult mai redus, de 0,35 m³/zi[61]. Majoritatea comunelor aplică tarife pentru serviciul de alimentare cu apă, iar restul taxe speciale. Valoarea medie a acestora este de 1,4 lei/m³/persoană şi, respectiv, 75 lei/an/gospodărie. Gradul declarat de încasare a facturilor este, în medie, de 86%, în creştere cu 4 puncte procentuale faţă de anul 2005.

În privinţa managementului, aproximativ jumătate din comunele care au înfiinţat serviciul au elaborat şi regulamentul acestuia, strategia de dezvoltare şi planul de investiţii. Jumătate din regulamentele elaborate sunt aprobate de autoritatea de reglementare în domeniu[62]. De asemenea, aproape jumătate din autorităţile locale evaluează satisfacţia utilizatorilor, cu precădere prin intermediul întâlnirilor regulate cu cetăţenii.

În privinţa modului de gestiune a serviciului, aceasta este, în marea majoritate a cazurilor, directă, prin intermediul aparatului de specialitate al primarului sau prin instituţii publice de interes local. În restul situaţiilor, gestiunea este delegată operatorilor regionali existenţi (ex. în judeţele Cluj, Braşov, Constanţa, Iaşi, Dâmboviţa etc.).

Problemele cele mai importante în privinţa serviciului de alimentare cu apă şi canalizare se referă la infrastructura aferentă; cel mai adesea este invocată calitatea şi uzura reţelelor de transport şi distribuţie, care suferă numeroase avarii (perforări) ce determină întreruperea serviciului; de asemenea, sunt frecvent menţionate lipsa staţiilor de tratare, a pompelor submersibile, a aparaturii de clorinare, a contorizării, precum şi capacitatea insuficientă a puţurilor forate. Lipsa reţelelor de canalizare este omniprezentă, la fel şi insuficienţa resurselor financiare pentru extinderea/ înfiinţarea acestora. Un alt element invocat de primării este mentalitatea populaţiei, care fie se branşează ilegal, fie nu achită contravaloarea serviciului, fie refuză branşarea/racordarea la reţelele existente. În final, lipsa personalului specializat este, de asemenea, acut resimţită.

Serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, influenţează în mod direct starea de sănătate atât a colectivităţii locale, cât şi a mediului înconjurător. În acelaşi timp, prin acest serviciu se asigură un mediu ambiental curat în localităţi, dar şi deszăpezirea drumurilor publice.

În România, sunt generate anual peste 400 mil. tone de deşeuri[63], din care circa 10 mil. tone deşeuri municipale[64]. Majoritatea celor din urmă se generează în mediul urban, care este acoperit în totalitate de servicii de colectare, transport şi depozitare în spaţii special amenajate. În mediul rural, însă, cel mai adesea, transportul deşeurilor este efectuat individual, iar depozitarea se face pe domeniul public, pe spaţii utilizate îndeobşte în acest scop. În fapt, în anul 2005 specialiştii Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor identificaseră aproape 2.700 de asemenea locuri de depozitare în zonele rurale, de obicei nu mai mari de un ha. Din păcate, multe din aceste „depozite” sunt plasate lângă cursurile de apă, constituind un factor poluant major.

Având în vedere această situaţie, precum şi neconformitatea a peste 90% din cele 252 de depozite municipale organizate în acest moment, România s-a angajat, prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, să închidă şi să ecologizeze „depozitele” rurale şi să sisteze depozitarea în 137 de depozite din zona urbană până la 16 iulie 2009, precum şi în alte 101 de depozite municipale neconforme până la 16 iulie 2017[65].

Autorităţile locale sunt responsabile cu înfiinţarea, organizarea şi furnizarea serviciului şi, adeseori, cu prestarea sa propriu-zisă.

În anul 2006, 51% din locuitorii din mediul rural beneficiau de serviciul de salubrizare, care consta, în principal, din colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor menajere[66]. Două treimi din deşeurile astfel colectate sunt depozitate pe spaţii amenajate pe domeniul public al comunei, iar restul în depozite municipale aflate în zonă. Totuşi, chiar şi în comunele care au înfiinţat serviciul de salubrizare, accesul la acesta nu este universal. În fapt, numai 80% dintre gospodării beneficiază de colectarea deşeurilor, deoarece utilajele fie nu pot ajunge în toate zonele locuite, fie distanţele sunt considerate a fi prea mari. Frecvenţa medie de colectare a deşeurilor este o dată pe săptămână. În total, o comună colectează în medie circa 70.000 mc de deşeuri anual, din care cantitatea reciclată este infimă. De asemenea, aparatura electrocasnică este colectată separat numai în 10% din comunele care furnizează serviciul.

Finanţarea serviciilor de salubrizare se realizează, în jumătate din cazuri, prin taxe speciale, iar în celelalte prin tarife. Valoarea medie a taxei speciale este de aproximativ 25 lei/an/gospodărie.

Pe lângă colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor, comunele care au înfiinţat serviciul de salubrizare realizează şi alte activităţi. După cum se poate observa, o importanţă semnificativă este acordată numai deszăpezirii şi îndepărtării cadavrelor animalelor de pe domeniul public.

În privinţa dotărilor utilizate pentru serviciile de salubrizare, acolo unde sunt înfiinţate, situaţia este redată în diagrama. După cum se poate observa, mai puţin de jumătate din comune folosesc utilaje specializate pentru transportul deşeurilor, cea mai mare parte recurgând la tractoare cu remorcă. Acestea sunt comunele care utilizează „depozite” locale. Dotările pentru celelalte activităţi prioritare ale serviciului sunt, de asemenea, deficitare[67]. În schimb, autorităţile locale utilizează personal angajat temporar pentru salubrizarea domeniului public; salarizarea acestuia este subvenţionată din bugetul asigurărilor de stat pentru şomaj. În anii 2005-2006, aproape jumătate dintre primării au beneficiat de asemenea subvenţii, angajând, în medie, câte 20-25 de persoane.

În privinţa managementului serviciului, majoritatea comunelor adoptaseră regulamentul acestuia, jumătate strategia de dezvoltare şi 40% planul de investiţii. Numai 30% din autorităţile locale evaluau satisfacţia utilizatorilor, cele mai multe prin întâlniri regulate cu aceştia. Din nou, auditul de performanţă a fost foarte puţin utilizat.

În privinţa gestiunii, o jumătate dintre comunele care furnizează serviciul îl gestionează direct, iar cealaltă prin operatori privaţi. În cel din urmă caz, gestiunea nu este propriu-zis delegată, prestaţia bazându-se pe contracte de prestări servicii.

Problemele cele mai importante ale serviciului de salubrizare se referă, în primul rând, la dotările cu recipienţi de colectare şi autocompactoare. Efectele lipsurilor sunt nefurnizarea parţială sau totală a serviciului. În plus, acolo unde locuitorii se bucură de această facilitate, colectarea nu se face selectiv, nu există centre pentru colectarea aparaturii electrocasnice, iar operatorii ridică numai deşeurile menajere. Infrastructura serviciului lasă de dorit în privinţa depozitelor de deşeuri, care în marea majoritate a cazurilor sunt neamenajate; totodată, lipsesc staţiile de transfer şi instalaţiile pentru depozitarea cadavrelor. O problemă importantă este şi mentalitatea populaţiei, care depozitează ilegal deşeuri pe domeniul public şi lângă cursurile de apă. Un alt aspect important este lipsa utilajelor pentru activităţile conexe ale serviciului salubrizare, respectiv curăţirea căilor publice, deszăpezire, deratizare.

Serviciul de administrare a drumurilor locale

Drumurile publice din comune au o importanţă deosebită pentru acestea, deoarece asigură accesul la căile naţionale de comunicaţii şi, prin urmare, la centrele economice, sociale şi culturale ale ţării, dar şi la obiectivele de interes local. De aceea, în multe cazuri, starea drumurilor este principalul factor care influenţează realegerea primarilor în funcţie la alegerile locale. Prin urmare, preocupările în domeniu sunt substanţiale.

Reţeaua totală de drumuri în România are o lungime de 79.904 km, din care 28.014 km drumuri comunale (35%). Cu toate acestea, drumurile comunale nu sunt singura categorie de drumuri din administrarea autorităţilor locale din comune. Acestea sunt responsabile şi pentru drumurile vicinale şi străzile de pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale[68]. În consecinţă, nevoile de finanţare pentru întreţinerea la parametrii rezonabili ai acestei infrastructuri vitale sunt imense.

În prezent, finanţarea serviciului se face din venituri proprii ale bugetului local al comunei, din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru drumuri judeţene şi comunale, din subvenţii în cadrul „Programului pentru pietruirea, reabilitarea şi/sau asfaltarea drumurilor de interes local clasate şi alimentarea cu apă a satelor”, din credite, din soldul fondului de rulment, precum şi din fonduri externe nerambursabile.

Având în vedere capacitatea redusă de generare a veniturilor în majoritatea comunelor, finanţările de la bugetul de stat sunt determinante. Cu toate acestea, sumele alocate vizează numai drumurile comunale, care reprezintă, în medie, mai puţin de o treime din totalul drumurilor din administrarea autorităţilor locale. Drumurile vicinale şi străzile nu sunt luate în calcul la determinarea fondurilor respective. În plus, jumătate din consiliile judeţene nu repartizează pe comune sumele defalcate pentru drumuri judeţene şi comunale, contrar prevederilor legilor anuale ale bugetului de stat Mai mult, alocarea de la bugetul de stat pe judeţe a acestor fonduri nu respectă regula directei proporţionalităţi cu lungimea drumurilor judeţene şi comunale. Pentru detalii privind execuţia cheltuielilor în acest domeniu, vezi subcapitolul „Finanţele publice locale ale comunelor”.

În prezent, lungimea medie a drumurilor de interes local din administrarea autorităţilor locale din comune este de 67 de km, din care 28% comunale, 33% vicinale şi 39% străzi. Numai 15% dintre au îmbrăcăminţi asfaltice sau de beton.

În medie, intervalul dintre două lucrări de întreţinere pe acelaşi tronson de drum este de 2,4 ani, semnificativ mai mare decât în cazul municipiilor reşedinţă de judeţ, unde media înregistrată în anul 2005 este de 1,3 ani[69]. La fel, termenul mediu de garanţie pentru lucrările de întreţinere este de 2,1 ani, în timp ce la municipiile mari este de 1,3[70]. Aceste comparaţii nu indică automat o calitate superioară a lucrărilor de întreţinere din comune, ci mai degrabă lipsa fondurilor necesare pentru intervenţii rapide atunci când se produc deteriorări ale suprafeţei drumurilor. În privinţa modernizării, intervalul mediu de intervenţie raportat este de 3 ani, cu o garanţie de 2,1 ani, similar cu municipiile reşedinţă de judeţ[71].

În ceea ce priveşte costurile medii ale lucrărilor de întreţinere sau modernizare, întreţinerea îmbrăcăminţilor asfaltice depăşeşte, în medie, 100.000 lei/km în zonele de deal şi atinge 30.000 lei/km în cele de câmpie. În privinţa lucrărilor de modernizare a drumurilor cu îmbrăcăminţi asfaltice, acestea depăşesc 500.000 lei/km în zonele de deal şi scad la 200.000 lei/km în cele de câmpie.

Numărul autovehiculelor înregistrate în comunele care au luat parte la cercetare a crescut cu 6% anul 2006 faţă de anul 2005, ajungând la o valoare medie de 414. Cifrele comunicate variază între 18 şi 1.580. Indicele de motorizare, un indicator mai relevant, este de 105 autovehicule la 1.000 de locuitori; acesta a variat între 6,5 şi 244,9, reflectând diferenţa de bunăstare dintre colectivităţile locale.

Principalele probleme indicate în cazul serviciului de administrare a drumurilor de drumuri de interes local se referă la lipsa fondurilor pentru întreţinerea şi modernizarea reţelei, calitatea acesteia şi utilizarea iraţională. În prima categorie sunt invocate sprijinul insuficient al Guvernului, având în vedere lungimea drumurilor din administrarea autorităţilor locale, şi inechitatea repartizării sumelor defalcate pentru drumuri. În cea de-a doua categorie sunt listate deficienţe precum starea precară şi/ sau lipsa îmbrăcăminţilor corespunzătoare (asfalt, piatră, beton), lipsa rigolelor, a zidurilor de sprijin, a indicatoarelor, a utilajelor proprii pentru întreţinere, precum şi degradarea podurilor şi podeţelor; un element des întâlnit este calitatea slabă a materialelor şi lucrărilor de întreţinere/ modernizare, precum şi neregularitatea acestora. În ultima categorie sunt menţionate efectele negative ale circulaţiei utilajelor grele şi a celor agricole. Toţi aceşti factori se combină în diferite proporţii în fiecare colectivitate rurală, însă rezultatul este mereu acelaşi: starea drumurilor este precară.

Serviciul de asistenţă socială

Având în vedere ponderea însemnată a persoanelor vârstnice, numărul redus al salariaţilor şi veniturile medii scăzute per gospodărie, sarcinile serviciilor de asistenţă socială din comune apar drept foarte complexe. Prestarea serviciului este, însă, afectată de o serie întreagă de constrângeri, precum insuficienţa resurselor financiare, a celor umane şi riscul de a crea dependenţa populaţiei active de ajutoare sociale.

Autorităţile locale din comune sunt responsabile pentru furnizarea serviciilor sociale cu caracter primar, care constau în evaluare, consiliere şi îngrijire la domiciliu, precum şi pentru plata de alocaţii sau prestaţii sociale pentru persoanele aflate în dificultate. În acest scop, autorităţile locale utilizează personal calificat angajat în aparatele de specialitate. De regulă, numărul angajaţilor responsabili este de 1-2, din care numai unul asistent social. În mai puţin de 10% din comune aceştia colaborează şi cu alţi furnizori de servicii sociale, cu precădere organizaţii neguvernamentale.

Finanţarea serviciului este asigurată de la bugetul de stat, pentru alocaţiile acordate în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, pentru plata indemnizaţiilor acordate însoţitorilor persoanelor cu handicap grav, precum şi pentru distribuirea altor prestaţii sociale delegate de administraţia centrală. Restul cheltuielilor sunt suportate din veniturile proprii ale bugetelor locale.

În general, abordarea serviciului nu este sistematică; la acest fapt contribuie un complex de factori, dintre care cei mai importanţi sunt:

- mai puţin de o treime din comune au strategii specifice pentru serviciul de asistenţă socială;

- calificarea personalului responsabil este insuficientă;

- timpul de muncă al personalului este în mare măsură ocupat cu procesarea dosarelor şi efectuarea anchetelor sociale pentru acordarea diferitelor prestaţii sociale;

- lipsesc facilităţi şi dotări de specialitate.

În aceste condiţii, serviciile de asistenţă socială facilitează, în medie, plata ajutoarelor sociale pentru 121 de persoane, procesând şi câte alte 74 de cereri suplimentare. Pe lângă acestea, mai asigură şi plata altor prestaţii sociale, precum alocaţiile pentru copiii nou-născuţi. De asemenea, evaluează dosarele şi facilitează plata ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu lemne sau alţi combustibili solizi pentru alte peste 700 de persoane. În plus, monitorizează activitatea a câte 17 asistenţi personali ai persoanelor cu handicap grav din comune. Majoritatea acestor competenţe sunt delegate de administraţia centrală.

Chiar şi în aceste condiţii, serviciile de asistenţă socială prestează sau intermediază şi activităţi propriu-zise de evaluare, consiliere şi îngrijire, după cum se poate constatata din diagrama. Din numărul beneficiarilor acestor servicii, care, în medie, depăşeşte 100 de persoane per comună, aproape jumătate sunt adulţi, o treime copii, iar restul persoane vârstnice. În ceea ce priveşte îngrijirea nou-născuţilor, mediul rural se confruntă cu lipsa acută a creşelor. Nici una dintre comunele participante la cercetare nu a raportat existenţa în administrarea sa a vreunei asemenea instituţii[72].

Problemele majore cu care se confruntă lucrătorii serviciului de asistenţă sociale şi autorităţile locale sunt legate de lipsa personalului sau calificarea necorespunzătoare a acestuia, lipsa infrastructurii serviciului (cantine, centre de zi, cămine de bătrâni), acţiunea incoerentă cauzată de lipsa strategiilor şi a colaborării cu direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului , precum şi mentalitatea persoanelor aflate în dificultate, care se complac în situaţia respectivă sau refuză ajutorul. Totodată, un element des invocat este lipsa altor furnizori de servicii sociale (cu precădere organizaţii neguvernamentale).

Serviciul de administrare a infrastructurii învăţământului preuniversitar de stat

Din punct de vedere financiar, învăţământul este cel mai însemnat serviciu public din administrarea autorităţilor locale din comune. În egală măsură, importanţa sa pentru colectivitate este incontestabilă. Şcoala nu trebuie să se rezume la educarea propriu-zisă a copiilor; ea trebuie să îşi asume şi să îndeplinească un rol de catalizator al participării civice, de centru de resurse de interes comunitar şi de furnizor de instruire pentru adulţi. Şcoala trebuie să încurajeze implicarea elevilor în colectivitate. În acest moment, nici unul din aceste roluri nu este îndeplinit, unităţile de învăţământ rezumându-se la predarea curriculumului şi examinarea elevilor.

Cu toate acestea, responsabilităţile autorităţilor locale sunt limitate la asigurarea cheltuielilor cu bunuri şi servicii şi de capital ale şcolilor. Nici autorităţile locale şi nici părinţii nu au vreo influenţă asupra organizării şi conducerii unităţilor de învăţământ sau asupra conţinutului acestuia, ceea ce împiedică şcoala să devină o instituţie a colectivităţii. Şcoala însăşi nu are un cuvânt important de spus în gestiunea propriilor resurse umane, stabilirea conţinutului curriculumului, a profilului sau raţionalizarea cheltuielilor; autorităţile locale cu atât mai puţin.

În ceea ce priveşte finanţarea unităţilor de învăţământ, 80% din cheltuielile totale vizează personalul angajat. Acestea sunt acoperite integral de la bugetul de stat. În plus, de la aceeaşi sursă se alocă fonduri pentru cheltuieli cu obiecte de inventar şi burse, fără să existe un criteriu obiectiv de determinare a sumei cuvenite fiecărei unităţi de învăţământ. Restul cheltuielilor cu bunurile şi serviciile necesare pentru funcţionarea şcolilor sunt acoperite din veniturile proprii ale bugetelor locale. Cheltuielile de capital sunt acoperite din programele naţionale specifice, din veniturile proprii ale bugetelor locale sau din fonduri externe nerambursabile. Aşadar, actualul sistem de alocare a fondurilor către unităţile de învăţământ preuniversitar de stat este foarte fragmentat, nu are la baza nici un criteriu obiectiv de măsurare a nevoilor de finanţare şi nu ia în calcul diferenţele de costuri intre tipurile de învăţământ sau dintre mediul rural şi urban. De fapt, sistemul nu garantează finanţarea minimă necesară unei şcoli, în condiţiile în care dimensionarea fondurilor de la bugetul de stat se face în funcţie de numărul salariaţilor, plus o sumă suplimentară stabilită pe baza alocărilor istorice. Restul cheltuielilor de funcţionare sunt lăsate în responsabilitatea autorităţilor locale, indiferent de capacitatea acestora de a le suporta sau de valoarea lor cumulată. Un asemenea sistem de finanţare este vulnerabil la cheltuirea iraţională a fondurilor publice şi nu garantează un minimum al resurselor pentru un învăţământ în condiţii rezonabile, oriunde în România.

În prezent, în mediul rural funcţionează, în medie, circa 6 unităţi de învăţământ per comună, din care 3 preşcolar şi 3 primar sau gimnazial. Un număr mic de comune găzduiesc şi unităţi de învăţământ liceal sau profesional. Dintre toate acestea, numai două au, de regulă, personalitate juridică. Numărul mediu al personalului angajat în învăţământ este de 40 per comună, ceea ce face din şcoli principalii angajatori în mediul rural. Din totalul angajaţilor, 83% au statut de cadre didactice, iar 13% sunt personal auxiliar. Numărul mediu al elevilor într-o comună este aproape 500, din care majoritatea în învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial. Acest lucru indică, deopotrivă, o participare mai scăzută la învăţământul liceal/profesional, dar şi lipsa accesului la acesta. Prin urmare, elevii sunt nevoiţi să frecventeze liceul în oraşele sau municipiile cele mai apropiate.

În privinţa dotărilor unităţilor de învăţământ, la nivelul anului 2006, situaţia se prezenta astfel:

Problemele cele mai importante semnalate de autorităţile locale în privinţa învăţământului preuniversitar se referă la resursele umane (lipsa cadrelor didactice titulare, numărul mare de suplinitori, fluctuaţia ridicată a acestora, salarizarea nemotivantă, lipsa cadrelor medicale), infrastructură (spaţii insuficiente, clădiri cu risc seismic, lipsa sălilor şi terenurilor de sport sau a alimentării cu apă potabilă) şi dotări (lipsa sau insuficienţa materialului didactic, a calculatoarelor, a accesului la internet, a bibliotecilor, a centralelor termice, a mijloacelor de transport elevi, a grupurilor sanitare). Un aspect important este legat de mentalitatea elevilor şi a părinţilor; primii au adesea o frecvenţă redusă la cursuri, iar ceilalţi nu se implică mai mult în educaţia propriilor copii.

Serviciul de management al situaţiilor de urgenţă

Prevenirea activă a dezastrelor naturale, precum şi limitarea efectelor acestora au devenit în ultimii ani o necesitate stringentă pentru colectivităţile locale. Cu siguranţă, acestea se vor amplifica în viitor, impunând crearea unor capacităţi solide de prevenire şi intervenţie. În condiţiile în care dezastrele naturale tind să se producă cel puţin la scară zonală, serviciile profesioniste de management al situaţiilor de urgenţă din subordinea administraţiei publice centrale sunt adesea depăşite şi nu pot interveni în fiecare colectivitate locală în parte. În consecinţă, autorităţile locale au o responsabilitate majoră în a efectua lucrări de prevenire în zonele cunoscute drept vulnerabile, în a educa populaţia şi în a organiza şi efectua intervenţia locală în caz de dezastru. Pentru aceasta, instrumentele avute la îndemână sunt serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă, comitetele şi centrele operative locale pentru situaţii de urgenţă. Finanţarea acestor structuri şi a dotărilor aferente se face exclusiv din veniturile proprii ale bugetului local.

Calamităţile cele mai frecvente în colectivităţile rurale sunt inundaţiile şi incendiile (50% din cazuri), urmate de vijelii, cutremure (25% din cazuri), alunecări de teren, înzăpeziri şi viituri (10%).

În anul 2006, aproximativ 75% din comune înfiinţaseră serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă. Dintre acestea, două treimi se încadrau la categoria I de dotare, lipsindu-le orice fel de autospeciale de intervenţii. Ponderea serviciilor categoriile III şi IV, dotate cu cel puţin o autospecială de stingere a incendiilor este de numai 20%. Dotarea cu buldoexcavatoare este ceva mai bună, o treime din comune raportând că deţin asemenea utilaje. În privinţa dotării cu alte echipamente specifice, situaţia este redată în diagrama:

Echiparea serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă este departe de a fi satisfăcătoare, având în vedere că anual se produc, în medie, circa 6-7 calamităţi per comună, iar timpul mediu de intervenţie al serviciilor profesioniste este de circa 30 de minute. În plus, serviciile voluntare trebuie să acopere un sector de competenţă alcătuit din câte patru localităţi. În privinţa prevenţiei, situaţia este similară; în anul 2006 numai 45% din comune efectuaseră sau beneficiaseră de lucrări de protecţie în zonele expuse la risc (consolidări, îndiguiri).

Personalul serviciilor este puţin numeros, în medie 33 de voluntari şi un angajat permanent. Este descurajant faptul că voluntarii sunt, cel mai adesea, angajaţii din aparatul de specialitate, a căror medie de vârstă depăşeşte 40 de ani şi cu o condiţie fizică necorespunzătoare. Aceştia sunt, de regulă, organizaţi într-un compartiment de prevenire şi alte 4 echipe specializate de intervenţie. Două treimi dintre comune au afirmat că personalul serviciului efectuează regulat antrenamente.

Comitetul local pentru situaţii de urgenţă se reuneşte ocazional, atunci când situaţia este considerată gravă. De altfel, majoritatea membrilor acestuia o constituie tot angajaţii din aparatul de specialitate.

Pe fondul lipsei resurselor financiare, problemele principale ale serviciului se referă la dotarea cu utilaje şi echipamente specifice; astfel, din inventarul acestora lipsesc: autospeciale de stingere a incendiilor, autospeciale de intervenţii, buldoexcavatoare, echipamente de protecţie, echipamente de iluminat, motopompe, generatoare electrice, echipamente de comunicaţii (staţii fixe şi portabile, dispecerate) şi alarmare, spaţii de depozitare şi sedii. De asemenea, serviciului îi lipseşte personalul specializat şi voluntar, populaţia nefiind dispusă să se implice în lipsa unor stimulente materiale.

Serviciul de administrare a instituţiilor de cultură

Instituţiile de cultură joacă roluri multiple în colectivităţile locale rurale; în primul rând, unul educativ, prin informaţia pusă la dispoziţie locuitorilor; apoi, unul de divertisment, prin manifestările pe care le organizează; în cele din urmă, dar nu mai puţin important, unul de conservare şi chiar promovare a valorilor tradiţionale locale. Pe viitor, primul şi ultimul dintre roluri vor prevala. Astfel, biblioteca sau căminul cultural trebuie să devină centre de resurse comunitare, oferind tuturor cetăţenilor acces la internet, la presă şi la informaţii profesionale, sociale şi culturale de interes.

Autorităţile locale sunt responsabile pentru înfiinţarea instituţiilor de cultură de interes local (cămine/case de cultură, biblioteci, muzee, teatre etc.), organizarea, dotarea şi finanţarea acestora. Resursele provin, în cea mai mare parte din veniturile proprii ale bugetelor locale.

Având în vedere lipsa acută de fonduri pentru rezolvarea priorităţilor din infrastructura locală, cultura a fost oarecum neglijată în ultimii 17 ani. 90% dintre comune au în administrare cel puţin un cămin cultural, însă în multe cazuri acestea sunt nefuncţionale. Totuşi, se înregistrează, în medie, un număr de 6 evenimente culturale anual. Cheltuielile medii efectuate cu căminul cultural, acolo unde există o preocupare specială, se ridică, în medie, la peste 72.000 lei/an (maximum 400.000 lei/an).

Şi bibliotecile comunale sunt înfiinţate în peste 90% din comune, însă fondul lor de carte este relativ redus, circa 8.000 de titluri, destul de degradate fizic, iar numărul de cititori se ridică la 512 anual[73]. Cheltuielile medii efectuate cu biblioteca locală s-au ridicat la 20.000 lei în anul 2006, o valoare insuficientă mai ales pentru colectivităţile cu peste 3.000 de locuitori şi populaţie şcolară relativ numeroasă.

Principalele probleme care afectează instituţiile de cultură în mediu rural sunt legate de insuficienţa fondurilor, care determină lipsa personalului specializat, a dotărilor, a echipamentelor IT şi a accesului la internet, neutilizarea spaţiilor existente, precum şi diminuarea fondului de carte. Pe de altă parte, serviciile culturale tradiţionale nu mai sunt căutate de către locuitori.

Alte servicii publice locale

Mai puţin de 10% din comune înfiinţaseră serviciul de poliţie comunitară până în anul 2006. Motivele principale sunt lipsa fondurilor sau a necesităţii serviciului. Acolo unde acesta este înfiinţat, numărul poliţiştilor este, în medie, de 8-9, din care jumătate responsabili pentru ordinea publică, iar ceilalţi pentru pază. Poliţiile comunitare dispun de câte un autovehicul pentru intervenţie, câte o armă letală, cinci arme neletale şi, numai sporadic, de aparatură de comunicaţii. În aceste condiţii, poliţiştii comunitari aplanaseră, în medie, circa 25 de situaţii conflictuale în anul 2006 şi aplicaseră peste 40 de sancţiuni contravenţionale.

În lipsa poliţiei comunitare, paza comunală este asigurată, de regulă, prin paznici plătiţi din resurse financiare ale bugetului local; modalităţile de efectuare a pazei în mediul rural se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, după consultarea prealabilă a locuitorilor, în formele prevăzute de lege. Până în anul 2007 paza comunală se putea efectua şi prin rotaţie de către locuitorii comunei. În unele cazuri, paza e efectuată de agenţii serviciului judeţean de pază sau de jandarmi. De asemenea, şi poliţia este implicată în această activitate.

Numai 5% dintre comune organizaseră, până în anul 2006, serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor. Foarte puţine dintre acestea înfiinţaseră ghişeul unic pentru primirea cererilor şi eliberarea paşapoartelor simple, a permiselor auto, a certificatelor de înmatriculare şi a plăcilor cu numere de înmatriculare. Astfel, marea majoritate a comunelor rămân arondate serviciilor organizate în oraşe sau municipii, ceea ce implică un grad considerabil de disconfort şi costuri de deplasare importante pentru locuitorii colectivităţii locale. Având în vedere gama variată de servicii pe care le pot furniza aceste structuri, incidenţa lor foarte redusă este regretabilă.

Circa 99% din gospodăriile din mediul rural sunt conectate la reţeaua de alimentare cu energie electrică. În ceea ce priveşte alimentarea cu gaze naturale, aproape 25% din gospodării beneficiază de o asemenea facilitate. Deşi furnizarea acestor servicii nu constituie o obligaţie expresă a autorităţilor locale, primarii comunelor au un rol decisiv în realizarea investiţiilor aferente, fie prin mobilizarea operatorilor sistemelor de distribuţie, fie prin proiecte de investiţii locale sau în asociere cu alte colectivităţi locale.

La nivelul comunelor se eliberează anual circa 30 de autorizaţii de construire sau de desfiinţare. Dintre acestea, marea majoritate sunt eliberate de către primarul comunei, iar restul de către preşedintele consiliului judeţean. Dinamica în timp a acestui indicator este importantă pentru reflectarea evoluţiei veniturilor locuitorilor sau a atractivităţii comunelor pentru locuitorii zonelor urbane din apropiere.

Procesul de restituire a proprietăţilor fusese realizat în proporţie de 85%, la nivelul anului 2006. Majoritatea comunelor raportaseră procente de peste 75%, însă există cazuri în care nu a fost eliberat nici un titlu de proprietate. Desigur, această activitate este extrem de dificilă pentru autorităţile locale, având în vedere deficienţele înregistrate în anii 1990 şi 2002-2003 din graba de a raporta un procent cât mai mare de titluri eliberate. Astfel, în multe situaţii suprafeţele din titlul de proprietate nu corespund cu situaţia din teren, în cea mai mare parte retrocedările nefiind făcute pe vechile amplasamente; de asemenea, în tarlalele în care au fost deja retrocedate parcele apar, ocazional, noi proprietari etc.. Această situaţie confuză impune măsuri ample de reformă, în principal realizarea cadastrului general la nivel naţional şi, ulterior, intabularea tuturor titlurilor de proprietate.

Problemele majore cu care se confruntă serviciile abordate în acest subcapitol se referă la lipsa resurselor umane şi financiare. În cazul primei probleme, se manifestă lipsa personalului specializat, mai ales în urbanism; de cealaltă parte, insuficienţa fondurilor determină lipsa dotărilor necesare (autoturisme, aparatură de comunicaţii, aparatură IT, programe informatice etc.), insuficienţa personalului sau chiar imposibilitatea înfiinţării serviciului.

Programe şi proiecte de dezvoltare locală

Lipsa resurselor generate la nivel local pentru asigurarea necesităţilor de dezvoltare a fost în parte compensată de fondurile disponibile printr-o serie de programe naţionale de finanţare[74] a proiectelor de investiţii în mediul rural. Acestea s-au dovedit, adesea, hotărâtoare pentru menţinerea în funcţiune, reabilitarea sau chiar înfiinţarea unor obiective de infrastructura vitale pentru colectivităţile locale. Totuşi, semnalăm o serie de aspecte importante care au făcut ca programele menţionate să nu îşi realizeze întregul potenţial:

- lipsa personalului de specialitate sau pregătirea insuficientă a acestuia îngreunează semnificativ accesul la informaţie şi elaborarea proiectelor pentru finanţarea unor obiective de investiţii de interes local; de asemenea, capacitatea de implementare şi monitorizare a calităţii lucrărilor sunt adesea scăzute;

- accesul la diferite programe de finanţare a fost influenţat şi de criterii de natură politică, nu numai tehnică;

- până în urmă cu doi ani strategiile de dezvoltare economică, socială şi de mediu ale u.a.t. erau o raritate; în prezent, aproximativ jumătate dintre comune şi-au stabilit priorităţile de dezvoltare şi acţiunile de implementat în aceste direcţii; totuşi, acestea trebuie corelate foarte strâns cu ceea ce locuitorii consideră drept nevoi principale şi cu capacitatea locală de a asigura întreţinerea investiţiilor planificate;

- în numeroase situaţii, comunele nu au putut asigura fondurile necesare întreţinerii investiţiilor realizate, care astfel s-au deteriorat; în alte cazuri, colectivitatea a refuzat să utilizeze noile facilităţi sau să achite costul serviciilor furnizate;

- există diferenţe majore între costurile unor proiecte similare finanţate prin programe diferite, ceea ce arată că resursele nu au fost întotdeauna utilizate judicios;

- multitudinea colectivităţilor rurale şi a nevoilor acestora fac ca proiectele de investiţii să realizeze efecte vizibile la nivel naţional numai după mulţi ani de investiţii majore.

În acest subcapitol vom trece, pe scurt, principalele programele de finanţare la care au avut sau au acces colectivităţile rurale. Pentru fiecare în parte, vom realiza o scurtă descriere, vom preciza numărul comunelor beneficiare, evoluţia totală a alocaţiilor financiare şi vom face observaţii specifice.

Programe de finanţare închise

Programul SAPARD

Prin măsura 2.1 „Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale” au fost alocate 678,2 mil. EURO (din total 1.521 mil. EURO pentru întreg programul) în perioada 2000-2006, din care au fost efectuate plăţi în proporţie de 64,4% (436,7 mil. EURO). Proiectele au avut o contribuţie importantă la îmbunătăţirea infrastructurii de transport şi de alimentare cu apă şi de canalizare în peste 800 de comune, după cum se poate constata din tabelul 3.

total alocaţi (mil. EURO)	total cheltuiţi (mil. EURO)	număr proiecte	drumuri	apă	canalizare	drumuri construite/ reabilitate (km)	reţele apă construite/ reabilitate (km)	reţele canalizare construite/ reabilitate (km)
678,2	436,7	821	441	295	85	2.558	4.918	563
Tabelul 3. Total alocare, număr de proiecte şi realizări ale programului SAPARD

Programul de dezvoltare rurală

Programul a fost implementat prin intermediul Ministerului Administraţiei şi Internelor în perioada 2002-2006, finanţând 103 proiecte în comune din 5 judeţe cu o valoare totală de 53 mil. USD[75]. Lucrările de infrastructură finanţate au fost drumuri comunale şi sisteme de alimentare cu apă şi canalizare. Valoarea adăugată a programului a constat în procedurile speciale de identificare a priorităţilor şi implementare la nivel local. Astfel, în prima fază, au fost constituite grupuri de iniţiativă în colectivităţile locale, care ulterior au fost instruite în managementul ciclului de proiect, au stabilit priorităţile de dezvoltare ale comunelor, au elaborat, în comun cu echipele de asistenţă tehnică, documentaţiile de proiect şi au monitorizat implementarea lucrărilor de investiţii. În acest fel, programul a asigurat sustenabilitatea investiţiilor, dar mai ales a dat posibilitatea respectivelor colectivităţi să-şi dezvolte capacitatea de a elabora şi implementa proiecte în viitor.

Programe de finanţare deschise

În prezent, comunele au acces la patru programe naţionale de finanţare a proiectelor de infrastructură, şi anume:

- „Programul de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural”[76];

- „Programul pentru pietruirea, reabilitarea şi/sau asfaltarea drumurilor de interes local clasate şi alimentarea cu apă a satelor”[77];

- finanţările pentru reabilitarea infrastructurii învăţământului preuniversitar de stat;

- „Programul prioritar naţional pentru construirea de sedii pentru aşezăminte culturale în localităţile unde nu există asemenea instituţii, precum şi pentru reabilitarea, modernizarea, dotarea şi finalizarea lucrărilor de construcţie a aşezămintelor culturale de drept public din mediul rural şi mic urban”[78].

Finanţarea acestora este asigurată din bugetul de stat. Alocaţiile disponibile pentru aceste programe sunt redate în tabelul 4.

program	2003	2004	2005	2006	2007 aprobat	2008 aprobat
drumuri de interes local clasate şi alimentarea cu apă a satelor	43.436.178	45.308.511	51.106.950	205.181.302	88.730.000	100.227.000
infrastructura şi baze sportive din spaţiul rural	n.c.	n.c.	n.c.	181.489.981	739.983.000	810.000.000
cheltuieli de capital învăţământ	n.c.	n.c.	n.c.	924.613.000	2.065.627.000	900.000.000
aşezăminte culturale	n.c.	n.c.	n.c.	n.c.	n.c.	3.470.000
total	43.436.178	45.308.511	51.106.950	1.311.284.283	2.894.340.000	1.813.697.000
Tabel 4. Fondurile totale alocate sau disponibile pentru programele de investiţii în comune

După cum se poate observa, începând cu anul 2006, alocaţiile totale aferente acestor programe au crescut de peste 20 de ori, ceea ce a permis execuţia de investiţii într-un număr important de colectivităţi locale.

Cuantumul şi amplitudinea acestor finanţări într-un timp atât de scurt sunt fără precedent în istoria colectivităţilor rurale din România şi răspund unor nevoi îndelung neglijate. Cu certitudine, efectul lor asupra calităţii vieţii în mediul rural este şi va fi semnificativ. Totuşi, efortul investiţional nu trebuie să se diminueze. Fiecare din cele 13.000 de localităţi rurale ale României are nevoi multiple, care pot fi satisfăcute în limite rezonabile numai după printr-un efort susţinut pe o perioada de mai mulţi ani de zile.

În acelaşi timp, trebuie reliefate o serie de aspecte particulare referitoare la programele finanţate din bugetul de stat, care devin obstacole în calea cheltuirii eficiente a banilor publici şi a sustenabilităţii proiectelor finanţate:

- sistemul de alocare a fondurilor este instabil în cazul programului de finanţare a cheltuielilor de capital ale unităţilor de învăţământ; în doi ani, fondurile au fost alocate prin 5 metode diferite, ceea ce a dezorientat beneficiarii şi a determinat un grad redus de absorbţie;

- sistemul de alocare a fondurilor este complicat, cu existenţa unor verigi intermediare de evaluare şi decizie; programul pentru drumuri de interes local clasate şi alimentarea cu apă a satelor şi cel de finanţare a cheltuielilor de capital ale unităţilor de învăţământ utilizează consiliile judeţene, respectiv inspectoratele şcolare judeţene, ca intermediari între bugetele ministerelor de resort şi comunele beneficiare; acest lucru poate genera arbitrariu, întârzieri şi costuri suplimentare; din nou, rezultatul este un grad nesatisfăcător de absorbţie a fondurilor aprobate; aceste mecanisme ignoră principiile consacrate prin Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată prin Legea nr. 199/1997;

- spectrul finanţărilor disponibile este fragmentat, cu programe multiple, reguli diferite, grade variate de transparenţă, ceea ce determină confuzie şi creşterea costurilor de elaborare a proiectelor;

- calitatea documentaţilor tehnico-economice aferente investiţiilor publice şi a lucrărilor propriu-zise este adesea slabă, iar monitorizarea executanţilor de către autorităţile locale neexigentă;

- capacitatea comunelor de a efectua procedurile de implementare, în principal de achiziţii publice, este încă nesatisfăcătoare, ceea ce duce la întârzieri în implementare şi absorbţie.

Pe lângă programele a căror finanţare se asigură de la bugetul de stat, comunele mai beneficiază şi de alte instrumente finanţate din fonduri externe nerambursabile sau împrumuturi contractate de statul român. Dintre acestea se disting „Fondul pentru modernizarea administraţiei publice locale - ciclul III şi IV” şi „Economia bazată pe cunoaştere”.

Primul dinte cele două programe este finanţat de Uniunea Europeană şi a alocat circa 15 mil. EURO pentru 160 proiecte de dotare cu echipamente şi utilaje specifice a unor servicii publice locale[79] şi creştere a capacităţii administrative a u.a.t., inclusiv în mediul rural. Proiectele vor fi implementate în anul 2008. Programul este gestionat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.

Programul „Economia bazată pe cunoaştere” construieşte „reţele electronice ale comunităţilor locale” (RECL) în peste 250 de comune şi oraşe dezavantajate din punct de vedere al accesului la informaţie. RECL presupune instalarea de echipamente IT&C şi conectarea la internet de mare viteză a mai multor obiective publice în fiecare din aceste colectivităţi (primăria, biblioteca şi şcoli gimnaziale), precum şi realizarea de „puncte de acces public la informaţie” în spaţii special amenajate de administraţia locală. Prin proiect, colectivităţile vor primi 5.600 de computere şi servere. Totodată, programul va dezvolta două facilităţi privind accesul cetăţenilor la servicii publice, şi anume: sistemul de autorizare şi înregistrare on-line a persoanelor fizice autorizate şi asociaţiilor familiale şi sistemul informatizat de stare civilă. Nu în ultimul rând, programul pune la dispoziţia întreprinzătorilor privaţi o schemă de finanţare pentru promovarea comerţului electronic în valoare de 9 mil. USD.

Proiecte de investiţii implementate de comune în perioada 2001-2007

În ultimii 7 ani comunele au avut acces la finanţări prin diferite programe specifice. Majoritatea acestor programe au avut ca beneficiari direcţi comunele, cu precădere pentru dezvoltarea ori reabilitarea infrastructurii publice locale; o parte importantă a vizat nemijlocit unităţile de învăţământ preuniversitar de stat.

Comunele au primit finanţare, în medie, pentru câte 2-3 proiecte de investiţii în infrastructură, resurse umane, echipamente şi utilaje, obiecte de inventar sau organizare de evenimente etc. Din totalul proiectelor implementate 70% au fost finanţate în lei, 26% în echivalent EURO, iar restul în echivalent dolari. Creşterea importantă a fondurilor disponibile în anii 2005-2007 se evidenţiază printr-o rată de fructificare mult îmbunătăţită a acestor oportunităţi. Practic, aproximativ trei sferturi din proiectele menţionate de autorităţile locale au fost iniţiate în această perioadă.

Valorile medii a proiectelor implementate de comune a fost de 2 mil. în lei, 1,5 mil. EURO şi, respectiv, 0,5 mil. dolari.

În privinţa domeniilor beneficiare (vezi diagrama 40), cele mai multe proiecte au vizat serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, cca 40%, urmat de învăţământ şi drumuri, cu câte 20%, asistenţă socială şi cultură, cu 8%, respectiv 5%. Ponderile sunt explicabile prin numărul şi amploarea programelor disponibile pentru infrastructura primelor domenii menţionate. Este de remarcat faptul că accesarea programelor finanţate de la bugetul de stat este mult mai frecventă decât a celor finanţate din fonduri externe. Acest fapt arată că procedurile celor din prima categorie sunt mai facile şi la îndemâna administraţiilor locale. Comunele trebuie să-şi amelioreze capacitatea de management al proiectelor în viitorul apropiat, în condiţiile în care programele operaţionale sectoriale co-finanţate de Uniunea Europeană vor prevala în următorii ani.

Propuneri şi recomandări pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediu rural

Propuneri privind programele de investiţii existente

După cum am indicat şi în finalul primei părţi, actualele oportunităţi de finanţare a proiectelor de investiţii ale comunelor sunt binevenite şi au efecte vizibile asupra colectivităţilor locale. În acelaşi timp, A.Co.R. propune Guvernului şi Parlamentului o serie de măsuri menite să îmbunătăţească eficienţa programelor de finanţare de la bugetul de stat şi să asigure o utilizare mai judicioasă a fondurilor publice.

În primul rând, A.Co.R. propune ca marile programe actuale să fie consolidate în unul, maximum două asemenea instrumente. Acestea ar urma să fie structurate în domenii majore de intervenţie (ex. servicii comunitare de utilităţi publice, drumuri, servicii social-culturale etc.) şi axe investiţionale (ex. apă şi canalizare, salubrizare, drumuri comunale, drumuri vicinale, unităţi de învăţământ, cămine culturale etc.). Fiecare din aceste părţi componente ar primi o alocaţie separată anual. Pentru asigurarea predictibilităţii, alocările pe axe investiţionale ar trebui previzionate pe câte cel puţin trei ani. Regulile de întocmire a dosarelor, de evaluare, de monitorizare şi raportare ar trebui să fie comune, iar criteriile de eligibilitate ar putea varia în funcţie de axa în cauză. Managementul acestui program ar fi asigurat de o structură de la centrul Guvernului, iar deciziile vor fi luate în cadrul unui comitet interministerial[80].

În al doilea rând, A.Co.R. propune ca sistemul de alocare a fondurilor aferente programelor de finanţare să fie standardizat şi simplificat. Pentru a asigura transparenţă şi predictibilitate, toate programele ar trebui să aloce fonduri printr-un circuit identic. Simplitatea acestuia este decisivă pentru utilizarea la timp a resurselor astfel alocate. Prin urmare, propunem ca orice verigă intermediară de evaluare şi decizie dintre structura de management şi bugetul de stat, pe de o parte, şi autorităţile locale şi bugetele locale, pe de altă parte, să fie eliminată. Astfel, sumele aprobate pentru fiecare colectivitate locală, indiferent de instituţia destinatară, vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea comitetului interministerial sus-menţionat, şi repartizate direct bugetelor locale respective.

Capacitatea de monitorizare a proiectelor finanţate trebuie sporită considerabil, iar penalităţile pentru beneficiarii care nu respectă prevederile contractuale sau obligaţiile asumate aplicate în orice situaţie. În acest sens, structura de management ar putea să angajeze unul sau mai mulţi contractori specializaţi.

Transparenţa programului şi a proiectelor trebuie să fie o prioritate. În acest sens, interfaţa de comunicare va fi un portal special dedicat. Aici vor fi publicate toate regulile şi procedurile de acces la program, precum şi rapoartele de evaluare, de monitorizare şi de implementare ale tuturor proiectelor finanţate. De asemenea, va fi publicat anual raportul de implementare al programului.

Propuneri de facilităţi de investiţii pentru colectivităţile rurale

Starea de fapt a comunelor din România relevă persistenţa unor deficienţe importante care afectează calitatea vieţii în mediul rural. Atât programele naţionale, cât şi programele operaţionale sectoriale nu acoperă sau abordează insuficient aceste aspecte. În plus, o parte dintre ele necesită investiţii mari, pe care comunele nu le pot acoperi fără să pericliteze furnizarea celorlalte servicii publice locale. În plus, investiţiile iniţiate şi/sau realizate în ultimii ani vor greva suplimentar cheltuielile de personal şi cu bunuri şi servicii ale bugetelor locale, deoarece presupun noi angajaţi, respectiv cheltuieli suplimentare cu utilităţi, obiecte de inventar, echipamente, piese de schimb, servicii, combustibili şi reparaţii curente. Aceste cheltuieli suplimentare pot fi acoperite de comune, însă în cazul colectivităţilor relativ sărace ele vor anula disponibilul pentru cheltuieli de capital. În consecinţă, rămân de finanţat o serie de obiective absolut necesare pentru îmbunătăţirea vieţii în mediul rural pentru care A.Co.R. solicită sprijinul factorilor de decizie şi influenţă. Acestea sunt detaliate în cele ce urmează.

Sprijin pentru asocierea intercomunitară

Justificare

Fragmentarea administrativă în România a căpătat amploare în ultimii 10 ani. Comunele nu reuşesc să mobilizeze suficiente venituri pe plan local pentru a acoperi cheltuielile tuturor serviciilor publice locale. O bună parte din serviciile publice locale pot realiza economii de scară în cazul prestării în sistem integrat, împreună cu colectivităţile învecinate. În prezent, cheltuielile de dotare şi funcţionarea asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară depăşesc capacitatea multor bugete locale; prin urmare, aceste structuri de cooperare nu îşi pot realiza obiectivele. Totodată, Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, prevede obligaţia Guvernului de a sprijini asocierea unităţilor administrativ-teritoriale prin programe naţionale de dezvoltare finanţate prin bugetul de stat şi prevăzute distinct în cadrul bugetului Ministerului Internelor şi Reformei Administrative; această prevedere încă nu şi-a găsit aplicabilitatea.

Obiectivul

Raţionalizarea cheltuielilor cu serviciile publice locale, creşterea accesului la servicii publice locale, creşterea capacităţii de obţinere de finanţare nerambursabilă pentru proiecte de dezvoltare.

Scopul

Sprijinirea asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară şi a serviciilor prestate de acestea.

Activităţi de finanţat

Dotarea sediilor asociaţiilor de dezvoltare comunitară, a serviciilor prestate de acestea şi instruirea personalului.

Cheltuieli eligibile

Achiziţii echipamente IT&C, furnituri, autovehicule, echipamente şi utilaje specifice[81].

Furnizarea unor cursuri de specializare/perfecţionare.

Elaborarea proiectelor tehnice pentru investiţiile promovate în comun.

Beneficiari eligibili

Asociaţii de dezvoltare intercomunitară.

Durata proiectelor

12 luni.

Valoarea cofinanţării guvernamentale per proiect

Între 15.000 şi 400.000 lei.

Observaţii/interferenţe cu alte programe

Sprijinul guvernamental se acordă în completarea resurselor locale alocate. Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară sunt eligibile pentru finanţare şi prin PO Dezvoltarea Capacităţii Administrative, PO Competitivitate, PO Regional şi Programul naţional de dezvoltare rurală. Cele care au primit finanţare din aceste surse pentru cheltuieli eligibile şi în cadrul prezentului program nu sunt eligibile, decât pentru completare. Regulile şi procedurile de accesare trebuie să fie similare programelor operaţionale pentru a evita devierea cererilor de finanţare către programul naţional.

Sprijin pentru înfiinţarea/extinderea/reabilitarea reţelelor de iluminat public

Justificare

În prezent, autorităţile locale au mari deficienţe în privinţa modului de organizare şi planificare a serviciului de iluminat public şi în privinţa uzurii şi a lungimii reţelei acestuia. Astfel, mai puţin de 10% dintre comune au elaborat şi adoptat regulamentul de organizare al serviciului, strategia de dezvoltare, planul de investiţii, caietul de sarcini etc. De cealaltă parte, numai 60% din lungimea străzilor din comune este acoperită de reţelele de iluminat public, iar marea majoritate a acestora sunt uzate fizic şi moral, fără a lua în calcul şi necesitatea de a avea reţea de iluminat public şi de-a lungul celorlalte drumuri de interes local. Totodată, este necesară stabilirea unor standarde de funcţionare ale reţelelor de iluminat public în funcţie de categoria drumului public de interes local.

Obiectivul

Îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul rural prin asigurarea iluminatului public pe toate drumurile de interes local.

Scopul

Creşterea capacităţii de administrare a serviciului de iluminat public şi îmbunătăţirea infrastructurii şi a parametrilor de furnizare a acestuia.

Activităţi de finanţat

Îmbunătăţirea condiţiilor de organizare a serviciului.

Înfiinţarea/extinderea/reabilitarea infrastructurii serviciului.

Cheltuieli eligibile

Elaborarea proiectelor documentelor strategice de organizare a serviciului.

Elaborarea documentaţiilor tehnico-economice pentru investiţiile în înfiinţarea/extinderea/reabilitarea infrastructurii serviciului.

Înfiinţarea/extinderea/reabilitarea reţelelor de iluminat public.

Beneficiari eligibili

Comunele la care reţelele de iluminat public nu funcţionează la standardele specifice categoriilor de drum.

Durata proiectelor

12 luni.

Valoarea cofinanţării guvernamentale per proiect

Între 50.000 şi 500.000 de lei.

Observaţii/interferenţe cu alte programe

Sprijinul guvernamental se acordă integral sau în completarea veniturilor proprii, acolo unde acestea asigură secţiunea de funcţionare prevăzută în bugetele locale . Comunele sunt eligibile pentru investiţii în reţeaua de iluminat public prin Programul naţional de dezvoltare rurală. Cu toate acestea, finanţarea disponibilă pentru acest tip de proiecte nu va acoperi necesarul investiţional la nivel naţional şi nu include cheltuieli pentru elaborarea documentelor strategice ale serviciului[82]. În plus, PNDR acordă prioritate zonelor sărace şi serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi de administrare a drumurilor. Mai mult, comunele nu pot obţine finanţare pentru mai mult de două proiecte din PNDR în perioada de programare 2007-2013.

Sprijin pentru construirea de noi clădiri administrative ale comunelor

Justificare

Aproximativ jumătate din primăriile[83] comunelor din România au fost construite înainte de sau imediat după al doilea război mondial. Aceste imobile nu mai sunt funcţionale pentru activităţile şi personalul angajat în prezent în aparatele de specialitate, iar structura şi compartimentarea lor nu se pretează lucrărilor de extindere/ modernizare. În plus, multe dintre acestea au fost naţionalizate şi sunt în curs de retrocedare proprietarilor de drept.

Obiectivul

Îmbunătăţirea calităţii serviciilor de către administraţia publică locală.

Scopul

Asigurarea condiţiilor propice pentru desfăşurarea activităţii structurilor instituţionale din administraţia publică locală.

Activităţi de finanţat

Construirea de noi clădiri administrative ale comunelor.

Cheltuieli eligibile

Proiectarea lucrărilor de construcţii pentru obiective de investiţii noi, inclusiv extinderi.

Proiectarea lucrărilor de construcţii pentru intervenţii la construcţii existente, inclusiv la instalaţiile aferente.

Costurile cu investiţia propriu-zisă;.

Dotarea cu instalaţii şi sisteme de încălzire şi iluminat cu eficienţă energetică mare.

Dotarea cu sisteme de securitate şi acces.

Beneficiari eligibili

Unităţile administrativ-teritoriale cu statut de comună.

Durata proiectelor

Până la 24 de luni.

Valoarea cofinanţării guvernamentale per proiect

Maximum 2.000.000 lei.

Observaţii/interferenţe cu alte programe

Sprijinul guvernamental se acordă integral sau în completarea resurselor locale alocate. PNDR acordă finanţare numai pentru renovări ale clădirilor publice.

Sprijin pentru înfiinţarea/dotarea serviciilor de poliţie comunitară

Justificare

Poliţia comunitară poate fi înfiinţată prin hotărâre a consiliului local în orice colectivitate locală. Ea este un instrument deosebit de util în colectivităţile mari sau în cele predispuse la infracţionalitate. Poliţia comunitară poate prelua şi atribuţiile de efectuare a pazei la obiectivele publice locale. Astfel, autorităţile locale ar putea asigura liniştea publică prin mijloace pe care le controlează direct, în beneficiul locuitorilor. Înfiinţarea şi funcţionarea poliţiei comunitare sunt, în schimb, costisitoare din cauza numărului de personal necesar, dotărilor şi instruirii specifice. Prin urmare, nu toate colectivităţile care ar avea nevoie de un asemenea serviciu şi-l pot permite doar prin efort propriu.

Obiectivul

Îmbunătăţirea gradului de siguranţă a cetăţenilor şi asigurarea liniştii publice.

Scopul

Asigurarea condiţiilor pentru furnizarea în condiţii optime a serviciului de poliţie comunitară.

Activităţi de finanţat

Înfiinţarea, dotarea adecvată a serviciilor de poliţie comunitară şi pregătirea personalului de specialitate.

Cheltuieli eligibile

Amenajarea sediilor, achiziţii de echipamente de comunicaţii, arme, uniforme, autovehicule de intervenţie, mobilier, cursuri de instruire.

Beneficiari eligibili

Unităţile administrativ-teritoriale cu statutul de comună.

Durata proiectelor

12 luni.

Valoarea cofinanţării guvernamentale per proiect

Între 50.000 şi 400.000 lei.

Observaţii/interferenţe cu alte programe

Sprijinul guvernamental se acordă în completarea resurselor locale alocate. Înfiinţarea poliţiei comunitare nu înseamnă o dublare a structurilor de ordine publică existente. Acestea nu au capacitatea de a asigura liniştea publică în fiecare localitate rurală şi nici nu îndeplinesc exclusiv asemenea responsabilităţi. Dimpotrivă, poliţia comunitară le-ar degreva de sarcini consumatoare de timp şi personal, ceea ce le-ar permite să se concentreze pe alte activităţi specifice.

Nu există interferenţe cu alte programe de finanţare.

Sprijin pentru înfiinţarea/dotarea serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă

Justificare

Catastrofele naturale au devenit un fenomen tot mai prezent în viaţa colectivităţilor locale. De regulă, acestea se produc pe arii extinse, care acoperă cel puţin câteva comune sau chiar judeţe. În aceste condiţii, capacitatea de intervenţie a serviciilor profesioniste pentru managementul situaţiilor de urgenţă este depăşită, iar colectivităţile locale trebuie să poată gestiona situaţia cu propriile forţe. Din păcate însă, acest lucru presupune dotarea cu o serie de echipamente extrem de costisitoare pentru bugetele locale, precum şi instruirea de specialitate a populaţiei. Pe lângă intervenţia pentru limitarea efectelor dezastrelor naturale, un rol tot mai important îl joacă măsurile de prevenire a acestora. Şi în acest caz utilajele necesare depăşesc capacitatea de finanţare a multor comune.

Obiectivul

Prevenirea pierderilor de vieţi omeneşti şi reducerea pierderilor materiale în caz de dezastre naturale.

Scopul

Asigurarea unei capacităţi adecvate de prevenţie şi intervenţie a serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă.

Activităţi de finanţat

Instruire a personalului de specialitate, dotări ale serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă, informarea populaţiei.

Cheltuieli eligibile

Efectuarea de cursuri specifice de instruire pentru personalul serviciilor voluntare şi membrii comitetelor locale pentru situaţii de urgenţă.

Achiziţii de echipamente specifice de protecţie şi intervenţie, autospeciale de intervenţie, autospeciale de stingere a incendiilor, buldoexcavatoare, echipamente de comunicaţii.

Campanii de informare şi conştientizare a locuitorilor asupra măsurilor de luat în caz de situaţii de urgenţă.

Beneficiari eligibili

Unităţile administrativ-teritoriale cu statutul de comună sau asociaţii de dezvoltare intercomunitară ale acestora.

Durata proiectelor

12 luni.

Valoarea cofinanţării guvernamentale per proiect

Între 100.000 şi 800.000 lei (finanţările cele mai mari se acordă proiectelor depuse de asociaţii de dezvoltare intercomunitară).

Observaţii/interferenţe cu alte programe

O modalitate eficientă de a raţionaliza costurile cu serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă este furnizarea sa prin intermediul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară. Aceasta ar permite realizarea de economii de scară şi, totodată, ar asigura o capacitate suficientă de intervenţie.

Autorităţile locale au responsabilitatea mobilizării cetăţenilor în vederea încadrării în serviciile voluntare, inclusiv prin acordarea de scutiri de impozite şi taxe locale.

Nu există interferenţe cu alte programe de finanţare.

Sprijin pentru înfiinţarea/dotarea serviciilor comunitare pentru evidenţa persoanelor

Evidenţa persoanelor este cel mai recent descentralizat serviciu public. Cu toate acestea, organizarea sa în mediul rural este numai sporadică, deoarece bugetele locale ale comunelor nu pot susţine costurile de înfiinţare. În consecinţă, comunele sunt arondate serviciilor operaţionale în localităţile urbane, iar locuitorii sunt obligaţi să parcurgă distanţe apreciabile pentru a-şi rezolva problemele specifice. Conform legislaţiei actualmente în vigoare, serviciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor pot înfiinţa ghişee unice pentru activităţile de primire şi eliberare a paşapoartelor simple, permiselor de conducere, certificatelor de înmatriculare a vehiculelor şi a plăcilor cu numere de înmatriculare. Respectivele facilităţi ar fi deosebit de utile locuitorilor comunelor, care sunt nevoiţi să se deplaseze în municipii pentru accesul la aceste servicii.

Obiectivul

Creşterea accesului colectivităţilor rurale la servicii publice.

Scopul

Asigurarea condiţiilor pentru furnizarea serviciului de evidenţă a persoanelor în comune.

Activităţi de finanţat

Înfiinţarea, dotarea adecvată a serviciilor publice comunitare pentru evidenţa persoanelor şi pregătirea personalului de specialitate.

Cheltuieli eligibile

Amenajarea sediilor, instruirea personalului, achiziţii de echipamente, mobilier, autoturisme (necesare realizării activităţilor de ghişeu unic). Campanii de informare publică.

Beneficiari eligibili

Unităţile administrativ-teritoriale cu statutul de comună.

Durata proiectelor

12 luni.

Valoarea cofinanţării guvernamentale per proiect

Între 50.000 şi 150.000 lei.

Observaţii/interferenţe cu alte programe

Sprijinul guvernamental se acordă în completarea resurselor locale alocate.

O modalitate eficientă de furnizare a serviciului prin intermediul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară. Totuşi, personalul serviciului ocupă funcţii publice, care nu pot fi înfiinţate în organisme de drept privat cum sunt asociaţiile de dezvoltare intercomunitară. O soluţie ar fi amendarea Statutului funcţionarilor publici în acest sens.

Nu există interferenţe cu alte programe de finanţare.

Sprijin pentru standardizarea programelor informatice utilizate în administraţia publică locală

Justificare

În prezent, administraţia publică locală utilizează programe informatice pentru activităţile curente referitoare la salarizare, gestiune bugetară, contabilitate, administrare fiscală, evidenţa cadastrală şi patrimonială, urbanism etc. Acestea au fost produse de diverse companii pe baza prevederilor actelor normative şi pe baza experienţei personalului responsabil cu respectivele activităţi. Prin urmare, programele informatice diferă substanţial de la un producător la altul. În plus, ele nu sunt inter-operabile. Dacă ministerele de resort şi-ar propune să monitorizeze indicatori specifici pentru administraţia publică locală, ar fi imposibil să se conecteze la bazele de date existente, astfel încât să obţină informaţii complete şi în timp real.

Obiectivul

Îmbunătăţirea capacităţii de elaborare şi monitorizare a politicilor publice în cadrul administraţiei publice centrale. Creşterea eficienţei compartimentelor de specialitate din administraţia publică locală.

Scopul

Crearea capacităţii de monitorizare a performanţelor administraţiei locale în furnizarea serviciilor publice. Evaluarea comparată a acestora.

Activităţi de finanţat

Elaborarea de standarde tehnice pentru programele informatice utilizate în activităţile curente ale administraţiei publice locale. Elaborarea de programe informatice pentru principalele domenii de activitate, care să fie oferite gratuit autorităţilor locale. Instruirea personalului de specialitate. Crearea capacităţii de conectare între servere centrale şi terminalele de la nivelul administraţiilor publice locale. Dezvoltarea bazelor de date naţionale şi achiziţia echipamentelor necesare stocării datelor, în sistem centralizat.

Beneficiari eligibili

Structură responsabilă din administraţia publică centrală, în parteneriat cu structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale.

Unităţile administrativ-teritoriale.

Durata proiectului

36 de luni.

Valoarea finanţării guvernamentale

Estimativ - 3.000.000 lei.

Observaţii/interferenţe cu alte programe

Realizarea unui asemenea proiect ar permite nu numai evaluarea şi compararea performanţei autorităţilor locale în furnizarea serviciilor publice locale, ci şi estimarea capacităţii fiscale a unităţilor administrativ-teritoriale şi ajustarea sistemului de echilibrare a bugetelor locale. De asemenea, ar servi stocării informaţiilor privind imobilele de pe raza unităţilor administrativ-teritoriale în vederea impozitării acestora la valoarea de piaţă.

Achiziţionarea în sistem centralizat diminuează costurile şi conferă garanţia inter-operabilităţii sistemelor.

Nu există interferenţe cu alte programe de finanţare.

Propuneri privind descentralizarea administrativă şi financiară

Descentralizarea serviciilor publice

„Departe de a fi un scop în sine, descentralizarea este un instrument pentru a asigura furnizarea de servicii publice mai eficiente, corelate cu cerinţele şi preferinţele beneficiarilor. Nici un sistem centralizat nu poate răspunde varietăţii infinite a nevoilor colectivităţilor locale la fel de bine ca autorităţile locale alese şi responsabile în faţa acestora”[84]. După cum am evidenţiat în analiza stării de fapt a comunelor din România, autorităţile locale sunt obligate să finanţeze anumite servicii publice, însă nu le pot influenţa administrarea şi furnizarea. De asemenea, există furnizori de servicii publice pentru colectivităţile locale încă subordonaţi administraţiei publice centrale.

În perioada 2005-2006 procesul de descentralizare a trecut printr-o etapă de reorganizare. Cadrul legislativ a fost complet înnoit, astfel încât deficienţele semnalate în transferul de competenţe în anii 1990-2004 să nu se mai repete. Noua lege-cadru a descentralizării a stabilit principii, reguli şi criterii clare şi universal-valabile pentru descentralizare sau optimizarea serviciilor deja transferate. Legea finanţelor publice locale a restructurat sistemul de echilibrare a bugetelor locale, astfel încât să diminueze la maximum influenţa politică în alocarea fondurilor şi să suplimenteze resurselor colectivităţilor locale sărace. Aceste acte normative au fost adoptate cu o largă majoritate de către Parlament, ceea ce reflecta, la momentul respectiv, un consens politic privind nevoia descentralizării serviciilor publice. La sfârşitul anului 2006 ministerele de resort au prezentat strategiile sectoriale de descentralizare, care au fost aprobate de Comitetul interministerial pentru descentralizare.

Asociaţia Comunelor din România solicită tuturor partidelor politice şi persoanelor interesate din societatea civilă reluarea agendei de descentralizare şi pregătirea proiectelor de acte normative aferente în vederea realizării următoarelor obiective specifice:

- în domeniul învăţământului preuniversitar de stat, să fie descentralizate, la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor, competenţele privind organizarea şi funcţionarea reţelelor şcolare şi numirea/eliberarea din funcţie a directorilor, iar la nivelul unităţilor de învăţământ cele referitoare la managementul resurselor umane; participarea reprezentanţilor colectivităţii locale la procesul de decizie în unităţile de învăţământ trebuie să fie pe un nivel egal cu reprezentarea cadrelor didactice; în plus, finanţarea cheltuielilor curente ale şcolilor trebuie să se realizeze în funcţie de standarde de cost per elev, acoperite integral de la bugetul de stat;

- în domeniul sănătăţii publice, să fie transferate către autorităţile administraţiei publice locale competenţe privind managementul spitalelor comunale, orăşeneşti, municipale, respectiv judeţene;

- în domeniul ordinii publice, să fie consolidat rolul autorităţilor administraţiei publice locale prin înfiinţarea poliţiei locale, cu competenţe inclusiv în domeniul circulaţiei pe drumurile publice din interiorul localităţilor; totodată, în privinţa relaţiei dintre autorităţile locale şi unităţile teritoriale de poliţie, pentru evaluarea activităţii anuale a şefilor poliţiilor municipale şi orăşeneşti şi ai posturilor de poliţie comunale, să se instituie o fişă de evaluare cu aprecierea autorităţilor locale asupra activităţii acestor şefi, iar inspectorii şefi ai inspectoratelor de poliţie judeţene să aibă obligaţia de a solicita de la primarii unităţilor administrativ-teritoriale fişa respectivă;

- în domeniul culturii, să fie descentralizate instituţiile de cultură rămase în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor şi ai căror beneficiari sunt cu preponderenţă colectivităţile locale;

- în domeniul asistenţei sociale, să fie îmbunătăţit cadrul de reglementare pentru finanţarea şi monitorizarea serviciilor sociale primare şi specializate deja descentralizate, prin stabilirea de standarde de calitate şi de cost;

- în agricultură, să fie transferate în proprietatea comunelor, oraşelor şi a judeţelor terenuri din administrarea Agenţiei Domeniilor Statului;

- ministerele de resort să dezvolte sisteme de monitorizare şi de colectare a datelor statistice, în scopul stabilirii şi evaluării standardelor de calitate în furnizarea serviciilor publice descentralizate;

- serviciile deconcentrate să păstreze doar atribuţiile care privesc controlul, inspecţia şi monitorizarea domeniului în care activează; atribuţiile actuale ale acestora legate de furnizarea sau administrarea unor servicii publice să fie transferate autorităţilor locale de la nivelul judeţelor, oraşelor sau comunelor, după caz, cu excepţia celor care sunt considerate de importanţă strategică sau naţională.

De asemenea, A.Co.R. solicită Guvernului punerea generalizarea aplicării prevederilor legale privind consultarea structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative care le vizează activitatea. În acest sens, ar fi de dorit includerea acestora în componenţa Comitetului economic şi social.

Descentralizarea financiară

Descentralizarea financiară este legată ombilical de cea administrativă. Ea vizează, în primul rând, creşterea autonomiei locale fiscale şi reglementarea pe criterii obiective a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale. Obiectivele generale ale descentralizării financiare sunt de a creşte gradul de autofinanţare al bugetelor locale şi de a raţionaliza transferul de resurse către acestea prin adaptarea cuantumului lor la nevoile existente.

A.Co.R., ţinând cont de problemele evidenţiate în analiza stării de fapt a comunelor din România, consideră că principalele obiective specifice ale descentralizării financiare sunt:

- acordarea autorităţilor locale a dreptului de majorare a nivelului impozitelor şi taxelor locale în funcţie de necesităţile locale şi gradul de suportabilitate al populaţiei; orice limitare prin lege constituie, de fapt şi de drept, o limitate a autonomiei locale;

- calcularea valorii impozabile a clădirilor şi terenurilor din intravilanul localităţilor prin raportarea la valoarea de piaţă a acestora, acolo unde acestea sunt vădit mai mari decât cele care sunt stabilite prin formula actuală de calcul;

- alocarea cotei defalcate de 47% din impozitul pe venit la bugetul local al u.a.t. în funcţie de domiciliul fiscal al contribuabilului, nu al angajatorului;

- alocarea integrală la bugetele locale a sumelor provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice, întocmai în cazul celor sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice;

- stabilirea de către autorităţile locale a normelor de venit pe baza cărora se stabileşte impozitul pe venit în cazul persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent (entităţi autorizate de către primari); acest fapt ar determina motivarea şi implicarea autorităţilor locale în promovarea unor activităţi meşteşugăreşti şi a unor servicii publice potrivit nevoilor şi specificului local, crescând atractivitatea mediului rural pentru forţa de muncă tânără;

- alocarea integrală la bugetele locale a sumelor provenite din impozitul pe venit al persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent;

- reglementarea strictă a regimului punctelor de lucru, astfel încât toate entităţile,cu sau fără personalitate juridică, şi cu mai mult de 5 angajaţi pe raza unei u.a.t. să plătească cotele defalcate din impozitul pe venit la bugetul local respectiv;

- dimensionarea sumelor defalcate de la bugetul de stat pentru finanţarea serviciilor descentralizate în funcţie de standarde de cost per beneficiar/ unitate de măsură, mai ales în învăţământ, în servicii sociale şi în întreţinerea drumurilor publice;

- determinarea sumelor defalcate pentru drumuri în funcţie de lungimea totală a drumurilor de interes local din administrarea autorităţilor locale respective; acest lucru presupune ca, în cazul comunelor, să fie luată în calcul nu numai lungimea drumurilor comunale, ci şi a celor vicinale şi a străzilor; la orice lucrare privind infrastructura rutieră să fie avute în vedere şi cheltuielile privind viabilizarea şanţurilor prin betonarea/dalarea acestora;

- alocarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi a celor pentru echilibrarea bugetelor locale exclusiv pe bază de formule care să confere predictibilitatea resurselor financiare respective, precum şi transparenţa în alocarea acestora;

- elaborarea reglementărilor privind conţinutul secţiunilor de funcţionare şi dezvoltare ale bugetelor locale; adaptarea sistemului de echilibrare a bugetelor locale, astfel încât să garanteze acoperirea necesităţilor specifice secţiunii de funcţionare; crearea capacităţii de monitorizare a capacităţii fiscale locale a tuturor unităţilor administrativ-teritoriale de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, astfel încât fondurile pentru echilibrarea bugetelor locale să ia în calcul şi indicatori de acest tip (în special gradul de colectare);

- întărirea cooperării între actorii implicaţi în reglementarea finanţelor publice locale şi a impozitelor şi taxelor locale, prin consolidarea Comitetului pentru finanţe publice locale;

- includerea în legea anuală a bugetului de stat a unor anexe distincte care să conţină estimările pentru următorii 3 ani ale sumelor ce se vor aloca bugetelor locale, astfel încât autorităţile locale să poată promova proiecte şi programe multianuale şi să aibă garanţia implementării lor;

- încetarea definitivă a preluării veniturilor cuvenite bugetelor locale la bugetul de stat, astfel de decizii aducând grave prejudicii autonomiei locale, furnizării serviciilor publice şi dezvoltării economico-sociale a colectivităţilor locale;

- elaborarea Codului finanţelor publice locale prin care să se realizeze sistematizarea şi concentrarea într-o structură unitară a reglementărilor din domeniul finanţelor publice locale, inclusiv stabilirea constatarea, urmărirea, controlul şi încasarea impozitelor şi taxelor locale, a taxelor speciale, precum şi a oricăror alte venituri proprii ale bugetelor locale, subordonate principiilor descentralizării financiare şi autonomiei locale;

- modificarea şi completarea Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia astfel încât inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale să nu mai facă obiectul atestării prin hotărâre a Guvernului[85];

- eliminarea restricţiilor în ceea ce priveşte normativele de cheltuieli pentru comune; aceste măsuri aduc grave prejudicii autonomiei locale, separat de discriminarea acestor u.a.t. în raport cu oraşele şi municipiile.

Managementul resurselor umane

Situaţia economică şi financiară precară a comunelor din România, precum şi ritmul lent de reducere a discrepanţelor faţă de mediul urban în privinţa infrastructurii publice este cauzat, în bună măsură, de performanţele profesionale scăzute ale unor angajaţi din administraţia publică locală, precum şi ale unor aleşi locali. În privinţa primei categorii, principalele cauze ale ineficienţei sunt lipsa de atractivitate a comunelor pentru personalul specializat şi/sau tânăr, salarizarea nemotivantă, lipsa planificării obiectivelor profesionale, evaluarea profesională nerelevantă, crearea unei culturi a lipsei de responsabilitate ca urmare a dificultăţilor procedurale în penalizarea abaterilor sau erorilor flagrante. În aceste condiţii, A.Co.R. consideră că sistemul funcţiei publice, precum şi reglementările privind personalul contractual trebuie îmbunătăţite prin realizarea următoarelor obiective prioritare:

- adoptarea proiectului legii sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici şi elaborarea unui act normativ similar pentru personalul contractual;

- acordarea dreptului autorităţilor locale care îşi pot acoperi din venituri proprii costurile cu „autorităţile publice” de a majora nivelurile componentelor fixe ale salariilor până la nivelul celor din administraţia publică centrală; de asemenea, condiţionarea acordării acestor majorări de rezultatele evaluărilor profesionale;

- reforma sistemului de evaluare profesională, astfel încât calificativele să reflecte performanţele reale în muncă ale angajaţilor, indiferent de statutul acestora; în acest sens, rolul nivelului de conducere va fi de stabilire a obiectivelor specifice de atins pentru fiecare subordonat în parte;

- reglementarea prevederilor privind sistemul de promovare rapidă a funcţionarilor publici, astfel încât să poată fi motivaţi tinerii competenţi;

- acordarea unui spor de până la 80% din salariul de bază pentru stabilirea, precum şi pentru activitatea desfăşurată de personalul din administraţia publică locală în mediul rural, similar celui ce se acordă personalului didactic.

Nu în ultimul rând, A.Co.R. propune o revizuire a remunerării primarilor şi viceprimarilor. Actualul sistem este bazat pe cel dinainte de anul 1989 şi ignoră importanţa funcţiei de demnitar; în consecinţă, primarii şi viceprimarii sunt remuneraţi sub nivelul altor categorii de personal salarizat din bugetele locale sau din instituţii publice care funcţionează la nivel local (ex. posturile de poliţie).

Recomandări adresate comunelor pentru îmbunătăţirea performanţelor în activităţile proprii

Autorităţile locale din comune au datoria de a găsi şi implementa mijloace de îmbunătăţire a activităţii structurilor din subordine şi de a mobiliza resurse financiare suplimentare pe plan local; finanţările solicitate Guvernului sau prin programele operaţionale sectoriale trebuie privite drept complementare a efortului local. Totodată, autorităţile locale au datoria de a asigura cheltuirea judicioasă a fondurilor publice prin raţionalizare şi realizare de economii de scară. Primarii comunelor trebuie, de asemenea, să facă eforturi permanente pentru a îmbunătăţi accesul la servicii publice locale, pentru a se asigura de ameliorarea constantă a calităţii acestora şi pentru a lua în considerare nevoile locuitorilor în procesul decizional. Nu în ultimul rând, primarii sunt responsabili să asigure perfecţionarea personalului de specialitate, astfel încât acesta să fie la curent cu evoluţiile naţionale în plan administrativ şi legislativ, să dobândească abilităţi de planificare, strategie şi management al proiectelor şi să fie capabil să se adapteze rapid la schimbare şi la nou.

Toate aceste deziderate pot fi atinse gradual printr-o serie de măsuri de reformă organizaţională pe care autorităţile locale le pot institui pe termen mediu. Dintre acestea, A.Co.R. consideră drept prioritare următoarele:

- creşterea ponderii funcţionarilor publici de execuţie clasa I, prin înfiinţarea şi ocuparea cu prioritate a funcţiilor publice care necesită studii universitare de licenţă; în acest sens, A.Co.R. propune ca până în anul 2012 40% din personalul angajat să aibă studii universitare de licenţă, iar până în anul 2016 cel puţin un sfert studii de masterat sau doctorat;

- certificarea ISO a structurilor instituţionale din administraţia publică a comunelor; în acest sens, A.Co.R. propune ca o treime din comune să obţină certificarea ISO până în anul 2014;

- încurajarea participării personalului la cursuri de perfecţionare, inclusiv în alte domenii decât cel de specialitate; în acest sens, A.Co.R. recomandă temele de curs referitoare la achiziţii publice, managementul ciclului de proiect, finanţe publice locale, elaborare documente strategice; de asemenea, A.Co.R. recomandă autorităţilor locale să se asigure de sustenabilitatea informaţiilor asimilate de angajaţii care participă la programele de perfecţionare profesională prin solicitarea de a pune în practică cele învăţate.

În acelaşi timp, considerăm că şi nivelul studiilor primarului şi al viceprimarului comunei este deosebit de important pentru dezvoltarea comunelor şi pentru îmbunătăţirea managementului serviciilor publice locale. Nu poate fi de conceput ca nivelul de pregătire al unui conducător să fie inferior majorităţii personalului din primării şi din celelalte instituţii publice organizate în comune. De aceea A.Co.R. propune ca cel mai târziu din anul 2016 să nu mai poată avea acces la aceste funcţii de demnitate publică locală decât persoane care au absolvit cel puţin studii universitare de licenţă. Această cerinţă trebuie să fie cuprinsă în Statutul aleşilor locali, dar şi ca un criteriu în selectarea candidaţilor de către partidele politice.

O serie întreagă de servicii publice locale pot realiza economii de scară în cazul prestării lor către un număr mare de beneficiari. Comunele nu pot asigura individual masa critică a utilizatorilor, astfel încât trebuie să recurgă la asocierea intercomunitară pentru a atinge acest obiectiv. Pe lângă economii de scară în activităţile curente de prestare serviciilor, asocierea intercomunală aduce şi beneficiul împărţirii cheltuielilor pentru investiţii cu celelalte u.a.t. membre. În acest fel, comunele pot beneficia de echipamente şi utilaje pe care nu le-ar putea achiziţiona exclusiv din resurse proprii. A.Co.R. încurajează comunele să se asocieze şi propune o listă a serviciilor publice locale care pot fi prestate eficient prin asociaţii de dezvoltare intercomunitară:

- alimentare cu apă şi canalizarea apelor uzate;

- epurarea apelor uzate;

- salubrizare;

- administrarea spaţiilor verzi, a parcurilor şi lacurilor;

- administrarea aşezămintelor culturale;

- managementul situaţiilor de urgenţă;

- transportul elevilor către unităţile de învăţământ preuniversitar liceal sau profesional;

- administrarea drumurilor publice de interes local;

- servicii sociale cu caracter primar sau specializat.

În ceea ce priveşte abordarea strategică a dezvoltării colectivităţilor locale, A.Co.R. consideră necesară utilizarea la scară naţională a unui format-cadru standardizat pentru strategiile de dezvoltare economică, socială şi de mediu ale unităţilor administrativ-teritoriale, care să includă şi un set unic de indicatori privind colectivitatea, instituţiile şi serviciile publice locale. În acest sens, A.Co.R. va propune membrilor săi şi celorlalte comune din România utilizarea unui asemenea format-cadru, care va permite comparaţii şi evaluări obiective ale politicilor adoptate, ale capacităţii administrative a u.a.t. respective, precum şi măsurarea performanţelor în furnizarea serviciilor publice locale. Concret, urmărim ca până în anul 2012 cel puţin jumătate din noile strategii elaborate şi adoptate de membrii asociaţiei să respecte această structură.

Concluzii

Importanţa comunelor pentru viaţa economică, socială şi culturală a societăţii româneşti nu poate fi tăgăduită. 45% din cetăţenii români locuiesc în mediu rural; veniturile medii ale acestora sunt cu mult sub cele ale locuitorilor din mediul urban, pregătirea profesională este mai slabă, iar oportunităţile de angajare încă reduse. Cu toate acestea, toţi membrii colectivităţilor locale sunt consumatori ai serviciilor publice aflate în responsabilitatea autorităţilor locale. Acestea din urmă sunt obligate, conform legii, să asigure accesul tuturor cetăţenilor la serviciile publice, însă lipsa resurselor financiare şi inadecvarea celor umane fac ca gama serviciilor oferite şi infrastructura tehnico-edilitară să nu corespundă nici cantitativ şi nici calitativ nevoilor colectivităţilor locale.

În ultimii trei ani se constată o dinamică mult mai accentuată a investiţiilor în infrastructura de interes public din mediu rural, graţie transferurilor mult mai generoase de la bugetul de stat şi a programelor naţionale de finanţare a proiectelor de dezvoltare. Toate aceste programe sunt finanţate de la bugetul de stat şi sunt gestionate după reguli şi proceduri considerabil mai simple decât cele finanţate de Uniunea Europeană. Prin urmare, cererea şi accesul comunelor la aceste instrumente s-au situat la cote înalte. Investiţiile astfel realizate au contribuit şi vor contribui semnificativ la ameliorarea semnificativă a calităţii vieţii în mediu rural şi la satisfacerea unor nevoi prea mult timp neglijate. În viitor, fondurile disponibile pentru dezvoltarea infrastructurii serviciilor publice din mediul rural nu se vor diminua, dimpotrivă. Totuşi, începând cu anii 2008 - 2009, vor prevala programele operaţionale sectoriale co-finanţate de Uniunea Europeană şi administrate după regulile mult mai exigente impuse de aceasta. În aceste condiţii, administraţia publică locală a comunelor din România se confruntă cu mai multe provocări.

Prima provocare se referă la întreţinerea investiţiilor realizate în perioada 2005-2008. Acestea vor impune costuri suplimentare de personal şi pentru bunuri şi servicii, care vor trebui acoperite din fondurile cu destinaţie generală ale bugetelor locale. Din cauza incertitudinii accentuate asupra veniturilor din ultimii doi ani, transferurile de la bugetul de stat nu sunt surse de venit predictibile, iar planificările bazate pe acestea riscă să fie contrazise. De aceea, autorităţile locale trebuie să facă eforturi mai mari pentru a genera venituri suplimentare din impozite şi taxe locale şi din cota defalcată din impozitul pe venit. Acest lucru se poate realiza printr-o mai bună colectare a veniturilor şi prin atragerea de angajatori pe teritoriul comunelor proprii.

Cea de-a doua provocare este legată de raţionalizarea cheltuielilor cu serviciile publice locale furnizate în prezent. Multe dintre acestea au costuri rigide însemnate, care grevează asupra bugetelor locale şi consumă necesarul pentru cheltuieli de capital. O bună parte dintre ele pot realiza economii de scară în condiţiile în care ar fi gestionate şi prestate în comun cu colectivităţile învecinate, prin intermediul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară. Prin urmare, comunele trebuie să investească mai multă încredere şi resurse în aceste instrumente.

Cea de-a treia provocare vizează capitalul uman aflat la dispoziţia autorităţilor locale. În momentul de faţă, structura forţei de muncă din administraţiile publice locale ale comunelor este dominată de personal cu studii medii, nevorbitori de limbi străine şi nefamiliarizaţi cu tehnologia informaţiei. Astfel, abilităţi precum capacitatea de analiză şi sinteză, de planificare şi strategie, dar şi accesul la informaţie sunt la cote inferioare celor de la alte niveluri ale administraţiei publice. În consecinţă, comunele riscă să piardă oportunităţi imense de investiţii publice sau private. Autorităţile locale trebuie să investească mai mult în actualii angajaţi cu potenţial profesional şi să atragă personal cu calificare superioară. De asemenea, practicile de stabilire a sarcinilor, de perfecţionare şi evaluare profesională trebuie să urmărească în primul rând performanţa. Altfel, comunele vor fi condamnate la mediocritate şi dependenţă faţă de un buget de stat care, luând în considerare situaţia şi prognozele macroeconomice, va fi tot mai zgârcit cu bugetele locale.

Pe lângă aceste provocări şi soluţii, colectivităţile rurale trebuie să fie mai eficiente în a-şi promova interesele comune. Capacitatea şi gama de servicii oferite prin Asociaţia Comunelor din România trebuie amplificate. Acest lucru necesită o serie de resurse curente pe care membrii trebuie să le asigure suplimentar. A.Co.R. trebuie să îşi asume, pe lângă rolul de mesager şi negociator în numele comunelor, şi pe cel de furnizor de servicii de consultanţă pentru proprii membri şi de iniţiator/facilitator de politici publice specifice. „Agenda comunelor” este un prim pas în aceste direcţii. Demersul trebuie permanentizat şi extins, deoarece bunăstarea comunelor depinde într-o anumită măsură de succesul său.

Anexe

Anexa 1. Programul pentru dezvoltarea infrastructuri şi a unor baze sportive din spaţiul rural

1. Denumire

Programul de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural.

2. Acte normative

Ordonanţa Guvernului nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2007.

Hotărârea Guvernului nr. 602/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural, precum şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei privind determinarea oportunităţii proiectelor, cu modificările aduse prin Hotărârea Guvernului nr. 1737/2006.

3. Obiective ale programului

Conectarea colectivităţilor locale beneficiare la reţeaua de drumuri publice comunale, judeţene şi naţionale prin poduri, podeţe şi punţi pietonale, platforme de gunoi, în conformitate cu planurile regionale de gestionare a deşeurilor, precum şi prin dezvoltarea unor sisteme de alimentare cu apă potabilă, de canalizare şi epurare. Realizarea într-o primă etapă a 500 de baze sportive în timp de 2 ani.

4. Perioada de implementare

2006-2009

5. Structură instituţională de evaluare şi aprobare a proiectelor

Aplicaţiile vor fi evaluate de către Comisia privind determinarea oportunităţii, eligibilităţii şi aprobării proiectelor.

6. Stadiul programului

În desfăşurare.

Activităţi eligibile	Beneficiari	Buget alocat	Valoarea proiectelor
· construcţia/extinderea/modernizarea de poduri, podeţe sau punţi pietonale; · construcţia/extinderea/modernizarea de platforme de gunoi; · construcţia/extinderea/modernizarea de sisteme de canalizare a apei şi/sau staţii de tratare a apelor uzate; · construcţia/extinderea/modernizarea de sisteme de alimentare cu apă · construcţia de baze sportive.	Autorităţile administraţiei publice locale din spaţiul rural, precum şi asociaţii ale acestora, constituite conform legii, precum şi autorităţile administraţiei publice locale din oraşe şi municipii care au în componenţă sate sau zone periurbane, pentru investiţii pe raza acestora din urmă	2006-2009: 3.000.000.000 lei. Pentru anul 2008, prin Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, a fost alocată suma totală cumulată de 810.000.000 lei.	40.000 lei şi 4.000.000 lei, cu TVA Valoarea de investiţii a fiecărui proiect de construcţie de baze sportive nu va depăşi 525.000 lei.

Anexa 2. Programul pentru pietruirea drumurilor şi alimentare cu apă a satelor

1. Denumire

Programul pentru pietruirea, reabilitarea şi/sau asfaltarea drumurilor de interes local clasate şi alimentarea cu apă a satelor.

2. Acte normative

Hotărârea Guvernului nr. 577/1997 pentru aprobarea Programului privind pietruirea, reabilitarea şi/sau asfaltarea drumurilor de interes local clasate şi alimentarea cu apă a satelor, cu odificările şi completările aduse prin Hotărârile Guvernului G. nr. 1256/2005, nr. 890/2006 şi nr. 279/2007.

Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor nr. 612/2007 pentru aprobarea Normei metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 577/1997 privind pietruirea, reabilitarea, modernizarea şi/sau asfaltarea drumurilor de interes local clasate şi alimentarea cu apă a satelor.

3. Obiective program

Finanţarea proiectelor pentru pietruirea, reabilitarea şi/sau asfaltarea drumurilor de interes local clasate şi alimentarea cu apă a satelor.

1.Subprogramul privind pietruirea, reabilitarea, modernizarea şi/sau asfaltarea drumurilor de interes local clasate, adică drumurile comunale şi drumurile de interes judeţean.

2. Subprogramul privind alimentarea cu apă a satelor.

4. Structură instituţională de evaluare şi aprobare a proiectelor

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor coordonează realizarea programului şi fundamentează, împreună cu consiliile judeţene, necesarul anual de fonduri de la bugetul de stat. După intrarea în vigoare a legii anuale a bugetului de stat, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor repartizează pe judeţe suma prevăzută pentru realizarea programului, pe care o comunică la consiliile judeţene, defalcată pe subprograme.

După consultarea primarilor, a consiliilor locale şi cu avizul acestora, consiliile judeţene stabilesc şi transmit Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor listele cuprinzând obiectivele încadrate în prevederile programului şi în nivelurile valorice stabilite.

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor analizează şi avizează listele primite de la consiliile judeţene, după care virează acestora lunar, prin ordin de plată, sumele necesare pentru realizarea lucrărilor.

5. Stadiul programului

În desfăşurare.

Activităţi eligibile	Beneficiari	Buget alocat (anual/multianual)
1.Subprogramul privind pietruirea, reabilitarea, modernizarea şi/sau asfaltarea drumurilor de interes local clasate, adică drumurile comunale şi drumurile de interes judeţean. · pietruiri drumuri de interes local de pământ; · îmbrăcăminţi bituminoase pe drumurile de interes local de pământ sau pietruite; · refacerea îmbrăcăminţii drumurilor de interes local pietruite, asfaltate sau cu îmbrăcăminţi bituminoase degradate; · corecţia elementelor geometrice - profiluri transversale şi longitudinale, curbe, supraînălţări etc.; · amenajarea acostamentelor; · amenajarea intersecţiilor cu alte drumuri, inclusiv cu cele de exploatare sau vicinale, prin îmbrăcăminte din macadam sau balast pe o lungime de 50 m; · execuţia de şanţuri de colectare şi dirijare a apelor pluviale; · construcţia de podeţe şi poduri, ziduri de sprijin şi consolidări de taluzuri, acolo unde situaţia o impune. 2. Subprogramul privind alimentarea cu apă a satelor · finalizarea obiectivelor de investiţii aflate în prezent în execuţie (inclusiv a celor puse în funcţiune parţial); · începerea de noi obiective, pe bază de studii de fezabilitate aprobate, în curs de aprobare sau în stadiul de elaborare la data aprobării Programului.	Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor, prin intermediul consiliilor judeţene.	Pentru anul 2008, prin Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, a fost alocată suma de 100.227.000 lei.

Anexa 3. Programul pentru aşezăminte culturale

1. Denumire

Programul prioritar naţional pentru construirea de sedii pentru aşezăminte culturale în localităţile unde nu există asemenea instituţii, precum şi pentru reabilitarea, modernizarea, dotarea şi finalizarea lucrărilor de construcţie a aşezămintelor culturale de drept public din mediul rural şi mic urban.

2. Act normativ

Ordonanţă de urgenţă nr. 65/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 118/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii aşezămintelor culturale, aprobată prin Legea nr. 357/2007 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 118/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii aşezămintelor culturale.

3. Obiective program

Construirea de sedii pentru aşezăminte culturale în localităţile unde nu există asemenea instituţii, precum şi pentru reabilitarea, modernizarea şi dotarea aşezămintelor culturale de drept public din mediul rural şi mic urban.

4. Perioada de implementare

2008 - 2010

5. Structură instituţională de evaluare şi aprobare a proiectelor

Comisia pentru evaluarea şi selecţia proiectelor. Ministerul Culturii şi Cultelor împreună cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor elaborează Ghidul operaţional.

Activităţi eligibile	Beneficiari	Buget alocat
· proiectarea, construirea şi dotarea de sedii pentru aşezăminte culturale din mediul rural şi mic urban, în localităţile unde nu există asemenea instituţii (se realizează prin Compania Naţională de Investiţii); · reabilitarea, modernizarea infrastructurii culturale şi dotarea aşezămintelor culturale din mediul mic urban (se realizează prin Compania Naţională de Investiţii); · reabilitarea, modernizarea infrastructurii culturale şi dotarea aşezămintelor culturale din mediul rural (se realizează prin Programul naţional de dezvoltare rurală); · finalizarea lucrărilor de construcţie şi dotarea aşezămintelor culturale din mediul rural şi mic urban (de către u.a.t.).	Autorităţile administraţiei publice locale, singure sau în parteneriat cu alte autorităţi publice ori cu organizaţii neguvernamentale din ţară sau din străinătate.	Pentru anul 2008, prin Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, au fost alocate „transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale pentru finalizarea lucrărilor de construcţie a aşezămintelor culturale şi pentru unităţi de cultură” 3.470.000 lei.

Dosarul conţine proiecte care trebuie să fie însoţite de programe şi proiecte culturale desfăşurate pe o perioadă de minimum 3 ani.

Anexa 4. Programul naţional de dezvoltare rurală

1. Denumire.

Programul naţional de dezvoltare rurală 2007-2013

2. Obiectivul programului

Creşterea competitivităţii sectoarelor agro-alimentar şi forestier.

3. Perioada de implementare

2007 - 2013

4. Axe prioritare:

Axa prioritara 1. Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol si forestier

Axa prioritara 2. Îmbunătăţirea calităţii mediului si a zonelor rurale

Axa prioritara 3. Îmbunătăţirea calităţii vieţii rurale

Axa prioritara 4. Leader

5. Organismul responsabil pentru implementarea programului

Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale

6. Stadiul programului

PNDR urmează să fie aprobat de Comisia Europeană în prima parte a anului 2008. Ulterior, vor fi aprobate documentele de implementare şi lansate sesiunile de depunere a proiectelor. Varianta consolidate a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 al României se găseşte in forma consolidata pe site-ul www.maap.ro

Activităţi eligibile	Buget alocat (EURO)	Beneficiari	Limita min/max (EURO)
Axa prioritara 1. Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol si forestier
Masura125. Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii
· infrastructură rutieră agricolă - construirea şi/sau modernizarea drumurilor de acces, poduri şi podeţe, drumurilor agricole de exploataţie; · sisteme de irigaţii - modernizare şi/sau retehnologizare inclusiv lucrări pentru staţiile de pompare, de contorizare; · sisteme desecare şi drenaj şi alte lucrări de îmbunătăţiri funciare - modernizare şi/sau retehnologizare; · lucrări de corectare a torenţilor, situate în fond funciar agricol - constând în construirea şi/sau modernizarea barajelor, digurilor, canalelor sau alte asemenea lucrări.	595.096.737	· organizaţii/federaţii de utilitate publică, ale proprietarilor/deţinătorilor de terenuri agricole constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare; · consilii locale şi asociaţii ale acestora;
Măsura 122. Îmbunătăţirea valorii economice a pădurii
· achiziţionarea materialului de plantat, costurile de instalare a culturilor, pentru îmbunătăţirea structurii arboretelor în concordanţă cu tipul natural fundamental de pădure, · refacerea arboretelor slab productive şi substituirii celor derivate; · realizarea lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor prevăzute în planurile de amenajare, incluzând răritura pre-comercială; · achiziţionarea de maşini, echipamente şi materiale pentru suprafeţele incluse în catalogul naţional al materialelor forestiere de reproducere (ex. livezi semincere, părinţi de familii) şi în suprafeţele desemnate pentru conservarea resurselor genetice forestiere. · înfiinţarea de pepiniere forestiere, inclusiv achiziţionarea de maşini, echipamente şi materiale pentru producerea de material forestier de reproducere de calitate, numai în cazuri excepţionale cum sunt acelea ca pepiniera să facă parte din exploataţia forestieră şi pe terenuri din fond forestier.	360.664.689	· comunităţi locale deţinătoare de pădure în comun (cu drept de proprietate indivizibil) sau asociaţiile acestora; · comune şi municipalităţi deţinătoare de pădure sau asociaţiile acestora;
Axa prioritara 2. Îmbunătăţirea calităţii mediului si a zonelor rurale
Măsura 221.
· primă de înfiinţare a plantaţiilor forestiere (costuri standard), conform proiectului tehnic; · primă anuală pentru lucrările de completări şi întreţinere a plantaţiei pe o perioadă de 5 ani; · o primă anuală fixă (standard) ca şi primă pentru pierderea de venit ca urmare a împăduririi, pe ar şi pe ha, pentru o perioadă de 15 ani.	263.610.733	· deţinătorii privaţi de teren agricol · autorităţi publice locale deţinătoare de teren agricol
Axa prioritara 3. Îmbunătăţirea calităţii vieţii rurale
Obiectivul general vizează „încurajarea diversificării economiei rurale şi îmbunătăţirea calităţii vieţii din spaţiul rural”
Măsura 313. Încurajarea activităţilor turistice
· investiţii în infrastructura de primire turistică; · investiţii în activităţi recreaţionale; · investiţii în infrastructura la scară mică precum centrele de informare, amenajarea de marcaje turistice, etc.; · dezvoltarea şi/sau marketingul serviciilor turistice legate de turismul rural.	837.265.806	· micro-întreprinderile · persoane fizice (neînregistrate ca agenţi economici); · comunele prin reprezentanţii lor legali conform legislaţiei naţionale în vigoare · asociaţiile de dezvoltare intercomunitară, constituite numai între comune şi înfiinţate conform legislaţiei naţionale în vigoare; · ONG-uri.	70.000-200.000
Măsura 322: Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de baza pentru economia si populaţia rurala si punerea in valoare a moştenirii rurale
· înfiinţarea de drumuri noi, extinderea şi îmbunătăţirea reţelei de drumuri de interes local (drumuri comunale, vicinale şi străzi din interiorul comunei) ce aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative (comuna) pe teritoriul căreia se află, aşa cum sunt definite şi clasificate în conformitate de legislaţia naţională în vigoare; · prima înfiinţare, extinderea şi îmbunătăţirea reţelei publice de apă (captare, staţii de tratare, alimentare) pentru localităţile rurale având sub 10.000 populaţie echivalentă (p.e.); · prima înfiinţare, extinderea şi îmbunătăţirea reţelei publice de apă uzată (canalizare, staţii de epurare) pentru localităţile rurale având sub 10.000 populaţie echivalentă (p.e.); · prima înfiinţare şi extinderea reţelei publice de joasă tensiune şi/sau a reţelei publice de iluminat; · prima înfiinţare şi extinderea reţelei publice locale de alimentare cu gaz către alte localităţi rurale sau către zone rurale care nu sunt conectate la reţea; · investiţii în staţii de transfer pentru deşeuri şi dotarea cu echipamente de gestionare a deşeurilor; · înfiinţarea, amenajarea spaţiilor publice de recreere pentru populaţia rurală (parcuri, spaţii de joacă pentru copii, terenuri de sport, piste de biciclete); · renovarea clădirilor publice (ex. primării) şi amenajări de parcări, pieţe, spaţii pentru organizarea de târguri etc.); · investiţii în sisteme de producere şi furnizare de energie din surse regenerabile ca parte componentă a unui proiect integrat (în situaţia în care este vorba de un proiect de renovare a unei clădiri publice); · prima înfiinţare şi dotarea infrastructurii aferentă serviciilor sociale precum centrele de îngrijire copii, bătrâni şi persoane cu nevoi speciale; · investiţii în construcţia de grădiniţe noi pentru copii, inclusiv dotarea acestora; · achiziţionarea de microbuze care să asigure transportul public pentru comunitatea local în zonele unde o astfel de investiţie nu este atractivă pentru companiile private dar care este indispensabilă pentru comunitate şi vine în sprijinul rezolvării unei importante nevoi sociale inclusiv construirea de staţii de autobuz; · achiziţionarea de utilaje şi echipamente pentru serviciile publice (de deszăpezire, întreţinere spaţii verzi etc.) dacă fac parte din investiţia iniţială pentru înfiinţarea serviciului; · investiţii de renovare, modernizarea şi dotarea aferentă a aşezămintelor culturale, inclusiv prima achiziţie de cărţi, materiale audio, achiziţionarea de costume populare şi instrumente muzicale tradiţionale în vederea promovării patrimoniului cultural imaterial ca parte componentă a proiectului. de asemenea vor fi susţinute cheltuielile cu achiziţionarea de echipamente hardware, software, inclusiv costurile de instalare şi montaj. · restaurarea, consolidarea şi conservarea obiectivelor de patrimoniu cultural - grupa b şi natural din spaţiul rural (peşteri, arbori seculari, cascade etc.); · studii privind patrimoniul cultural (material şi imaterial) din spaţiul rural cu posibilitatea de valorificare a acestora şi punerea acestora la dispoziţia comunităţii; · achiziţionare de echipamente pentru expunerea şi protecţia patrimoniului cultural.	1.579.217. 870	· comunele prin reprezentanţii lor legali conform legislaţiei naţionale în vigoare; · autorităţile locale (comune) · asociaţiile de dezvoltare intercomunitară · asociaţii de dezvoltare intercomunitare prin operatorii regionali pentru investiţiile în infrastructura de apă/apă uzată; · s.a.	<0,5 mil. - 6mil finanţare europeana: 70%-100%
Axa prioritara 4: Leader
Obiectivul general vizează „demararea şi funcţionarea iniţiativelor de dezvoltare locală”.
Măsurile 41 şi 421
Se implementează strategiile de dezvoltare locală de către grupuri de acţiune locală, în teritoriile selectate, pentru atingerea obiectivelor axelor 1, 2 şi 3 din FEADR, în concordanţă cu strategia elaborată la nivel local, ce se va materializa prin proiecte realizate individual sau prin cooperare cu alte GAL-uri/parteneriate.	41: 246.317.899 421: 5.498.826 Euro	grupuri de acţiune locală, din care fac parte autorităţile locale.	< 400.000
Măsura 431
· 431.1 construcţie parteneriate public-private · 431.2 funcţionarea grupurilor de acţiune locală, dobândirea de competenţe şi animarea teritoriului.	61.176.112	grupuri de acţiune locală, din care fac parte autorităţile locale.

Anexa 5. Programul operaţional regional

1. Denumire.

Programul Operaţional Regional

2. Obiectivul strategic al programului

Sprijinirea unei dezvoltări economice, sociale, echilibrate teritorial şi durabile a regiunilor României, corespunzător nevoilor lor şi resurselor specifice, prin concentrarea asupra polilor urbani de creştere, îmbunătăţirea condiţiilor infrastructurale şi ale mediului de afaceri pentru a face din regiunile României, în special cele rămase în urmă, locuri mai atractive pentru a locui, a le vizita, a investi şi a munci.

3. Perioada de implementare

2007 - 2013

4. Axe prioritare:

Axa prioritara 1: Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de creştere

Axa prioritara 2: Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport

Axa prioritara 3: Îmbunătăţirea infrastructurii sociale

Axa prioritara 4: Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local

Axa prioritara 5: Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului

5. Valoarea totala:

4.568.341.147 euro

6. Organismul responsabil pentru efectuarea plăţilor către beneficiari

MDLPL - Direcţia Generală de Autorizare şi Plăţi Programe

7. Stadiul programului

Programul Operaţional Regional şi Documentul Cadru de Implementare au fost aprobate de către Comisia Europeana. Calendarul licitaţiilor pentru fiecare axă prioritară/ domeniul major de intervenţie se găseşte pe site-ul www.inforegio.ro.

Activităţi eligibile	Cheltuieli eligibile	Beneficiari	Limita min/max (lei)
Axa prioritara 3: Îmbunătăţirea infrastructurii sociale
3.4 Reabilitarea/modernizarea/dezvoltarea infrastructurii educaţionale preuniversitare, universitare şi a infrastructurii pentru formare profesională continuă
· consolidarea, reabilitarea, modernizarea, extinderea clădirilor (toate tipurile de infrastructură pentru învăţământul obligatoriu, exceptând campusurile pentru învăţământ profesional şi tehnic; · construirea, extinderea, consolidarea, reabilitarea, modernizarea clădirilor campusurilor pentru învăţământ profesional şi tehnic; · dotări cu echipamente didactice, echipamente pentru pregătirea profesională, echipamente IT; · consolidarea, reabilitarea, modernizarea, extinderea şi dotarea clădirilor din campusurile universitare de stat: spaţii de învăţământ, spaţii de cazare, cantine, diferite facilităţi pentru activităţi didactice; · reabilitarea, consolidarea, modernizarea, extinderea clădirilor centrelor de formare profesională continuă; · modernizarea utilităţilor, inclusiv crearea de facilităţi speciale pentru persoanele cu dizabilităţi, pentru toate tipurile de infrastructură educaţională.	· cheltuieli pentru obţinerea şi amenajarea terenului; · cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor necesare obiectivului; · cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică; · cheltuieli pentru investiţii; · cheltuieli aferente implementării proiectului; · alte categorii cheltuieli.	· autorităţi ale administraţiei publice locale; · universităţi de stat; · instituţii publice şi universităţi de stat furnizoare de servicii de formare profesională continuă	500.000 - 67.000.000 contribuţie aplicant: 2%
Axa prioritara 4. Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local
4.1 Dezvoltarea durabilă a structurilor de sprijinire a afacerilor de importanţă regională şi locală
· construirea/modernizarea/extinderea de clădiri şi anexe aferente, exclusiv pentru activităţi de producţie şi servicii pentru firme; · construirea/extinderea infrastructurii rutiere din interiorul structurii de afaceri şi a drumurilor de acces; · crearea/modernizarea/extinderea utilităţilor de bază din interiorul structurii de afaceri; · conectarea la reţele broadband (internet); · cablarea clădirilor; · dotarea cu echipamente a structurilor de afaceri construite/modernizate/extinse; · activităţi de promovare a structurii de sprijinire a afacerii;	· cheltuieli pentru obţinerea şi amenajarea terenului; · cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor necesare obiectivului; · cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică; · cheltuieli pentru investiţii; · cheltuieli aferente implementării proiectului; · alte categorii de cheltuieli.	· autorităţi ale administraţiei publice locale; · societăţi comerciale, inclusiv societăţi comerciale administrator, definite conform Ordonanţei Guvernului nr. 65/2001, cu modificările ulterioare.	1.700.000 - 85.000.000 contribuţie aplicant: diferenţiata
Axa prioritara 5: Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului
5.1 Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe
· restaurarea, consolidarea, protecţia şi conservarea clădirilor de patrimoniu; · restaurarea, protecţia şi conservarea picturilor interioare, frescelor, picturilor murale exterioare; · refacerea/amenajarea căilor de acces (pietonale şi carosabile) către obiectivele reabilitate, în interiorul zonei de protecţie a acestora; · lucrări şi dotări pentru asigurarea iluminatului interior şi exterior, a iluminatului de siguranţă precum şi a celui decorativ; · restaurarea şi remodelarea plasticii faţadelor; · amenajări peisagistice pentru punerea în evidenţă a obiectivului turistic de patrimoniu reabilitat; · dotări interioare (instalaţii, echipamente şi dotări pentru asigurarea condiţiilor de climatizare, siguranţă la foc, anti-efracţie); · modernizarea utilităţilor aferente obiectivului turistic de patrimoniu (energie electrică, alimentare cu apă, canalizare) · dotări pentru expunerea şi protecţia patrimoniului cultural mobil şi imobil · amenajarea zonelor de protecţie prin delimitarea şi împrejmuirea obiectivelor de patrimoniu (acolo unde este cazul); · construcţia utilităţilor anexe (parcaj, grup sanitar, reclame şi indicatoare); · amenajarea/ marcarea de trasee turistice/ itinerarii culturale la obiectivele turistice de patrimoniu reabilitate. · construcţia/ reabilitarea/ amenajarea căii de acces către obiectivul turistic de patrimoniu reabilitat.	· cheltuieli pentru obţinerea şi amenajarea terenului; · cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor necesare obiectivului; · cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică; · cheltuieli pentru investiţii; · cheltuieli aferente implementării proiectului; · alte categorii de cheltuieli.	· autorităţi ale administraţiei publice locale şi centrale; · instituţii de cult care sunt organizate ca persoane juridice de utilitate publică;	1.700.000 - 85.000.000 contribuţie aplicant: diferenţiata
5.2 Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale şi creşterea calităţii serviciilor turistice
· infrastructura de turism de utilitate publică · infrastructura de turism publică/ privată, care intră sub incidenţa regulilor ajutorului de stat	· cheltuieli pentru obţinerea şi amenajarea terenului · cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor necesare obiectivului · cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică · cheltuieli pentru investiţii · cheltuieli aferente implementării proiectului · alte categorii de cheltuieli	· autorităţi ale administraţiei publice locale; · asociaţii de dezvoltare intercomunitară constituite conform prevederilor Legii nr. 215/2001, republicată; · parteneriate între autorităţile administraţiei publice locale	700.000 - 85.000.000 contribuţie aplicant: 2%

Anexa 6. Programul operaţional „Dezvoltarea capacităţii administrative”

1. Denumire.

Programul Operaţional „Dezvoltarea capacităţii administrative” (PO DCA)

2. Obiectivul programului

Obiectivul general al PO DCA este acela de a contribui la crearea unei administraţii publice mai eficiente şi mai eficace în beneficiul socio-economic al societăţii româneşti.

3. Perioada de implementare

2007 - 2013

4. Axe prioritare:

Axa prioritara 1. Îmbunătăţiri de structură şi proces ale managementului ciclului de politici publice.

Axa prioritara 2. Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei furnizării serviciilor publice, cu accentul pus pe procesul de descentralizare.

5. Valoarea totala:

246.014.081 euro

6. Organismul responsabil pentru efectuarea plăţilor către beneficiari

Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative - AM PODCA - Unitatea de plăţi şi contabilitate din cadrul Biroului de management financiar.

7. Stadiul programului

PO DCA a fost aprobat de către Comisia Europeana in noiembrie 2007. In prezent se elaborează Documentul - Cadru de Implementare. Programul nu a fost încă lansat.

Activităţi eligibile	Cheltuieli eligibile	Beneficiari	Limita min/max (lei)
A. Axa prioritara 1. Domenii majore de intervenţie.
1.1 Domeniul 1. Îmbunătăţirea procesului de luare a deciziilor la nivel politico-administrativ
· cheltuieli pentru consultanţă şi studii; · cheltuieli cu organizarea de evenimente, conferinţe, seminarii, ateliere de lucru, reuniuni de lucru (exceptând cursurilor de instruire) · cheltuieli pentru organizarea cursurilor de instruire; · cheltuieli aferente managementului de proiect; · cheltuieli generale de administraţie; · cheltuieli care rezultă din aplicarea legislaţiei naţionale şi intervin în managementul proiectului; · cheltuieli privind amortizările; · cheltuieli pentru informare, comunicare şi publicitate; · cheltuieli cu achiziţionarea de publicaţii în format tipărit şi/sau electronic şi abonamente; · cheltuieli de tip FEDR încrucişate.	· cheltuieli pentru consultanţă şi studii; · cheltuieli cu organizarea de evenimente, conferinţe, seminarii, ateliere de lucru, reuniuni de lucru (exceptând cursurilor de instruire) · cheltuieli pentru organizarea cursurilor de instruire; · cheltuieli aferente managementului de proiect; · cheltuieli generale de administraţie; · cheltuieli care rezultă din aplicarea legislaţiei naţionale şi intervin în managementul proiectului; · cheltuieli privind amortizările; · cheltuieli pentru informare, comunicare şi publicitate; · cheltuieli cu achiziţionarea de publicaţii în format tipărit şi/sau electronic şi abonamente; · cheltuieli de tip FEDR încrucişate.	· SGG - UPP · MIRA · Ministere · ONG-uri · universităţi · instituţiile publice din sectoarele prioritare · autorităţi publice locale	350.000 - 17.000.000 Contribuţie aplicant: 2%
1.3 Domeniul 3. Îmbunătăţirea eficacităţii organizaţionale
· consultanţă, studii şi instruire pentru crearea de noi structuri şi pentru implementarea unor instrumente moderne de management; · consultanţă, studii şi instruire pentru introducerea reformelor privind managementul calităţii; · consultanţă, studii şi instruire pentru elaborarea şi implementarea unui sistem de management al performanţelor resurselor umane; · consultanţă, studii şi instruire pentru dezvoltarea funcţiei de management al instruirii personalului din administraţia publică; · consultanţă şi studii pentru elaborarea (inclusiv testarea în sistem pilot) unor programe postuniversitare de dezvoltare managerială a personalului cu funcţii de conducere din administraţia publică; · instruire în domenii relevante pentru administraţia publică, cum ar fi achiziţiile publice, ECDL, limbi străine, dezvoltarea de proiecte, licitarea şi managementul proiectelor, etc.	· cheltuieli pentru consultanţă şi studii; · cheltuieli cu organizarea de evenimente, conferinţe, seminarii, ateliere de lucru, reuniuni de lucru (exceptând cursurilor de instruire); · cheltuieli pentru organizarea cursurilor de instruire; · cheltuieli aferente managementului de proiect; · cheltuieli generale de administraţie (max. 20% din costurile eligibile ale operaţiunii) · cheltuieli care rezultă din aplicarea legislaţiei naţionale şi intervin în managementul proiectului; · cheltuieli privind amortizările (conform art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007); · cheltuieli pentru informare, comunicare şi publicitate; · cheltuieli cu achiziţionarea de publicaţii în format tipărit şi/sau electronic şi abonamente.	· SGG - UPP · MIRA · ministere · ONG-uri · universităţi · MEF · INS · MDLPL · agenţii · autorităţi ale administraţiei publice locale	350.000 - 17.000.000 Contribuţie aplicant: 2%
Axa prioritara 2. Domenii majore de intervenţie.
2.1 Domeniul major 1. Sprijin pentru procesul de descentralizare sectorială a serviciilor
· instruire şi consultanţă pentru structurile implicate în planificarea şi coordonarea procesului de descentralizare; · studii şi consultanţă pentru dezvoltarea procedurilor de cooperare între administraţia centrală şi locală şi între autorităţile locale şi şcoli/spitale/servicii de asistenţă socială descentralizate; · instruire pentru funcţionarii publici din sectoarele de educaţie şi sănătate pentru a implementa eficient noile servicii descentralizate; · instruire pentru personalul de conducere din spitale şi alte instituţii medicale (managerii de spital şi membrii consiliilor de administraţie); · studii şi consultanţă pentru evaluarea fazelor pilot ale procesului de descentralizare în învăţământul preuniversitar şi implementarea recomandărilor evaluărilor; · studii, consultanţă şi instruire pentru optimizarea structurilor pentru noile servicii descentralizate/deconcentrate din cele trei sectoare prioritare; · studii şi consultanţă pentru a sprijini iniţiativele de descentralizare.	· cheltuieli pentru consultanţă şi studii; · cheltuieli cu organizarea de evenimente, conferinţe, seminarii, ateliere de lucru, reuniuni de lucru (exceptând cursurilor de instruire) · cheltuieli pentru organizarea cursurilor de instruire; · cheltuieli aferente managementului de proiect; · cheltuieli generale de administraţie; · cheltuieli care rezultă din aplicarea legislaţiei naţionale şi intervin în managementul proiectului; · cheltuieli privind amortizările; · cheltuieli pentru informare, comunicare şi publicitate; · cheltuieli cu achiziţionarea de publicaţii în format tipărit şi/sau electronic şi abonamente; · cheltuieli de tip FEDR încrucişate.	· MIRA · Ministere · ONG-uri · universităţi · Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului · Ministerul Sănătăţii Publice · autorităţi ale administraţiei publice locale	350.000 - 17.000.000 Contribuţie aplicant: 2%
· 2.2 Domeniul major 2. Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei furnizării serviciilor
· consultanţă, studii şi instruire pentru dezvoltarea, testarea şi implementarea unor standarde de cost şi calitate a serviciilor publice; · consultanţă, studii şi instruire pentru dezvoltarea de metode de măsurare a barierelor administrative; · studii şi consultanţă pentru elaborarea de mecanisme/instrumente/proceduri pentru îmbunătăţirea sistemului de colectare a taxelor, inclusiv crearea unei interfeţe pentru bazele de date existente; · studii, consultanţă şi instruire pentru implementarea iniţiativelor de reducere a duratei de livrare a serviciilor publice; · instruire în domeniul evaluării performanţelor serviciilor publice; · studii şi consultanţă pentru analiza problemelor specifice furnizării serviciilor publice în vederea simplificării şi reducerii barierelor administrative pentru cetăţeni; · consultanţă, studii şi instruire pentru introducerea şi menţinerea în funcţiune a sistemelor de management; · consultanţă, studii şi instruire pentru folosirea mecanismelor electronice; · consultanţă, studii şi instruire pentru implementarea unor documente cadru privind furnizarea de servicii publice.	· cheltuieli pentru consultanţă şi studii; · cheltuieli cu organizarea de evenimente, conferinţe, seminarii, ateliere de lucru, reuniuni de lucru (exceptând cursurilor de instruire); · cheltuieli pentru organizarea cursurilor de instruire; · cheltuieli aferente managementului de proiect; · cheltuieli generale de administraţie (max. 20% din costurile eligibile ale operaţiunii) · cheltuieli care rezultă din aplicarea legislaţiei naţionale şi intervin în managementul proiectului; · cheltuieli privind amortizările (conform art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007); · cheltuieli pentru informare, comunicare şi publicitate; · cheltuieli cu achiziţionarea de publicaţii în format tipărit şi/sau electronic şi abonamente; · cheltuieli de tip FEDR încrucişate.	· SGG - UPP · MIRA · Ministere · ONG-uri · asociaţii de dezvoltare intercomunitară · structuri asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale · universităţi · MEF · ANAF · agenţii · autorităţi ale administraţiei publice locale	350.000 - 17.000.000 Contribuţie aplicant: 2%

Anexa 7. Programul operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice”

1. Denumire

Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice

2. Perioada de implementare

2007 - 2013

3. Axe prioritare:

Axa prioritara 1: Dezvoltarea unui sistem inovativ si eco-eficient de producţie.

Axa prioritara 2: Cercetare, dezvoltare tehnologica si inovare pentru competitivitate.

Axa prioritara 3: Tehnologia informaţiilor si comunicaţiilor pentru sectorul public si privat.

Axa prioritara 4: Creşterea eficientei energetice si a siguranţei aprovizionării in contextul schimbării climatice.

4. Organismul responsabil pentru efectuarea plăţilor către beneficiari

Autoritatea de Management din cadrul Ministerului Economiei si Finanţelor.

5. Stadiul programului

Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice” a fost aprobat de către Comisia Europeana. Documentul - Cadru de Implementare se afla in lucru la autoritatea de management din cadrul Ministerului Economiei si Finanţelor.

Activităţi eligibile	Cheltuieli eligibile	Beneficiari	Limita min/max (lei)
Axa prioritara 1: Dezvoltarea unui sistem inovativ si eco-eficient de producţie
1.3. Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului
· Dezvoltarea structurilor de sprijin al afacerilor (SSA) de interes naţional şi internaţional; · Sprijin pentru consultanţă acordat IMM-urilor; · Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanţurile de furnizori sau clustere.	· Costuri pentru: studii de fezabilitate, analize financiare, planuri de afaceri, proiecte pentru dezvoltarea parteneriatelor în vederea înfiinţării/dezvoltării unei SSA, strategia de dezvoltare a unui SSA; · Cheltuieli pentru achiziţionarea terenului (maximum 10% din valoarea eligibila a proiectului); · Costuri pentru amenajarea terenului, avize, acorduri, autorizaţii; · Cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor necesare SSA; · Costuri pentru construcţii şi instalaţii, organizare de şantier, cheltuieli conexe organizării de şantier; · Cheltuieli pentru administrarea SSA (maxim 3 ani după începerea operaţiunilor); · Costuri pentru active intangibile precum reţele de comunicaţii, platforme şi aplicaţii software specializate; · Cheltuieli pentru achiziţia de instalaţii şi echipamente; · Cheltuieli pentru achiziţia de brevete, licenţe şi know-how, soluţii tehnice nebrevetate, incluzând software legat de procesul de producţie şi cerinţele manageriale ale întreprinderii; · Cheltuieli pentru instruire specializată pentru personalul operativ (în cazul achiziţiei de tehnologie/echipament/software); consultanţă specializată; · Activităţi de mentoring şi coaching, seminarii, workshop-uri; · Dezvoltarea de strategii bazate pe soluţii inovative şi crearea de noi produse/servicii; · Studii de fezabilitate şi pre-fezabilitate privind implementarea tehnologiilor eco-eficiente, tehnologii şi produse competitive; · Costurile pentru promovarea clusterului şi alte activităţi pentru membri şi clienţi costuri pentru întâlniri de lucru, seminarii şi workshop-uri pentru membrii actuali şi potenţiali · etc.	· Întreprinderi private · Parteneriat între întreprinderi şi autorităţile publice locale sau universităţi şi institute de C&D · ONG-uri · Autorităţi publice locale · Întreprinderi găzduite în cadrul SSA · IMM-uri	35.000 - 80.000.000 Contribuţie aplicant: diferenţiata
Axa prioritara 3: Tehnologia Informaţiilor si Comunicaţiilor pentru sectorul public si privat
3.1 Susţinerea utilizării tehnologiei informaţiei
Operaţiunea 2 · Achiziţionarea de servicii de consultanţă pentru pregătirea, configurarea şi implementarea proiectului · Realizarea reţelei de broadband · Achiziţionarea şi instalarea de echipamente necesare construirii şi operării infrastructurii de comunicaţii electronice de broadband · Conectarea reţelei locale la reţelele existente · Achiziţionarea licenţelor software necesare implementării proiectului · Realizarea de PAPI (puncte de acces public la internet) utilizând conexiuni broadband · Instruirea personalului care administrează PAPI · Protecţia Security & Risk Operaţiunea 4 · Achiziţionarea de servicii de consultanţă pentru pregătirea, configurarea şi implementarea proiectului · Asigurarea conectării unităţilor şcolare la internet prin conexiuni broadband · Achiziţionarea unui număr limitat de calculatoare, imprimante, servere pentru fiecare şcoala · Achiziţionarea licenţelor software necesare pentru implementarea proiectului · Construirea reţelei locale pentru laboratorul IT	· Cheltuieli pentru asigurarea de utilităţi necesare obiectivului · Cheltuieli pentru proiectare · Cheltuieli pentru consultanţă şi studii · Cheltuieli pentru construcţii şi instalaţii · Cheltuieli pentru achiziţia de instalaţii, utilaje şi echipamente · Cheltuieli pentru dotări care pot intra în categoria mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar · Cheltuieli pentru achiziţia de aplicaţii informatice, licenţe, brevete, mărci, know-how · Cheltuieli pentru organizarea de şantier · Cheltuieli pentru plata comisioanelor, taxelor şi cotelor legale · Cheltuieli pentru informare, comunicare şi publicitate · Cheltuieli cu tipărirea, multiplicarea şi distribuţia de materiale · Cheltuieli cu materiale consumabile · Cheltuieli pentru organizarea de cursuri de formare specifică · Cheltuielile cu serviciile de consiliere privind acţiunile de formare, cu excepţia celor furnizate în cadrul proiectelor de formare specifică · Cheltuieli generale de administraţie · Cheltuieli aferente managementului de proiect · Cheltuieli diverse şi neprevăzute pentru proiectele de infrastructura · Etc.	· Autorităţile administraţiei publice locale, precum si forme asociative ale acestora	640.000 - 6.400.000 lei Contribuţie aplicant: diferenţiata
3.2 Dezvoltarea si creşterea eficientei serviciilor publice electronice moderne
Operaţiunea 1 · Achiziţionarea de servicii de consultanţă pentru pregătirea, configurarea şi implementarea proiectului · Conectarea la internet in bandă largă (acolo unde nu există şi este necesară pentru implementarea proiectului) · Achiziţionarea de licenţe pentru software - ul necesar pentru implementarea proiectului · Achiziţionarea şi implementarea de soluţii de semnătură electronică · Configurarea infrastructurii software şi hardware · Construirea reţelei hardware necesare pentru implementarea proiectului · Implementarea tuturor produselor software achiziţionate şi integrarea aplicaţiilor (pentru proiectele integrate) · Configurarea şi implementarea bazelor de date · Realizarea unui website/portal, achiziţionarea domeniului pentru acest website · Instruirea personalului care va utiliza produsele software implementate Operaţiunea 2 · Achiziţionarea de servicii de consultanţă pentru pregătirea, configurarea şi implementarea proiectului · Conectarea la internet in bandă largă (acolo unde nu există şi este necesară pentru implementarea proiectului) · Achiziţionarea de licenţe pentru software - ul necesar pentru implementarea proiectului · Achiziţionarea şi implementarea de soluţii de semnătură electronică · Configurarea infrastructurii software şi hardware · Construirea reţelei hardware necesare pentru implementarea proiectului · Implementarea tuturor produselor software achiziţionate şi integrarea aplicaţiilor (pentru proiectele integrate) · Configurarea şi implementarea bazelor de date · Interoperarea sistemelor informatice existente, inclusiv servicii de administraţie, conform Legii nr. 161/2003 · Realizarea unui website/portal, achiziţionarea domeniului pentru acest website · Instruirea personalului care va utiliza produsele software implementate Operaţiunea 3 · Achiziţionarea de servicii de consultanţă pentru pregătirea, configurarea şi implementarea proiectului · Conectarea la internet in bandă largă (acolo unde nu există şi este necesară pentru implementarea proiectului) · Achiziţionarea de licenţe pentru software - ul necesar pentru implementarea proiectului · Achiziţionarea şi implementarea de soluţii de semnătură electronică · Configurarea infrastructurii software şi hardware · Construirea reţelei hardware necesare pentru implementarea proiectului · Implementarea tuturor produselor software achiziţionate şi integrarea aplicaţiilor (pentru proiectele integrate) · Dezvoltarea conţinutului iniţial necesar pentru implementarea proiectului · Configurarea şi implementarea bazelor de date · Realizarea unui website/portal, achiziţionarea domeniului pentru acest website · Instruirea personalului care va utiliza produsele software implementate Operaţiunea 4 · Achiziţionarea de servicii de consultanţă pentru pregătirea, configurarea şi implementarea proiectului · Conectarea la internet in bandă largă (acolo unde nu există şi este necesară pentru implementarea proiectului) · Achiziţionarea de licenţe pentru software - ul necesar pentru implementarea proiectului · Achiziţionarea şi implementarea de soluţii de semnătură electronică · Configurarea infrastructurii software şi hardware · Construirea reţelei hardware necesare pentru implementarea proiectului · Implementarea tuturor produselor software achiziţionate şi integrarea aplicaţiilor (pentru proiectele integrate) · Configurarea şi implementarea bazelor de date · Realizarea unui website/portal, achiziţionarea domeniului pentru acest website · Instruirea personalului care va utiliza produsele software implementate.	· Cheltuieli pentru asigurarea de utilităţi necesare obiectivului · Cheltuieli pentru proiectare · Cheltuieli pentru consultanţă şi studii · Cheltuieli pentru achiziţia de instalaţii, utilaje şi echipamente · Cheltuieli pentru dotări care pot intra în categoria mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar · Cheltuieli pentru achiziţia de aplicaţii informatice, licenţe, brevete, mărci, know-how · Cheltuieli pentru plata comisioanelor, taxelor şi cotelor legale · Cheltuieli pentru informare, comunicare şi publicitate · Cheltuieli cu tipărirea, multiplicarea şi distribuţia de materiale · Cheltuieli cu materiale consumabile · Cheltuieli pentru organizarea de cursuri de formare specifică · Cheltuielile cu serviciile de consiliere privind acţiunile de formare, cu excepţia celor furnizate în cadrul proiectelor de formare specifică · Cheltuieli generale de administraţie · Cheltuieli aferente managementului de proiect	· Autorităţile administraţiei publice centrale si locale, precum si forme asociative ale acestora	Valoarea max: Naţional: 19,2 mil. Local: 4,8 mil. Contribuţie aplicant: 2% pentru administraţia publica locală Naţional: 8 mil. Local: 1,6 mil. Naţional: 19,2 mil. Local: 4,8 mil. Naţional: 64 mil. Local: 4,8 mil.
Axa prioritara 4: Creşterea eficientei energetice si a siguranţei aprovizionării in contextul schimbării climatice
4.2 Valorificarea resurselor regenerabile de energie pentru producerea energiei verzi
· Modernizarea capacităţilor si realizarea de noi capacităţi de producere a energiei electrice şi termice, pentru consumul propriu si/sau pentru furnizarea de energie in reţeaua de distribuţie/utilizatorilor finali, prin valorificarea resurselor regenerabile de energie: a biomasei, a resurselor micro-hidroenergetice, eoliene, a biocombustibilului, a resurselor geotermale si a altor resurse regenerabile de energie vor include următoarele tipuri de activităţi: - achiziţionarea si amenajarea terenului pentru echipamentele/instalaţiile proiectului - construcţii civile pentru echipamentele/instalaţiile proiectului - achiziţia de echipamente - lucrări de construcţie pentru instalaţiile şi echipamentele proiectului - conectarea la reţelele de infrastructura, inclusiv la reţelele de distribuţie, daca este cazul.	· Cheltuieli pentru obţinerea si amenajarea terenului (cheltuieli privind achiziţionarea terenului - maxim 10% din totalul cheltuielilor eligibile ale proiectului; cheltuieli legate de amenajarea terenului; cheltuieli pentru protecţia mediului) · Cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor necesare obiectivului · Cheltuieli pentru proiectare si asistenta tehnica (maxim 5% din costul total eligibil al proiectului: studii de teren si studii preliminare de fezabilitate · Cheltuieli pentru obţinerea aprobărilor, acordurilor si autorizaţiilor; cheltuieli pentru proiectare si inginerie; cheltuieli pentru organizarea procedurilor de achiziţii publice; cheltuieli de consultanta; cheltuieli legate de asistenta tehnica) pentru investiţia de baza (clădiri, construcţii si instalaţii; montaj de echipament tehnologic, al echipamentelor incluse in instalaţiile funcţionale · Utilaje, echipamente tehnologice si funcţionale incluse in lucrările finale de investiţie; utilaje fără montaj (echipamente independente) si echipamente de transport; echipamente independente cu folosinţa îndelungată incluse sau nu in lucrările finale; dotări) · Cheltuieli de organizare şantier si cele conexe organizării de şantier (cheltuieli de achiziţie; cheltuieli conexe organizării de şantier) · Alte cheltuieli legate de taxe legale si cote; · Cheltuieli privind concesiunile, patente, licenţe, mărci comerciale, know-how si alte drepturi si valori similare · Cheltuieli aferente implementării proiectului (costuri indirecte de personal; cheltuieli administrative generale; cheltuielile privind publicitatea obligatorie ceruta)	· Autorităţile administraţiei publice locale, · Întreprinderi mici, mijlocii si mari, microîntreprinderi din mediul urban	840.000-33.700.000 Contribuţie aplicant: 2%

Anexa 8. Programul operaţional sectorial de mediu

1. Denumire.

Programului Operaţional Sectorial de Mediu

2. Obiectivul programului

Obiectivul constă în reducerea decalajului existent între Uniunea Europeană şi România cu privire la infrastructura de mediu atât din punct de vedere cantitativ şi calitativ.

3. Perioada de implementare

2007 - 2013

4. Axe prioritare:

Axa prioritara 1. Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată;

Axa prioritara 2. Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea siturilor contaminate;

5. Valoarea totala:

5,5 mld. euro

6. Organismul responsabil

Autoritatea de Management (AM) pentru POS Mediu este Direcţia Generală pentru Managementul Instrumentelor Structurale din cadrul Ministerul Mediului şi Dezvoltării

Durabil.

7. Stadiul programului

Programul Operaţional Sectorial de Mediu a fost aprobat în anul 2007, iar ghidul solicitantului lansatului pentru axa 1 si axa 2 au fost lansate.

Activităţi eligibile	Beneficiari	Buget alocat (euro)
Axa 1.Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată
1.1 Extinderea/modernizarea sistemelor de apă/apă uzată
· construcţia/modernizarea surselor de apă în vederea potabilizării · construcţia/reabilitarea staţiilor de tratare a apei potabile · extinderea/reabilitarea reţelelor de distribuţie a apei potabile şi a sistemelor de canalizare · construcţia/reabilitarea staţiilor de epurare a apelor uzate; · construcţia/reabilitarea facilităţilor de epurare a nămolurilor; · contorizare, echipament de laborator, echipamente de detectare a pierderilor, etc.	Operatorii regionali înfiinţaţi de unităţile administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară constituită în vederea asigurării serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare într-o zonă geografică delimitată.	3,26 mld. Contribuţie aplicant: 2% - 5%.
Operatorii regionali şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară vor funcţiona respectând regulile „in house”, care presupun următoarele: · unităţile administrativ-teritoriale exercita, prin asociaţie, asupra operatorului regional, un control similar celui pe care îl exercită asupra structurilor proprii şi o influenţă decisivă asupra tuturor deciziilor strategice şi/sau semnificative ale acestuia in aria proiectului. · operatorul regional îşi desfăşoară activităţile din sfera furnizării/prestării serviciilor de alimentare cu apa si canalizare, exclusiv pentru u.a.t. asociate. · operatorul regional trebuie să fie deţinut în totalitate de către unităţile administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei, participarea capitalului privat la capitalul social al operatorului fiind exclusă atât la înfiinţare, cât şi pe toata durata existenţei contractului de delegare a gestiunii serviciului.
Axa prioritara 2. Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea siturilor contaminate
· achiziţionarea şi instalarea sistemelor de colectare selectivă; · construcţia facilităţilor de sortare, compostare şi reciclare; · achiziţionarea vehiculelor de transport al deşeurilor; · construcţia staţiilor de transfer şi a facilităţilor de eliminare a deşeurilor municipale; · recuperarea gazului provenit din depozite, acolo unde este cazul; · construirea unor facilităţi adecvate pentru deşeurile periculoase (deşeuri medicale, deşeuri provenite din echipamente electrice şi electronice, etc.) şi alte tipuri specifice de deşeuri (deşeuri provenite din construcţii şi demolări, etc.); · închiderea depozitelor neconforme.	Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară înfiinţate în scopul gestionării integrate a deşeurilor.	1,16 mld Contribuţie aplicant: 2% - 5%.
Vor fi încurajate proiecte integrate de management al deşeurilor, în care investiţiile să vizeze întregul circuit, şi anume prevenire, colectare selectivă, valorificare şi reciclare, tratare şi eliminare, în paralel cu închiderea depozitelor de deşeuri neconforme. Proiectele integrate de management al deşeurilor vor avea în vedere, de asemenea, gropile de gunoi necontrolate existente în zonele rurale şi extinderea serviciilor de colectare a deşeurilor în aceste zone. În prima fază vor fi finanţate proiecte în jumătate din judeţene ţării în care nu au fost executate investiţii majore până în prezent. Ulterior, vor fi finanţate măsuri de extindere/finalizare a sistemelor de management al deşeurilor în acele judeţe/zone în care se implementează, în prezent, prima fază a unui sistem integrat de management al deşeurilor (cu finanţări din programe preaderare) sau în care investiţiile anterioare s-au limitat la construirea unui depozit nou de deşeuri, la sisteme de colectare neselectivă şi la transport. Numărul judeţelor cuprinse în a doua fază va fi de minimum 15.

Anexa 9. Chestionar nr. 1 - comuna şi structurile instituţionale din administraţia publică locală

1.1. indicatori de ordin general privind comuna şi locuitorii săi

Nr. crt.	Indicator	Valoare
	Denumirea comunei
	Număr sate componente (exclusiv satul reşedinţă)
	Numărul locuitorilor la data de 01.07.2007, din care:
	Număr locuitori 0-6 ani
	Număr locuitori 6-18 ani
	Număr locuitori 18-60 ani
	Număr locuitori peste 60 ani
	Numărul nou-născuţilor vii
	2005
	2006
	Numărul persoanelor decedate
	2005
	2006
	Distanţa între cele mai îndepărtate sate ale comunei (dacă este cazul) - (km)
	Distanţa faţă de cel mai apropiat municipiu (km)
	Forma de relief predominantă (câmpie, podiş, deal, munte)
	Suprafaţa totală, din care (ha):
	Intravilan (ha)
	Extravilan (ha)
	Suprafaţa agricolă (ha)
	Suprafaţa fondului forestier (ha)
	Luciu de ape (ha)
	Amenajări şi construcţii de infrastructură de comunicaţii (ha)
	Număr total de gospodării, din care:
	Conectate la reţeaua de alimentare cu curent electric
	Conectate la reţeaua de alimentare cu gaze naturale

1.2. indicatori privind personalul din aparatul de specialitate al primarului

Nr. crt.	Indicator	Valoare
	Număr total personal angajat, din care (exclusiv demnitarii publici, inclusiv secretarul comunei):
	Funcţionari publici de execuţie, din care:
	Clasa I
	Funcţionari publici de conducere (inclusiv secretarul comunei)
	Personal contractual
	Personal contractual în funcţii de conducere
	Femei
	Bărbaţi
	Absolvenţi de studii postuniversitare de specializare/cursuri de perfecţionare postuniversitare
	Absolvenţi studii universitare de licenţă
	Absolvenţi studii postliceale
	Absolvenţi studii liceale
	Absolvenţi studii gimnaziale
	Peste 50 de ani
	Între 30 şi 50 de ani
	Sub 30 de ani
	Vârsta medie a personalului angajat
	Număr total personal care a absolvit programe de formare şi perfecţionare în administraţia publică în anii 2006 şi 2007, din care:
	Fonduri nerambursabile preaderare şi postaderare
	Achiziţii publice
	Finanţe publice, inclusiv fiscalitate
	Contabilitate
	Management organizaţional
	Tehnologia informaţiei

1.3. indicatori privind organizarea şi dotările aparatului de specialitate

Nr. crt.	Indicator	Valoare
	Numărul compartimentelor funcţionale, din care:
	Direcţii
	Servicii
	Birouri
	Compartimente
	Spaţiul total util
	Număr total calculatoare, din care:
	Produse după anul 2005, inclusiv
	Cu acces la imprimantă
	Cu acces permanent la internet
	Număr total copiatoare, din care:
	Produse după anul 2005, inclusiv
	Număr total aparate foto
	Număr total camere video
	Specificaţi programele informatice de specialitate necesare desfăşurării activităţii avute în dotare (contabilitate, urbanism, administrare fiscală etc)

1.4. indicatori privind instituţiile/serviciile publice de interes local

Nr. crt.	Indicator	Valoare
	Numărul instituţiilor publice de interes local cu personalitate juridică, înfiinţate prin hotărâri ale consiliului local
	Numărul instituţiilor publice de interes local fără personalitate juridică, înfiinţate prin hotărâri ale consiliului local
	Numărul unităţilor de învăţământ
	Numărul unităţilor sanitare publice
	Numărul personalului angajat în instituţiile publice de interes local înfiinţate prin hotărâri ale consiliului local, cu sau fără personalitate juridică

Vă rugăm să ne furnizaţi lista instituţiilor publice de interes local înfiinţate prin hotărâri ale consiliului local:

Nr. crt.

Denumire

Personalitate juridică (DA/NU)

1.5. comuna dv. este acţionar unic/majoritar/semnificativ sau asociat unic la o societate comercială?

Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi următoarele informaţii:

Denumire

Procentul acţiunilor deţinute de comună

Obiect de activitate/ serviciul public furnizat

Număr angajaţi

Venituri proprii realizate în ultimul an financiar încheiat

Cheltuieli totale realizate în ultimul an financiar încheiat

Subvenţii acordate din bugetul local, sub forma unor subvenţii de preţ sau participare la capitalul social în ultimii doi ani financiari încheiaţi:

2005

2006

1.6. indicatori privind proiectele de dezvoltare cu finanţare naţională sau internaţională, indiferent de domeniul vizat, inclusiv cele în curs de implementare (în cazul în care aţi implementat mai multe asemenea proiecte, vă rugăm să copiaţi tabelul de mai jos ori de câte ori este necesar)

Proiectul 1

Perioada de implementare

Scopul

Obiectivele

Localizarea

Rezultatele proiectului

Rolul instituţiei dumneavoastră (solicitant, implementator sau partener)

Modul de implementare (regie proprie sau prin subcontractare)

Costul proiectului, cu precizarea surselor şi a procentelor acoperite din acestea

Finanţatorii[86]

…

1.7. Aţi elaborat şi aprobat o strategie locală de dezvoltare a comunei[87]?

Da/Nu

Dacă da, în ce an a fost aprobată?

1.8. Comuna dv. face parte dintr-o asociaţie de dezvoltare intercomunitară legal constituită (cu personalitate juridică)?

Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi următoarele informaţii referitoare la aceasta:

Anul înfiinţării

Denumire

U.a.t. membre

Obiective

Număr personal angajat

Dispune de un sediu propriu (da/nu)

Total cheltuieli în ultimul an financiar încheiat

Proiecte implementate

1.9. Vă rugăm să precizaţi principalele cinci deficienţe sau lipsuri care afectează calitatea activităţii aparatului de specialitate şi a instituţiilor publice de interes local

1.10. Vă rugăm să ne furnizaţi în format electronic, ataşat chestionarelor completate, următoarele documente:

1. copie după organigrama aparatului de specialitate al primarului

2. copie după statul de funcţii al aparatului de specialitate al primarului

Anexa 10. Chestionar nr. 2 - aspecte financiar-fiscale

1.1. vă rugăm să completaţi următorul tabel cu informaţii privind execuţia bugetelor comunei (RON)

Nr. crt.	Indicator	2006 (RON)	2005 (RON)	2004 (RON)
1.	Venituri ale bugetului local, din care:
2.	venituri proprii ale bugetului local, din care:
3.	cote defalcate din impozitul pe venit, din care:
4.	cote defalcate cf. criteriului colectare (47%)
5.	cote defalcate echilibrare
6.	venituri locale, din care:
7.	venituri din impozitarea proprietăţii (clădiri, terenuri şi mijloace de transport p. fizice şi juridice)[88], din care
8.	persoane fizice
9.	persoane juridice
10.	impozitul pe terenul din extravilan
11.	taxe judiciare şi taxe de timbru
12.	autorizaţii de funcţionare şi licenţe
13.	concesiuni şi închirieri
14.	amenzi
15.	capital
16.	sume de la bugetul de stat, din care:
17.	sume defalcate pentru cheltuieli cu servicii descentralizate[89]
18.	sume defalcate pentru echilibrare
19.	subvenţii
20.	Venituri curente ale instituţiilor publice de interes local, indiferent de finanţare, cu exc. subvenţiilor de la bugetul local, din care:
21.	ale instituţiilor finanţate din venituri proprii
22.	ale instituţiilor finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul local
23.	Venituri evidenţiate in afara bugetului local, din care:
24.	Sold fond de rulment
25.	Taxe speciale
26.	Venituri din fonduri externe nerambursabile
27.	Venituri curente locale totale (fiscale[90] şi nefiscale ale bugetului local şi instituţiilor publice locale plus taxe speciale, daca e cazul), din care:
28.	Venituri locale fiscale[91]
29.	Cheltuieli[92] ale bugetului local
30.	Cheltuieli ale instituţiilor publice de interes local, indiferent de finanţare, din care:
31.	Cheltuieli ale instituţiilor publice de interes local finanţate din venituri proprii
32.	Cheltuieli ale instituţiilor publice de interes local finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul local, din care:
33.	Cheltuieli evidenţiate in afara bugetului local
34.	Cheltuieli din fonduri externe nerambursabile
35.	Cheltuieli din credite externe
36.	Cheltuieli din credite interne
37.	Cheltuieli totale personal[93], din care:
38.	Autorităţi publice
39.	Ordine publică
40.	Educaţie
41.	Asistenţă socialaă
42.	Cultura şi culte
43.	Dezvoltare publica
44.	Combustibili şi energie
45.	Mediu şi ape
46.	Transporturi
47.	Cheltuieli totale bunuri/servicii,[94] din care:
48.	Autorităţi publice
49.	Ordine publică
50.	Educaţie
51.	Asistentţă socială
52.	Cultura şi culte
53.	Dezvoltare publica
54.	Combustibili şi energie
55.	Mediu şi ape
56.	Transporturi
57.	Cheltuieli totale transferuri (pentru anul 2006 exclusiv sumele de la articolul „transferuri către instituţii publice” - 51.01.01)
58.	Cheltuieli totale subvenţii
59.	pentru instituţii publice (pentru anul 2006 se includ sumele de la articolul de cheltuieli „transferuri către instituţii publice” - 51.01.01”)
60.	pentru acoperirea diferenţelor dintre preţ şi tarif
61.	Autorităţi publice
62.	Ordine publică
63.	Educaţie
64.	Asistenţă socială
65.	Cultura şi culte
66.	Dezvoltare publica
67.	Combustibili şi energie
68.	Mediu şi ape
69.	Transporturi
70.	Cheltuieli totale asistenţă socială
71.	Cheltuieli totale capital[95], din care:
72.	Autorităţi publice
73.	Ordine publică
74.	Educaţie
75.	Asistenţă socială
76.	Cultura şi culte
77.	Dezvoltare publica
78.	Combustibili şi energie
79.	Mediu şi ape
80.	Transporturi
81.	Cheltuieli totale serviciul anual al datoriei (rambursare credite plus dobânzi şi comisioane)
82.	Cheltuieli totale Autorităţi publice[96]
83.	Personal
84.	Bunuri/servicii
85.	Capital
86.	Cheltuieli totale Ordine publica[97]
87.	Personal
88.	Bunuri/servicii
89.	Capital
90.	Poliţie comunitară
91.	Cheltuieli totale Educaţie[98]
92.	Personal
93.	Bunuri/servicii
94.	Burse
95.	Capital
96.	cheltuieli curente totale din bugetul local, din care:
97.	învăţământ preşcolar
98.	învăţământ primar
99.	învăţământ secundar inferior
100.	învăţământ secundar superior
101.	învăţământ profesional
102.	învăţământ special
103.	Cheltuieli totale Asistenţă socială[99], din care:
104.	Personal
105.	Bunuri/servicii
106.	Capital
107.	Ajutoare sociale
108.	Cheltuieli totale Cultura şi culte[100] (pentru 2006 inclusiv parcuri, spaţii verzi), din care:
109.	Personal
110.	Bunuri/servicii
111.	Capital
112.	pentru anul 2006: Întreţinere grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive şi de agrement		n.c.	n.c.
113.	Cheltuieli totale Dezvoltare publică[101], din care:
114.	Personal
115.	Bunuri/servicii
116.	Capital
117.	pentru anii 2005 şi 2004: Întreţinere grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive şi de agrement	n.c.
118.	pentru anii 2005 şi 2004: Reţele, centrale şi puncte termice	n.c.
119.	Combustibili şi energie[102] (numai pentru anul 2006), din care:		n.c.	n.c.
120.	Personal		n.c.	n.c.
121.	Bunuri/servicii		n.c.	n.c.
122.	Capital		n.c.	n.c.
123.	Energie termică		n.c.	n.c.
124.	Cheltuieli totale Mediu şi ape[103] (salubrizare, canalizare, epurare)
125.	Salubrizare
126.	Cheltuieli totale Transporturi[104] (flexibile), din care:
127.	Personal
128.	Bunuri/servicii
129.	Capital, din care:

1.2. vă rugăm să ne furnizaţi următoarele informaţii despre datoria publică locală

Numărul creditelor contractate, din care:

Mai mici de un an

Între 1 şi 5 ani

Între 5 şi 10 ani

Peste 10 ani

Valoarea totală a creditelor contractate, din care:

Mai mici de un an

Între 1 şi 5 ani

Între 5 şi 10 ani

Peste 10 ani

Serviciul estimat al datoriei publice în anul 2007[105] (RON)

Serviciul estimat al datoriei publice în anul 2008 (RON)

Serviciul estimat al datoriei publice în anul 2009 (RON)

1.3. Vă rugăm să precizaţi principalele cinci deficienţe sau lipsuri care afectează calitatea activităţii de administrare a impozitelor şi taxelor locale şi de elaborare şi execuţie a bugetelor locale.

Anexa 11. Chestionar nr. 3 - serviciile publice locale

1.1. vă rugăm să ne furnizaţi următoarele informaţii privind serviciul de iluminat public

Nr. crt.	Indicator	Unitatea de măsură	2006	2005
1.	Administraţia locală a elaborat şi adoptat un Regulament de organizare şi funcţionare pentru serviciul de iluminat public	Da/Nu
a.	Dacă da, precizaţi anul adoptării regulamentului	Anul
2.	Administraţia locală a elaborat şi adoptat strategia de dezvoltare a serviciului, conform legislaţiei în vigoare[106]?	Da/Nu
3.	Administraţia locală a elaborat şi adoptat programul de investiţii privind dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului?	Da/Nu
4.	Lungimea totală a drumurilor locale[107] şi judeţene din comună	Km
5.	Lungimea totală a drumurilor locale deservite de serviciul de iluminat public	Km
6.	Numărul corpurilor de iluminat instalate şi funcţionale	Corpuri iluminat
7.	Numărul total al întreruperilor neprogramate constatate	Întreruperi
8.	Durata medie a întreruperilor neprogramate constatate	Ore
9.	Numărul total de sesizări privind serviciul de iluminat public	Sesizări
10.	Structura responsabilă pentru furnizarea serviciului	După caz: primăria, instituţie publică de interes local, societate comercială
11.	Enumeraţi componentele sistemului de iluminat public aflate în proprietatea comunei[108]	După caz (vezi nota de subsol)
12.	Cheltuielile totale cu serviciul de iluminat public	RON
13.	Folosiţi un instrument de evaluare a satisfacţiei utilizatorilor serviciului de iluminat public (ex. sondaje, întâlniri regulate cu utilizatorii?	Da/Nu
14.	Aţi realizat un audit al performanţei serviciului de iluminat public?	Da/Nu

1.2. Vă rugăm să precizaţi principalele cinci deficienţe sau lipsuri care afectează calitatea serviciului de iluminat public

1.3. Furnizaţi serviciul de salubrizare în comuna dv.?

Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi următoarele informaţii privind serviciul de salubrizare

Nr. crt.	Indicator	Unitatea de măsură	2006	2005
1.	Administraţia locală a elaborat şi adoptat un Regulament de Organizare şi Funcţionare pentru serviciul de salubrizare	Da/Nu
2.	Dacă da, precizaţi anul adoptării regulamentului	Anul
3.	Administraţia locală a elaborat şi adoptat strategia de dezvoltare a serviciului, conform legislaţiei în vigoare[109]?	Da/Nu
4.	Administraţia locală a elaborat şi adoptat programul de investiţii privind dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului?	Da/Nu
5.	Precizaţi activităţile prestate în cadrul serviciului de salubrizare:
6.	precolectarea, colectarea şi transportul deşeurilor municipale	Da/Nu
7.	depozitarea controlata a deşeurilor municipale	Da/Nu
8.	maturatul, spălatul, stropirea şi întreţinerea cailor publice	Da/Nu
9.	curtarea şi transportul zăpezii de pe căile publice	Da/Nu
10.	colectarea cadavrelor animalelor de pe domeniul public	Da/Nu
11.	colectarea, transportul, depozitarea şi valorificarea deşeurilor voluminoase	Da/Nu
12.	colectarea, transportul şi neutralizarea deşeurilor animaliere provenite din gospodăriile populaţiei	Da/Nu
13.	colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor rezultate din activitatea de construcţii şi demolări	Da/Nu
14.	dezinsecţia, dezinfecţia şi deratizarea	Da/ Nu
15.	Utilajele folosite pentru serviciul de salubrizare:
16.	autogunoieră compactoare	Da/Nu
17.	tractor cu remorcă	Da/Nu
18.	echipamente specializate pentru spălatul şi stropitul căilor publice	Da/Nu
19.	echipamente specializate pentru măturatul căilor publice (perii cilindrice, aspiratoare)	Da/Nu
20.	echipamente specializate pentru curăţarea zăpezii de pe căile publice (freze zăpadă, plug zăpadă, împrăştiere antiderapant)	Da/Nu
21.	Numărul gospodăriilor care beneficiază de serviciul de salubrizare (colectare a deşeurilor menajere)	Număr gospodării
22.	Numărul recipienţilor (pubele) de colectare a deşeurilor menajere din gospodării	Recipienţi
23.	Capacitatea totală a recipienţilor (pubele) de colectare a deşeurilor menajere din gospodării	m^3
24.	Frecvenţa medie[110] de colectare (Ritmicitatea medie de ridicare) a:
25.	deşeurilor menajere	Zile/săptămână
26.	deşeurilor nemenajere	Zile/săptămână
27.	Volumul total al deşeurilor menajere colectate, din care:	m^3
28.	deşeuri menajere colectate selectiv	m^3
29.	Colectaţi separat deşeurile provenite de la aparatele electrocasnice[111]?	Da/Nu
30.	Depozitarea deşeurilor menajere:
31.	în rampe ecologice	Da/Nu
32.	în depozite amenajate pe domeniul public al comunei	Da/Nu
33.	în depozite zonale/ regionale/ judeţene ne-ecologice	Da/Nu
34.	Numărul total de reclamaţii privind parametrii de calitate ai serviciului[112]	Reclamaţii
35.	Modul de finanţare a serviciului:
36.	Taxă specială	Da/Nu
37.	Dacă da, precizaţi nivelul mediu al acesteia	RON/an
38.	Tarif	Da/Nu
39.	Dacă da, precizaţi nivelul mediul al acestuia pentru:
40.	Persoane fizice	RON/persoană
41.	Persoane juridice	RON/tonă
42.	Structura responsabilă pentru furnizarea serviciului	După caz: primăria, instituţie publică de interes local, societate comercială
43.	Folosiţi un instrument de evaluare a satisfacţiei utilizatorilor serviciului de salubrizare (ex. sondaje, întâlniri regulate cu utilizatorii?	Da/Nu
44.	Aţi realizat un audit al performanţei serviciului de salubrizare?	Da/Nu

1.4. Vă rugăm să precizaţi principalele cinci deficienţe sau lipsuri care afectează calitatea serviciului de salubrizare

1.5. Furnizaţi serviciul de alimentare cu apă în comuna dv.?

Da/Nu

Furnizaţi serviciul de canalizare a apelor uzate în comuna dv.?

Da/Nu

Dacă aţi răspuns afirmativ la oricare din întrebările anterioare, vă rugăm să ne furnizaţi, după caz, următoarele informaţii privind serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare:

Nr. crt.	Indicator	Unitatea de măsură	2006	2005
1.	Administraţia locală a elaborat şi adoptat un Regulament de Organizare şi Funcţionare pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare	Da/Nu
2.	Dacă da, precizaţi anul adoptării regulamentului	Anul
3.	Dacă da, precizaţi dacă regulamentul a fost avizat de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Servicii de Utilităţi Publice (fosta ANRSC)	Da/Nu
4.	Administraţia locală a elaborat şi adoptat strategia de dezvoltare a serviciului, conform legislaţiei în vigoare[113]?	Da/Nu
5.	Administraţia locală a elaborat şi adoptat programul de investiţii privind dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciului?	Da/Nu
6.	Numărul locuitorilor cu acces la reţeaua de apă	Locuitori
7.	Numărul locuitorilor cu acces la reţeaua de canalizare	Locuitori
8.	Numărul de solicitări de branşare/numărul de solicitări de racordare ale utilizatorilor la sistemul public de alimentare cu apă şi/sau de canalizare	Solicitări
9.	Timpul de furnizare al apei în comuna dv.	Ore/zi
10.	Numărul de avarii înregistrate la reţeaua de apă şi de canalizare	Avarii
11.	Volumul total de apă produsă	m^3
12.	Volumul pierderilor de apă înregistrate	m^3
13.	Consumul mediu de apă potabilă facturată/persoană/lună	m^3
14.	Lungimea totală a reţelei de alimentare cu apă (transport şi distribuţie)	Km
15.	Lungimea reţelei de alimentare cu apă cu o vechime mai mare de 30 ani	Km
16.	Lungimea reţelei de alimentare cu apă cu o vechime mai mică de 20 de ani	Km
17.	Transportul apei potabile se face prin pompare?	Da/Nu
18.	Apa potabilă furnizată este tratată în prealabil într-o staţie de tratare?	Da/Nu
19.	Lungimea totală a reţelei de canalizare	Km
20.	Ponderea reţelelor de canalizare separative[114] în total reţele canalizare	%
21.	Ponderea (%) apelor uzate care sunt epurate din total ape evacuate	%
22.	Lungimea reţelei de canalizare care trece prin staţia de epurare	Km
23.	Gradul de contorizare la nivelul:
24.	Populaţiei[115]	%
25.	Instituţiilor publice	%
26.	Modul de finanţare a serviciului:
27.	Taxă specială	Da/Nu
28.	Dacă da, precizaţi nivelul mediu al acesteia	RON/an
29.	Tarif	Da/Nu
30.	Dacă da, precizaţi nivelul mediul al acestuia pentru apa potabilă furnizată:
31.	Persoanelor fizice	RON/m^3
32.	Persoanelor juridice	RON/ m^3
33.	Valoarea totală a facturilor încasate raportată la valoarea totală a facturilor emise	%
34.	Structura responsabilă pentru furnizarea serviciului	După caz: primăria, instituţie publică de interes local, societate comercială
35.	Numărul total de sesizări privind parametrii apei furnizate[116]	Sesizări
36.	Numărul total de reclamaţii privind parametrii de calitate ai apei furnizate	Reclamaţii
37.	Folosiţi un instrument de evaluare a satisfacţiei utilizatorilor serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare (ex. sondaje, întâlniri regulate cu utilizatorii)?	Da/Nu
38.	Aţi realizat un audit al performanţei serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare?	Da/Nu

1.6. Vă rugăm să precizaţi principalele cinci deficienţe sau lipsuri care afectează calitatea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare:

1.7. Vă rugăm să ne furnizaţi următoarele informaţii privind reţeaua de drumuri locale avută în administrare:

Nr. crt.	Indicator	Unitatea de măsură	2006	2005
1.	Administraţia locală a elaborat şi adoptat o strategie pentru dezvoltarea reţelei de drumuri locale	Da/Nu
2.	Administraţia locală a elaborat şi adoptat un program de investiţii privind dezvoltarea şi modernizarea drumurilor locale?	Da/Nu
3.	Lungimea totală a drumurilor locale avute în administrare, din care:	Km
4.	Drumuri comunale[117]	Km
5.	Drumuri vicinale[118]	Km
6.	Străzi[119]	Km
7.	Asfalt	Km
8.	Beton	Km
9.	Piatră cubică	Km
10.	Piatră	Km
11.	Pământ	Km
12.	Cheltuieli totale pentru administrarea drumurilor locale, din care:	RON
13.	din sume defalcate din TVA destinate finanţării cheltuielilor privind drumurile judeţene şi comunale[120]	RON
14.	din alte programe de finanţare rambursabile sau nerambursabile (exclusiv bugetule locale ale comunei)	RON
15.	din credite	RON
16.	Lungimea reţelei de drumuri locale care a beneficiat de lucrări de întreţinere[121]	Km
17.	Lungimea reţelei de drumuri locale modernizate[122]	Km
18.	Lungimea reţelei de drumuri locale noi date în folosinţă[123]	Km
19.	Intervalul mediu între două lucrări de întreţinere realizate pe acelaşi tronson de drum	Ani
20.	Intervalul mediu între două lucrări de modernizare realizate pe acelaşi tronson de drum	Ani
21.	Termenul mediu de garanţie al lucrărilor de întreţinere	Ani
22.	Termenul mediu de garanţie al lucrărilor de modernizare	Ani
23.	Costul mediu al lucrărilor de întreţinere pe îmbrăcăminţi asfaltice	RON/Km
24.	Costul mediu al lucrărilor de întreţinere pe îmbrăcăminţi din beton	RON/Km
25.	Costul mediu al lucrărilor de întreţinere pe îmbrăcăminţi din piatră	RON/Km
26.	Costul mediu al lucrărilor de modernizare pe îmbrăcăminţi asfaltice	RON/Km
27.	Costul mediu al lucrărilor de modernizare pe îmbrăcăminţi din beton	RON/Km
28.	Costul mediu al lucrărilor de modernizare pe îmbrăcăminţi din piatră	RON/Km
29.	Numărul de autovehicule înregistrate în comuna dvs.	Autovehicule

1.8. Vă rugăm să precizaţi principalele cinci deficienţe sau lipsuri care afectează calitatea serviciului de administrare a drumurilor locale:

1.9. Vă rugăm să ne furnizaţi următoarele informaţii privind serviciul de asistenţă socială:

Nr. crt.	Indicator	Unitatea de măsură	2006	2005
1.	Administraţia locală a elaborat şi adoptat o strategie pentru serviciul de asistenţă socială	Da/Nu
2.	Numărul cererilor pentru ajutor social	Număr cereri
3.	Numărul beneficiarilor de ajutor social	Număr beneficiari
4.	Numărul cererilor de alocaţii pentru încălzirea locuinţei	Număr cereri
5.	Numărul beneficiarilor de alocaţii pentru încălzirea locuinţei	Număr beneficiari
6.	Număr asistenţi personali ai persoanelor cu handicap grav	Număr asistenţi
7.	Cheltuieli totale cu indemnizaţiile asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav	RON
8.	Care din următoarele servicii sociale cu caracter primar sunt furnizate de administraţia locală a comunei:
9.	evidenţierea, diagnosticarea şi evaluarea nevoilor sociale	Da/ Nu
10.	identificarea persoanelor şi familiilor aflate în situaţii de risc	Da/ Nu
11.	consiliere pentru persoanele şi familiile aflate în situaţii de risc	Da/ Nu
12.	furnizarea de măsuri de urgenţă în vederea înlăturării situaţiei de dificultate în care se poate găsi o familie sau o persoană la un moment dat	Da/Nu
13.	implementarea de programe cu caracter comunitar, în scopul promovării sociale a indivizilor şi colectivităţilor	Da/Nu
14.	prevenirea oricărei forme de dependenţă prin acţiuni de identificare, ajutor, susţinere, informare, consiliere	Da/Nu
15.	asigurarea transferului şi monitorizării beneficiarului, atunci când situaţia acestuia o cere, spre serviciile sociale specializate	Da/Nu
16.	îngrijire temporară la domiciliu	Da/Nu
17.	îngrijire permanentă la domiciliu	Da/Nu
18.	Numărul beneficiarilor serviciilor sociale cu caracter primar evidenţiate anterior, din care:	Număr beneficiari
19.	Persoane vârstnice	Număr beneficiari
20.	Adulţi	Număr beneficiari
21.	Copii	Număr beneficiari
22.	Există şi alţi furnizori de servicii sociale pe teritoriul comunei în afara administraţiei locale a acesteia (ex. ONG-uri, centre rezidenţiale în subordinea consiliului judeţean etc.)?	Da/Nu
23.	Numărul personalului responsabil cu serviciile sociale, din care:	Număr personal
24.	Asistenţi sociali	Număr personal
25.	Aţi beneficiat de subvenţii din partea Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru angajarea temporară a unor persoane aflate în şomaj?	Da/Nu
26.	Numărul persoanelor angajate temporar	Număr personal
27.	Aveţi în administrare una sau mai multe creşe?	Da/Nu
28.	Dacă da, precizaţi numărul beneficiarilor serviciilor acestora	Număr beneficiari

1.10. Vă rugăm să precizaţi principalele cinci deficienţe sau lipsuri care afectează calitatea serviciului/ serviciilor sociale furnizate de administraţia locală:

1.11. Vă rugăm să ne furnizaţi următoarele informaţii privind învăţământul preuniversitar de stat din comuna dv.:

Nr. crt.	Indicator	Unitatea de măsură	2006	2005
1.	Numărul unităţilor de învăţământ (u.î.), din care:	Număr u.î.
2.	Preşcolar	Număr u.î.
3.	Primar	Număr u.î.
4.	Gimnazial	Număr u.î.
5.	Primar + gimnazial (comasate)	Număr u.î.
6.	Liceal	Număr u.î.
7.	Profesional	Număr u.î.
8.	Cu personalitate juridică	Număr u.î.
9.	Numărul personalului angajat, din care:	Număr personal
10.	Didactic	Număr personal
11.	Didactic-auxiliar	Număr personal
12.	Auxiliar	Număr personal
13.	În învăţământul preşcolar	Număr personal
14.	În învăţământul primar	Număr personal
15.	În învăţământul gimnazial	Număr personal
16.	În învăţământul liceal	Număr personal
17.	În învăţământul profesional	Număr personal
18.	Numărul elevilor, din care:	Număr elevi
19.	În învăţământul preşcolar	Număr elevi
20.	În învăţământul primar	Număr elevi
21.	În învăţământul gimnazial	Număr elevi
22.	În învăţământul liceal	Număr elevi
23.	În învăţământul profesional	Număr elevi
24.	Precizaţi numărul următoarelor facilităţi din dotarea unităţilor de învăţământ avute în administrare:
25.	Terenuri de sport	Număr dotări
26.	Săli de sport	Număr dotări
27.	Laboratoare informatică	Număr dotări
28.	Calculatoare	Număr dotări
29.	Laboratoare de ştiinţă ale naturii	Număr dotări
30.	Centrale termice proprii	Număr dotări
31.	Vă rugăm să precizaţi cheltuielile medii evidenţiate cu încălzirea unităţilor de învăţământ care folosesc drept combustibil:
32.	Lemne	RON/u.î.
33.	Gaze naturale	RON/u.î.

1.12. Vă rugăm să precizaţi principalele cinci deficienţe sau lipsuri care afectează calitatea învăţământul preuniversitar de stat din comuna dv.:

1.13. Furnizaţi serviciul de management al situaţiilor de urgenţă în comuna dv.?

Da/ Nu

Dacă da, vă rugăm să ne furnizaţi următoarele informaţii privind serviciul de management al situaţiilor de urgenţă în comuna dv.:

Nr. crt.	Indicator	Unitatea de măsură	2006	2005
1.	Tipurile de riscuri identificate[124]	Riscuri (vezi nota de subsol)
2.	Distanţa faţă de cel mai apropiat serviciu profesionist pentru situaţii de urgenţă	Km
3.	Timpul de răspuns la urgenţe de pe raza unităţii administrativ-teritoriale din partea celui mai apropiat serviciu profesionist pentru situaţii de urgenţă (minute)	Minute
4.	Aţi efectuat sau beneficiat de lucrări de protecţie (consolidare, îndiguire etc.) a zonelor de risc (râuri, dealuri, pădure etc.)?	Da/Nu
5.	Aţi organizat serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă? Dacă da, vă rugăm să furnizaţi următoarele informaţii:	Da/Nu
6.	Categoria de încadrare, cf. legislaţiei în vigoare[125]	I, II, III, IV
7.	Numărul localităţilor din sectorul de competenţă	Număr localităţi
8.	Distanţa medie până în localităţile din sectorul de competenţă	Km
9.	Distanţa medie până la obiectivele care prezintă risc ridicat	Km
10.	Are sediu propriu	(Da/Nu)
11.	Dispune de un dispecerat propriu	(Da/Nu)
12.	Este conectat la Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă (112)	(Da/Nu)
13.	Numărul personalului încadrat, din care:	Număr personal
14.	Personal angajat	Număr personal
15.	Personal voluntar	Număr personal
16.	Statutul şefului serviciului	Profesionist/ voluntar
17.	Există compartiment pentru prevenire	(Da/Nu)
18.	Numărul formaţiunilor de intervenţie	Număr formaţiuni
19.	Personalul efectuează antrenamente în mod regulat?	(Da/Nu)
20.	Cheltuielile totale efectuate	RON
21.	Dispune de o autospeciala pentru stingerea incendiilor?	Da/Nu
22.	Dispune de un buldoexcavator?	Da/Nu
23.	Dispune de planuri de intervenţie (de răspuns) în funcţie de riscurile identificate în sectorul de competenţă?	Da/Nu
24.	Dispune de planuri de evacuare în caz de urgenţă?	Da/Nu
25.	Câte situaţii de urgenţă (inundaţii, viituri, înzăpeziri, incendii, alunecări de teren, accidente chimice) au avut loc?	Număr situaţii de urgenţă
26.	De câte ori s-a reunit comitetul local pentru situaţii de urgenţă?	Număr şedinţe
27.	De câte ori a fost convocat centrul operativ pentru situaţii de urgenţă?	Număr convocări
28.	Dispuneţi de echipamente de comunicaţii speciale şi de cooperare[126]?	Da/Nu
29.	Dispuneţi de mijloace tehnice de asigurare a iluminatului de siguranţă pentru continuarea lucrului (generatoare electrice)?	Da/Nu
30.	Dispuneţi de mijloace individuale de:
31.	protecţie	Da/Nu
32.	iluminat	Da/Nu
33.	prim ajutor	Da/Nu
34.	prevenirea şi stingerea incendiilor	Da/Nu
35.	Dispuneţi de conexiune permanentă la internet în imobilul în care se reunesc comitetul local şi centrul operativ pentru situaţii de urgenţă?	Da/Nu

1.14. Vă rugăm să precizaţi principalele cinci deficienţe sau lipsuri care afectează calitatea serviciului de management al situaţiilor de urgenţă:

1.15. Vă rugăm să ne furnizaţi următoarele informaţii privind alte servicii publice furnizate de administraţia locală a comunei:

Nr. crt.	Indicator	Unitatea de măsură	2006	2005
1.	Aţi organizat serviciul public comunitar pentru evidenţa persoanelor? Dacă da, vă rugăm să răspundeţi la următoarele întrebări referitoare la acesta.	Da/Nu
2.	Numărul personalului angajat	Număr personal
3.	Numărul beneficiarilor (locuitorii comunei plus ai celorlalte unităţi administrativ-teritoriale arondate)	Număr beneficiari
4.	Efectuaţi servicii de ghişeu unic pentru primirea cererilor şi eliberarea paşapoartelor simple, a permiselor auto, a certificatelor de înmatriculare şi a plăcilor cu numere de înmatriculare?	Da/Nu (dacă numai parţial, specificaţi)
5.	Cheltuieli totale cu serviciul public comunitar pentru evidenţa persoanelor	RON
6.	A fost constituită Comisia locală de ordine publică?	Da/Nu
7.	Există planul de pază şi ordine publică la nivelul comunei?	Da/Nu
8.	Aţi organizat serviciul public de poliţie comunitară?	Da/Nu
9.	Dacă nu aţi organizat serviciul public de poliţie comunitară, cine efectuează paza în comună?	Locuitorii, jandarmeria, etc. (specificaţi)
10.	Dacă aţi organizat serviciul public de poliţie comunitară, vă rugăm să răspundeţi la următoarele întrebări referitoare la acesta.
11.	Număr total personal, din care:	Număr personal
12.	Funcţionari publici	Număr personal
13.	Personal contractual	Număr personal
14.	Numărul autovehiculelor pentru intervenţie	Număr autovehicule
15.	Numărul armelor letale din dotare	Număr arme
16.	Numărul armelor neletale din dotare	Număr arme
17.	Dispune de aparatură de comunicaţii speciale şi cooperare?	Da/Nu
18.	Stări conflictuale aplanate	Stări conflictuale
19.	Sancţiuni contravenţionale aplicate	Număr sancţiuni
20.	Cheltuieli totale cu serviciul public de poliţie comunitară	RON
21.	Aveţi cămin cultural în administrare?	Da/Nu
22.	Numărul evenimentelor culturale organizate de căminul cultural	Număr evenimente
23.	Cheltuielile totale efectuate cu căminul cultural	RON
24.	Aţi organizat biblioteca comunală?	Da/Nu
25.	Numărul titlurilor de carte din dotarea bibliotecii comunale	Număr titluri
26.	Numărul de cititori ai bibliotecii comunale	Număr cititori
27.	Cheltuieli totale efectuate cu biblioteca comunală	RON
28.	Numărul autorizaţiilor de construire/ desfiinţare emise pentru lucrări de construcţii pe teritoriul administrativ al comunei, din care:	Număr autorizaţii
29.	De către primar	Număr autorizaţii
30.	De către preşedintele consiliului judeţean	Număr autorizaţii
31.	Precizaţi stadiul procesului de restituire a proprietăţilor la nivelul comunei	% titluri de proprietate emise din total

1.16. Vă rugăm să precizaţi principalele zece deficienţe sau lipsuri care afectează calitatea serviciului publice abordate la punctul anterior.

SUMAR

Introducere. 4

Rezumat şi principalele propuneri 6

Starea de fapt a comunelor din România.. 9

Aspecte generale. 9

Organizarea administrativ-teritorială a României 9

Economia rurală şi ocuparea forţei de muncă. 12

Administraţia publică a comunelor şi serviciile publice locale. 13

Organizarea şi resursele instituţionale. 16

Populaţie, aşezare şi întindere. 16

Organizarea şi dotarea administraţiei publice locale. 17

Probleme în organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale. 21

Situaţia bugetară.. 22

Veniturile bugetelor locale. 22

Cheltuielile bugetelor locale. 29

Datoria publică locală. 42

Probleme în managementul financiar al comunelor. 42

Serviciile publice locale. 43

Serviciul de iluminat public. 43

Serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare. 44

Serviciul de administrare a drumurilor locale. 49

Serviciul de asistenţă socială. 52

Serviciul de administrare a infrastructurii învăţământului preuniversitar de stat 54

Serviciul de management al situaţiilor de urgenţă. 56

Serviciul de administrare a instituţiilor de cultură. 58

Alte servicii publice locale. 58

Programe şi proiecte de dezvoltare locală.. 60

Programe de finanţare închise. 60

Programe de finanţare deschise. 61

Proiecte de investiţii implementate de comune în perioada 2001-2007. 63

Propuneri şi recomandări pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediu rural.. 65

Propuneri privind programele de investiţii existente. 65

Propuneri de facilităţi de investiţii pentru colectivităţile rurale. 67

Sprijin pentru asocierea intercomunitară. 67

Sprijin pentru înfiinţarea/extinderea/reabilitarea reţelelor de iluminat public. 68

Sprijin pentru construirea de noi clădiri administrative ale comunelor. 69

Sprijin pentru înfiinţarea/dotarea serviciilor de poliţie comunitară. 70

Sprijin pentru înfiinţarea/dotarea serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă. 71

Sprijin pentru înfiinţarea/dotarea serviciilor comunitare pentru evidenţa persoanelor. 72

Sprijin pentru standardizarea programelor informatice utilizate în administraţia publică locală. 73

Propuneri privind descentralizarea administrativă şi financiară.. 75

Descentralizarea serviciilor publice. 75

Descentralizarea financiară. 76

Managementul resurselor umane. 78

Recomandări adresate comunelor pentru îmbunătăţirea performanţelor în activităţile proprii 80

Concluzii 82

Anexe. 84

Anexa 1. Programul pentru dezvoltarea infrastructuri şi a unor baze sportive din spaţiul rural 84

Anexa 2. Programul pentru pietruirea drumurilor şi alimentare cu apă a satelor 86

Anexa 3. Programul pentru aşezăminte culturale. 88

Anexa 4. Programul naţional de dezvoltare rurală.. 90

Anexa 5. Programul operaţional regional. 97

Anexa 6. Programul operaţional „Dezvoltarea capacităţii administrative”. 102

Anexa 7. Programul operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice” 107

Anexa 8. Programul operaţional sectorial de mediu.. 116

Anexa 9. Chestionar nr. 1 - comuna şi structurile instituţionale din administraţia publică locală 119

Anexa 10. Chestionar nr. 2 - aspecte financiar-fiscale. 124

Anexa 11. Chestionar nr. 3 - serviciile publice locale. 129

Lista abrevierilor:

A.Co.R. - Asociaţia Comunelor din România

I.V. - impozitul pe venit

PIB - produsul intern brut

PNDR - Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală

MDLPL - Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor

SGG - UPP - Secretariatul General al Guvernului - Unitatea de Politici Publice

FEADR - Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală

FEDR - Fondul European pentru Dezvoltare Regională

MIRA - Ministerul Internelor şi Reformei Administrative

GAL - Grup de acţiune local

ECDL - European Computer Driving Licence - Permisul european de conducere a computerului

ONG – organizaţii neguvernamentale

MEF – Ministerul Economiei şi Finanţelor

PO - program operaţional (sectorial)

SSA - structuri de sprijin al afacerilor

TVA - taxa pe valoarea adăugată

U.a.t. - unitate administrativ-teritorială

IT - tehnologia informaţiei

RON - cod de identificare a monedei naţionale începând cu 1 iulie 2005

---

[1] Vezi „Prefaţa” semnată de prof.univ.dr. Antonie Iorgovan pentru lucrarea Administraţia publică – teorii, realităţi, perspective, ed. a IV-a, Ed. Lumina-Lex 2007, p.25, autor prof.univ.dr. Ioan Alexandru

[2] Idem, p.26

[3] Ioan Alexandru, Reflecţii privind prezentul şi viitorul Uniunii Europene, Revista Română de Drept Comunitar, nr.1/2007, p.31-42

[4] Marcel Gauchet , „L’avenement de la democratie I – La revolution modern”, Ed.Galimard, Paris 2007, p.20 şi urm.

[5] Ioan Alexandru, Reflecţii privind evoluţiile contemporane ale democraţiei constituţionale, R.D.P. nr.3/2006, p.1-7

[6] M.Marc-Lipianski, Crises et bureucratie şi L’Etat en question , în L’European formation no.205 autumn 1986 şi no.293, ete 1994. De asemenea în lucrarea Crises et crise, Presses d’Europe, Nice 1997. În acest sens şi M.Druon de la Academie Francaise, Ordonnances pour un E’tat malade, Edition de Fallois/Edition du Rocher, Paris 2002

[7] Marcel Gauchet, op.cit. II La crise du liberalisme, p.101 şi urm.

[8] Ioan Alexandru, Administraţia publică – teorii, realităţi, perspective, ediţia a IV-a, Ed.Lumina-Lex 2007, p.378

[9] Ulrich Beck, Cosmopolitan Vision, Cambridge: Golitz Press

[10] Stephen D. Krasner, Sovereign: Organized Hypocrisy, Princeton University Press 1999

[11] Jeremy Rabkin, Cas for Sovereingnity, citat de Francis Fukuyama, America la răscruce – Democraţia, puterea şi moştenirea neoconservatoare, Ed.Antet, Bucureşti 2006, p.241

[12] Chestionarele sunt redate în anexele 9-11.

[13] Valorile solicitate pentru raportare se vor referi la anii precedenţi încheiaţi.

[14] În plus, în perioada 2000 - 2007 au fost înfiinţate 38 de oraşe prin transformarea comunelor respective.

[15] Cu mult mai puţin decât standardul considerat optim la nivel internaţional de 10.000 de locuitori.

[16] Pe parcursul documentului, vom utiliza denumirea generică de „autorităţi locale” pentru a desemna primarii şi consiliile locale.

[17] Este vorba de cheltuielile ce trebuie suportate exclusiv din veniturile cu destinaţie generală ale bugetelor locale.

[18] Constituţia României, art. 4 alin. (3).

[19] Cele 2.858 de comune aveau aproape 13.000 de sate.

[20] Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi, cu modificările şi completările ulterioare.

[21] Proiectul Planului Naţional de Dezvoltare Rurală, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, 2007.

[22] Cu toate acestea, ponderea agriculturii în produsul intern brut (PIB) al României este importantă, 12,1% în 2004. Din cauza metodelor şi echipamentelor neperformante însă, producţia agricolă este vulnerabilă la condiţiile climatice. Astfel, în anii nefavorabili, contribuţia în PIB poate scădea sub 7%.

[23] Conform Legii-cadru a descentralizării nr. 195/2006.

[24] Cu circa 15% mai mare decât media naţională absolută.

[25] Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi, cu modificările şi completările ulterioare.

[26] Nici primăria şi nici consiliul local nu sunt instituţii publice şi nici nu au elementele constitutive ale unei persoane juridice. Considerăm utilă o asemenea menţiune deoarece, frecvent, apar confuzii regretabile şi cu efecte negative pentru validitatea actelor administrative. Identificăm astfel de erori şi în unele acte normative.

[27] Vezi studiul „Evaluarea stadiului informatizării administraţiei publice locale”, Asociaţia Naţională a Informaticienilor din Administraţia Publică, 2006, accesibil pe portalul www.aniap.ro.

[28] Ibidem.

[29] Asemenea criterii de eligibilitate se aplică mai ales pentru finanţările din programele operaţionale structurale (PO): PO Mediu, PO regional, PO Competitivitate economică, PO Dezvoltarea capacităţii administrative, Programul Naţional de Dezvoltare Rurală. Vezi şi anexele 4-11.

[30] Fără municipiul Bucureşti. Toate comparaţiile prezentate în acest subcapitol exclud din calcul municipiul Bucureşti.

[31] Astfel cum sunt definite de Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, şi anume: impozite şi taxe locale, alte venituri nefiscale şi din capital, precum şi cote defalcate din impozitul pe venit.

[32] Incluzând veniturile bugetului local, veniturile curente ale instituţiilor publice de interes local, veniturile din fonduri externe nerambursabile şi veniturile evidenţiate în afara bugetului local.

[33] În diagramele care vor prezenta evoluţii şi comparaţii ale veniturilor sau cheltuielilor comunelor vom utiliza simbolul RON pentru moneda naţională pentru a evita orice confuzie cu leul dinainte de denominare.

[34] Inclusiv subvenţiile.

[35] În aceasstă parte, prin autonomie decizională desemnăm totalitatea resurselor pe care autorităţile locale le pot cheltui în funcţie de priorităţile stabilite la nivel local.

[36] În prezent, nivelul specificat în Codul fiscal pentru impozitele pe terenuri şi clădiri nu poate fi majorat mai mult de 20%, ceea ce reprezintă o limitate a autonomiei locale, total nejustificată.

[37] Fără municipiul Bucureşti.

[38] Este vorba de funcţionarea primăriei şi a autorităţilor locale, învăţământul preuniversitar, asistenţa socială, inclusiv ajutoarele sociale), iluminatul public, funcţionarea bibliotecii şi a căminului cultural.

[39] Incluzând cheltuielile bugetului local (cu excepţia transferurilor consolidabile), ale instituţiilor publice de interes local, din fondul de rulment, din fonduri externe nerambursabile, din credite interne şi externe.

[40] Circa 0,4 mld. lei.

[41] Circa 1 mld. lei.

[42] Cu precădere spre alimentările cu apă potabilă.

[43] Datele aferente acestei categorii sunt mai puţin exacte deoarece adesea cheltuielile cu învăţământul preşcolar sunt contabilizate la învăţământul primar/gimnazial.

[44] Şi în cazul acestei categorii, dispersia destul de mare este, în parte, explicată de modul de înregistrare a cheltuielilor.

[45] O explicaţie plauzibilă a ponderii relativ reduse a cheltuielilor de personal este că angajaţii responsabili sunt încadraţi în aparatul de specialitate, iar cheltuielile aferente la capitolul „autorităţi publice”.

[46] Clasificaţia bugetară a fost modificată în două rânduri, astfel: în anul 2005, cheltuielile cu salubrizarea, canalizarea şi epurarea apelor uzate au fost transferate un nou capitol, „Mediu şi ape”. În anul 2006, cheltuielile cu grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive şi de agrement au fost transferate la capitolul „Cultură şi culte”, iar cele cu reţele, centrale şi puncte termice la un nou capitol, „Combustibili şi energie”.

[47] Este vorba de încadrarea cheltuielilor cu reparaţiile capitale la cheltuieli de capital.

[48] În această categorie am inclus cheltuielile curente pentru autorităţi publice, asistenţă socială, cultură, dezvoltare publică, precum şi cheltuielile cu bunuri şi servicii în învăţământ şi cele cu salubrizarea. Astfel, am selectat servicii publice locale esenţiale pentru colectivitatea locală şi finanţate din veniturile cu destinaţie generală, veniturile proprii şi sumele defalcate pentru echilibrare.

[49] Pentru cazuri individuale calculul este posibil, prin raportare la venitul operaţional net al fiecărei comune în parte.

[50] De ordinul sutelor.

[51] Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 şi Legea serviciului de iluminat public nr. 230/2006.

[52] Drumuri naţionale, judeţene şi locale.

[53] Inclusiv a facilităţilor de tratare şi stocare a apei potabile, precum şi de epurare a apelor uzate.

[54] Programul Operaţional Sectorial Mediu, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2007, accesibil la www.mmediu.ro.

[55] Ibidem. Programul indică valoarea de 10% pentru accesul locuitorilor din mediul rural la canalizare, însă rezultatul cercetării efectuate de A.Co.R. este de numai 2%.

[56] Ibidem.

[57] În România exista circa 1.400 de staţii de tratare a apei, din care peste 50% un număr de utilizatori cuprins între 50 şi 5.000.

[58] Majoritatea reţelelor de transport şi distribuţie sunt în din materiale considerate azi necorespunzătoare, azbociment şi plumb; o treime dintre conducte sunt construite din oţel, fără un sistem adecvat de curăţare. În consecinţă, aproximativ 70-75% din actuala reţea de alimentare cu apă necesită înlocuire deoarece apa potabilă este contaminată cu produşi de coroziune şi impurităţi rezultate din perforarea conductelor.

[59] Prin latrinele permeabile, prin şanţurile de scurgere, prin depozitele de gunoi de grajd sau prin depozitele de gunoi menajer.

[60] Vezi studiul „Măsurarea performanţei municipiilor reşedinţă de judeţ din România în furnizarea serviciilor publice locale în perioada 2003 - 2005”, Institutul pentru Politici Publice, Bucureşti, 2007.

[61] Ibidem.

[62] Autoritatea Naţională de Reglementare în Servicii de Utilităţi Publice.

[63] Programul Operaţional Sectorial Mediu, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2007, accesibil la www.mmediu.ro.

[64] Circa 80% sunt deşeuri din industria extractivă, iar alte 7%-8% din cea prelucrătoare.

[65] Programul Operaţional Sectorial Mediu, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, 2007, accesibil la www.mmediu.ro.

[66] Este important de ştiut că ponderea deşeurilor biodegradabile în totalul deşeurilor generate în mediul rural este mult mai mică decât cea din mediul urban, unde atinge niveluri de 50%. În colectivităţile rurale, deşeurile biodegradabile sunt utilizate în gospodărie. Prin urmare, deşeurile din „depozitele” rurale au un potenţial destul de redus de valorificare energetică.

[67] În privinţa deszăpezirii, deşi procentul este oarecum semnificativ, dotările se rezumă la pluguri ataşate la buldoexcavatoare sau tractoare.

[68] Conform OrdonanţeiGuvernului. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Drumurile comunale sunt cele care asigură legăturile între reşedinţa de comună cu satele componente sau cu alte sate sau între sate; drumurile vicinale deservesc mai multe proprietăţi, fiind situate la limitele acestora, iar străzile sunt drumuri din interiorul localităţilor.

[69] Institutul pentru Politici Publice, op. cit.

[70] Ibidem.

[71] Un aspect ce trebuie clarificat pe viitor este încadrarea diferitelor lucrări în categoriile de întreţinere şi modernizare; respondenţii au avut tendinţa să încadreze la modernizări lucrări mai complexe de întreţinere sau reabilitare.

[72] Unul din aspectele de clarificat în această privinţă este evaluarea cererii pentru creşe, în condiţiile în care copii nou-născuţi sunt îngrijiţi în gospodărie de rude sau de către părinţii nesalariaţi.

[73] Întrebarea adresată autorităţilor locale nu a distins între numărul de vizite la bibliotecă şi numărul de cititori individuali care au vizitat cel puţin o dată biblioteca în anul respectiv.

[74] Finanţarea acestora a variat de la fonduri ale bugetului de stat, la fonduri externe nerambursabile şi până la credite contractate de statul român.

[75] Din care 40 mil. USD împrumut al statului român de la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

[76] Vezi şi anexa 1.

[77] Vezi şi anexa 2.

[78] Vezi şi anexa 3.

[79] Serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare, salubrizare, management al situaţiilor de urgenţă, poliţie comunitară şi evidenţa persoanelor.

[80] Această organizare nu ar crea instituţii noi. Structura respectivă va putea folosi personalul actualelor instituţii din aparatul de lucru al Guvernului, precum şi un număr de specialişti detaşaţi de la ministerele de resort. Comitetul interministerial va reuni demnitari din ministerele de resort şi experţi care să îi asiste pe aceştia. În acest fel, compartimentele funcţionale ale ministerelor ar fi degrevate de actualele sarcini de management al programelor avute în responsabilitate (ex. direcţiile financiare); acestea îţi vor putea relua astfel sarcinile curente.

[81] Vezi lista recomandată de A.Co.R. a serviciilor care pot fi prestate în comun de la subcapitolul „Recomandări adresate comunelor pentru îmbunătăţirea performanţelor în activităţile proprii”.

[82] Documentele strategice sunt, totuşi, criteriu de eligibilitate pentru PNDR.

[83] În acest context, primăria este clădirea în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice locale şi aparatul de specialitate al primarului.

[84] Ministerul Administraţiei şi Internelor, raportul „Probleme-cheie în procesul de descentralizare”, 2006.

[85] Actuala procedură, deosebit de birocratică, pe lângă faptul că până la materializarea unor modificări şi completări ale inventarului trec luni şi chiar ani, angrenează autorităţi care nu au nici o competenţă în ceea ce priveşte administrarea patrimoniului unei unităţi administrativ-teritoriale.

[86] În cazul proiectelor finanţate prin programe naţionale vă rugăm să precizaţi şi numele programului respectiv.

[87] Vă rugăm să eliminaţi varianta necorespunzătoare.

[88] Vă rugăm să însumaţi veniturile realizate din impozitele/taxele respective.

[89] Pentru anii 2005 şi 2004 vă rugăm să însumaţi sumele defalcate din TVA (şi impozitul pe venit, pentru 2004) primite pentru finanţarea învăţământului preuniversitar, creşelor, ajutorului social, evidenţei persoanelor, energiei termice, drumurilor comunale, încălzirii locuinţelor, indemnizaţiilor asistenţilor persoanelor cu handicap grav etc.

[90] Veniturile locale fiscale ale bugetului local se calculează scăzând din veniturile fiscale totale ale bugetului local cotele defalcate din impozitul pe venit şi sumele defalcate din TVA (şi impozitul pe venit, pentru anii 2004 şi 2005).

[91] Se calculează scăzând din veniturile fiscale totale ale bugetului local cotele defalcate din impozitul pe venit şi sumele defalcate din TVA (şi impozitul pe venit, pentru anii 2004 şi 2005).

[92] Pentru anul 2006, pentru toţi indicatorii referitori la cheltuieli se vor preciza „plăţile efectuate”.

[93] Pentru fiecare capitol de cheltuieli se însumează plăţile efectuate din fiecare buget (local, al instituţiilor publice, al creditelor interne, al creditelor externe, al fondurilor externe nerambursabile, al fondurilor evidenţiate în afara bugetului local).

[94] Pentru fiecare capitol de cheltuieli se însumează plăţile efectuate din fiecare buget (local, al instituţiilor publice, al creditelor interne, al creditelor externe, al fondurilor externe nerambursabile, al fondurilor evidenţiate în afara bugetului local).

[95] Pentru fiecare capitol de cheltuieli se însumează plăţile efectuate din fiecare buget (local, al instituţiilor publice, al creditelor interne, al creditelor externe, al fondurilor externe nerambursabile, al fondurilor evidenţiate în afara bugetului local).

[96] Pentru fiecare capitol şi titlu de cheltuieli se însumează plăţile efectuate din fiecare buget (local, al instituţiilor publice, al creditelor interne, al creditelor externe, al fondurilor externe nerambursabile, al fondurilor evidenţiate în afara bugetului local).

[97] Pentru fiecare capitol şi titlu de cheltuieli se însumează plăţile efectuate din fiecare buget (local, al instituţiilor publice, al creditelor interne, al creditelor externe, al fondurilor externe nerambursabile, al fondurilor evidenţiate în afara bugetului local).

[98] Pentru fiecare capitol şi titlu de cheltuieli se însumează plăţile efectuate din fiecare buget (local, al instituţiilor publice, al creditelor interne, al creditelor externe, al fondurilor externe nerambursabile, al fondurilor evidenţiate în afara bugetului local).

[99] Pentru fiecare capitol şi titlu de cheltuieli se însumează plăţile efectuate din fiecare buget (local, al instituţiilor publice, al creditelor interne, al creditelor externe, al fondurilor externe nerambursabile, al fondurilor evidenţiate în afara bugetului local).

[100] Pentru fiecare capitol şi titlu de cheltuieli se însumează plăţile efectuate din fiecare buget (local, al instituţiilor publice, al creditelor interne, al creditelor externe, al fondurilor externe nerambursabile, al fondurilor evidenţiate în afara bugetului local).

[101] Pentru fiecare capitol şi titlu de cheltuieli se însumează plăţile efectuate din fiecare buget (local, al instituţiilor publice, al creditelor interne, al creditelor externe, al fondurilor externe nerambursabile, al fondurilor evidenţiate în afara bugetului local).

[102] Pentru fiecare capitol şi titlu de cheltuieli se însumează plăţile efectuate din fiecare buget (local, al instituţiilor publice, al creditelor interne, al creditelor externe, al fondurilor externe nerambursabile, al fondurilor evidenţiate în afara bugetului local).

[103] Pentru fiecare capitol şi titlu de cheltuieli se însumează plăţile efectuate din fiecare buget (local, al instituţiilor publice, al creditelor interne, al creditelor externe, al fondurilor externe nerambursabile, al fondurilor evidenţiate în afara bugetului local).

[104] Pentru fiecare capitol şi titlu de cheltuieli se însumează plăţile efectuate din fiecare buget (local, al instituţiilor publice, al creditelor interne, al creditelor externe, al fondurilor externe nerambursabile, al fondurilor evidenţiate în afara bugetului local).

[105] Se însumează rambursarea creditului cu dobânzile şi comisioanele aferente.

[106] Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 a şi Hotărârea Guvernului nr. 246/2006 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice.

[107] Drumuri comunale, vicinale, străzi.

[108] puncte de aprindere, cutii de distribuţie, cutii de trecere, linii electrice de joasă tensiune subterane sau aeriene, fundaţii, stâlpi, instalaţii de legare la pământ, console, corpuri de iluminat, accesorii, conductoare, izolatoare, cleme, armături, echipamente de comandă, automatizare şi măsurare

[109] Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 şi Hotărârea Guvernului nr. 246/2006 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice.

[110] În sensul de frecvenţă săptămânală, de exemplu de două ori pe săptămână.

[111] Avem în vedere DDE-urile, adică deşeurile şi deponentele ecologice.

[112] Conform Anexei nr. 1 la regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de salubrizare, în cadrul Hotărârii de Guvern nr. 433/2004.

[113] Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi H.G. nr. 246/2006 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice.

[114] Avem în vedere distincţia dintre sistemul de canalizare divizor (sistemul public de canalizare care asigură colectarea, transportul, epurarea şi evacuarea în emisar, separată, a apelor uzate şi a apelor meteorice) şi sistemul de canalizare unitar (sistemul public de canalizare care asigură colectarea, transportul, epurarea şi evacuarea în emisar, în comun, atât a apelor uzate, cât şi a apelor meteorice).

[115] Avem în vedere categoria de utilizatori casnici-persoane fizice proprietare ale unui imobil, nu asociaţii de proprietari/locatari.

[116] Primite de la: utilizatori, Agenţia de Protecţia Mediului, Autoritatea de Sănătate Publică, structura teritorială a Administraţiei Naţionale „Apele Române”.

[117] care asigură legăturile între reşedinţa de comună cu satele componente sau cu alte sate sau între sate

[118] care deservesc mai multe proprietăţi, fiind situate la limitele acestora

[119] drumuri din interiorul localităţilor

[120] Prevăzute anual în bugetul de stat şi alocate de consiliile judeţene în raport cu lungimea reţelei de drumuri comunale.

[121] Lucrări de întreţinere - lucrări şi servicii privind întreţinerea curentă a drumurilor publice cu scopul aducerii la parametrii iniţiali de funcţionare (ex. plombe şi alte tratamente similare).

Va rugăm să completaţi numai lucrările de întreţinere efectuate în anul respectiv.

[122] Lucrări de modernizare - dezvoltarea parametrilor iniţiali ai drumurilor publice (ex. o nouă îmbrăcăminte, lărgire, o nouă fundaţie etc.).

Va rugăm să completaţi numai lucrările de modernizare efectuate în anul respectiv.

[123] Va rugăm să completaţi numai străzile date în folosinţă în anul respectiv.

[124] Incendiu de pădure, cutremur, alunecări de teren, inundaţii, viituri, înzăpezire, vijelie etc.

[125] Serviciile voluntare se clasifică în funcţie de componenta preventivă, de dotare şi de tipul intervenţiei, astfel:

· serviciu de categoria I - având în formaţia de intervenţie doar echipe specializate, pe tipuri de riscuri;

· serviciu de categoria a II-a - având în formaţia de intervenţie grupe care încadrează autospeciale, altele decât cele pentru stingerea incendiilor, precum şi echipe specializate, pe tipuri de riscuri;

· serviciu de categoria a III-a - având în formaţia de intervenţie grupe de intervenţie, dintre care una încadrează o autospecială pentru stingerea incendiilor, şi echipe specializate, pe tipuri de riscuri;

· serviciu de categoria a IV-a - având în formaţia de intervenţie grupe de intervenţie, dintre care cel puţin două încadrează autospeciale pentru stingerea incendiilor, şi echipe specializate, pe tipuri de riscuri

(Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 718/2005, modificat de Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 195/2007).

[126] Staţii fixe, portabile şi mobile.