Portal de carte si arte
Bine ai venit, Vizitator. Trebuie să te autentifici sau să îți creezi un cont.
Iulie 23, 2017, 10:34:40

Autentifică-te cu numele de utilizator, parola și precizează durata sesiunii.
Caută:     Căutare detaliată
Forumul c@rte si @rte s-a deschis publicului
11 Mesaje în 4 Subiecte de către 1 Utilizatori
Ultimul cont creat: cartesiarte
* Pagina principală Ajutor Caută Calendar Autentificare Creează un cont
+  Portal de carte si arte
|-+  Mesaje recente
Pagini: [1] 2

 1 
  : Septembrie 29, 2008, 10:35:07  
Creat de Dumitrescu_T - Ultimul mesaj de către Della
DE CE? REFLECTII INFIDELE DESPRE HOLOCAUST

http://www.scribd.com/doc/6247838/DE-CE-REFLECTII-INFIDELE-DESPRE-HOLOCAUST

Volumul este  publicat cu CopyLIBER.

 2 
  : Aprilie 24, 2008, 06:35:31  
Creat de Dumitrescu_T - Ultimul mesaj de către Dumitrescu_T

Autoaparare psihica. Cum sa devii imun la manipulare
http://www.scribd.com/doc/886520/Autoapara...n-la-manipulare

Testamentul politic al lui Nicolae Iorga
http://www.scribd.com/doc/886667/NICOLAE-I...ITIC-continutul

Secretul sabiei de foc. Sau cum e cu putinta Fenomenul Legionar
http://www.scribd.com/doc/886529/Secretul-...omenul-Legionar

Testamentele politice ale lui Ion Antonescu si Corneliu Zelea Codreanu
http://www.scribd.com/doc/976134/ANTONESCUCODREANU

Mota si Marin. Testamentele lor politice
http://www.scribd.com/doc/886527/Ion-Mota-...entele-Politice

Arma cuvantului la Mihai Eminescu
http://www.scribd.com/doc/2302519/DRUMUL-D...-MIHAI-EMINESCU

Spre Eminescu. Raspuns romanesc la amenintarile prezentului si la provocarile viitorului
http://www.scribd.com/doc/2167565/ECONOMISTUL-EMINESCU

Au copyLIBER. Toate.

 3 
  : Ianuarie 24, 2008, 08:16:19  
Creat de cartesiarte - Ultimul mesaj de către Alecsandru BOBOC
Desi stiam de aceasta initiativa a domnului Leu inca de anul trecut (de la lucrarile ACoR), spre rusinea mea, abia acum mi-am adus aminte. Astazi mi-am creat cont si pentru ca localitatea pe care o reprezint (desi se afla in Baraganul torid si in care multi cred, ca nu se intampla mai nimic), are o bogata activitate culturala. Voi incerca sa postez aici o serie de actiuni si evenimente, care se intampla in comunitatea noastra. Cred ca trebuie sa ne aplecam din ce in ce mai mult asupra acestei laturi a vietii noastre.  Trebuie sa actionam un pic mai mult, asupra schimbarii atitudinii noastre in general si mai ales asupra schimbarii mentalitatii in special.
Marea majoritate a celor (care fac presa !), ce scriu prin ziare, scot in evidenta faptele reprobabile. Oare este nativ la noi ? Nu sunt o fire pesimista, ba dimpotriva, dar trebuie gasita calea prin care presa, de toate felurile, sa scoata in evidenta mai mult realizarile și din ce in ce mai putin, fapte de genul celor comise de Mailat prin Italia, Cioaca si Elodia pe la Brasov, etc.
Zilele trecute citeam un comentariu al lui Mircea Cartarescu, pe care imi permit sa-l postez aici, dar care sincer ma cutremurat:


Sentimentul romanesc al isteriei
 
                                     text de Mircea Cărtărescu


Daca trăiești numai in România, e posibil să nu-ți dai seama că e ceva în neregulă cu lumea din jur. Ai culoarea mediului și te miști o dată cu el. Ești una cu toți ceilalți.
Dar dacă te întorci, după o vreme îndelungată, în țară e cu neputință să nu fii izbit de cât de anormală e umanitatea de aici.  De cât de chinuiți sunt oamenii și de cât de răi devin din cauza asta.
Nu se poate să nu fii uluit de faptul, de pildă, că una dintre cele mai răspândite strategii de supraviețuire e mitocănia agresivă. În orice țară civilizată oamenii încearcă sa-și menajeze nervii cât se poate de mult. Sunt prevenitori unii față de alții in forme duse aproape până la caricatură.
Și-au dezvoltat zâmbete sociale si ritualuri de contact care să elimine, practic, posibilitatea oricăror conflicte. Când cineva te contrazice, îi zâmbești si spui: „We agree to disagree” (am căzut de acord că nu suntem de acord). Când cineva te calcă pe picior, te grăbești să-ți ceri tu scuze.
O ipocrizie blândă si surâzătoare te întâmpină peste tot, ca un balsam care alină toate rănile și satisface toate susceptibilitățile.
Această ipocrizie poartă numele de politețe si e esențială pentru fluidizarea substanței sociale.
Românul nu este așa pentru că nu poate fi, obiectiv, așa. Pentru că la noi, dacă ești bun, ești călcat în picioare. Să ne imaginăm o tânără care devine vânzătoare. Își iubește meseria și își propune să fie cât mai drăguță și mai serviabilă cu clienții.
Zâmbetul profesional, acel zâmbet care vinde marfa, i se va șterge însă curând de pe față, după ce vreo cinci-sase inși îi vor trânti cate-o bădărănie, sau vor începe să urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate șansele ca după o lună de zile zâmbetul să-i dispară complet, iar după un an să avem vânzătoarea noastră standard, acră si scârbită, care te repede de nu te vezi.
Bădăranii de care-am vorbit nu sunt nici ei bădărani din naștere.
Si ei sunt bieți oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliți de când se știu. Au devenit scârboși pentru că au simțit pe pielea lor că nu ține sa fii drăguț cu ceilalți. Pentru că, la toate ghișeele, au rezolvat numai urlând. Pentru că doar fiind mitocani au avansat social, călcând peste cei blânzi.
În armată, soldații sunt extrem de chinuiți „in perioadă” de sergenții lor. Când ajung ei înșiși sergenți, ii chinuiesc pe noii recruți si mai abitir.
Si tot așa, în toate straturile sociale și la toate nivelurile, românii își sunt propriii călăi și propriile victime într-o societate profund alienată psihic, o societate isterica.
Cred că asta ne distinge, ca români, în lume, la ora actuală: tensiunea continuă la nivelul vieții cotidiene. Starea continuă de explozie, care ne provoacă ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul generalizat al fiecăruia cu fiecare. Nu vreau să spun prin asta că suntem fundamental răi.
Firește, ne-au împins spre asta sărăcia si lipsa de orizont, carentele de educație, perplexitatea maselor țărănești dezrădăcinate si aduse în ghetourile marilor orașe. Pot fi si alte explicații obiective.
Dar e încă ceva, mai subtil, mai întunecat în tot acest chimism social.
Înrăiți de lumea în mijlocul căreia trăim, cu timpul începe să ne placă să fim răi.
Sadismul nostru răbufnește atunci în insultă și obscenitate.
Începem să ne mândrim cu grobianismul nostru si, exhibiționiști ai moralei, ne dezbrăcăm voluptuos de caracter în aplauzele excitate ale publicului.
Curând, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rău ca târfele si noii îmbogățiți.
Ascensiunea (sau doar supraviețuirea) noastră socială e marele premiu câștigat cu prețul mitocăniei noastre.
Iar cercul acestei nevroze naționale nu ar putea fi spart decât printr-o lungă terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lungă, scumpă și cu un rezultat incert. Nu cred că ne-o putem permite deocamdată.


Nu este extraordinar ?

 4 
  : Ianuarie 02, 2008, 11:07:42  
Creat de cartesiarte - Ultimul mesaj de către migis8
SA  EVIDENTIEM  MAI  MULT
FAPTELE  BUNE !


A  fost  lansat :
“ Clubul   CU  VESTI  BUNE ”




1. Ca sa avem succes, n-ar trebui sa avem in vedere in principal, "FAPTELE BUNE" din societatea omeneasca ?

2. Nu cred ca romanii mai merita sa fie mintiti acum, cand am intrat in Uniunea Europeana si dorim sa ne imbunatatim traiul.
 
3. In acest moment, numai reprezentantii mass-media pot informa corect cetatenii, astfel incat visele lor sa devina realitate.

De aceea  a fost lansat, incepand cu anul 2008: 'Clubul CU VESTI BUNE', ce functioneaza pe site-ul NEOGEN.RO.


Probabil v-ati intrebat adesea: de ce suportam in ultima vreme, stressul stirilor negative ?

Cu totii intelegem ca marile realizari ale cetatenilor sunt de neconceput in absenta eforturilor noastre, a faptelor « de bine ».

Consider ca mediatizarea  permanenta a unor aspecte antisociale, nu ne onoreaza si cu atat mai mult, nu merita sa fie prezentate pe prima pagina a unor publicatii. Ca atare, aceasta metoda de « respect » pentru cetatenii Romaniei, o consider nepotrivita la acesta data.

Astfel, daca analizam cu atentie actualul context geopolitic si economic dificil, incepem sa intelegem din ce in ce mai bine de ce investitorii straini vor continua sa priveasca Romania cu aceeasi reticenta pe care o demonstrau si inainte de intrarea ei in NATO.

Deci, sa insistam sa promovam mai mult aspectele pozitive ale realitatii, acestea sa fie in centrul atentiei !

Primim la CLUB, orice veste buna pentru romani, nu ne intereseaza stirile care manipuleaza opinia publica si care sunt evidente ! (mai ales ca lupta intre diferitele centre de putere este continua si chiar mai mult, vizibila pe toate canalele mass-media dupa 1989).

Nu uitati, mai exista si jurnalistii corupti - de care nu se ocupa nimeni, care pot influenta gresit atentia publica ! De aceea, mai mult ca oricand, se simte nevoia, odata cu intrarea in Uniunea Europeana, sa reusim sa creem un curent nou si valoros de opinie publica.

Ne propunem chiar sa sustinem si sa dezvoltam o retea cat mai mare de « specialisti ai vestilor bune », o conditie a dezvoltarii democratiei si a civilizatiei in zilele noastre.

Va asteptam stirile Dumneavoastra interesante si daca este posibil chiar si cu comentarii.


Atentie ! Clubul  « CU VESTI BUNE » are nevoie de sprijinul membrilor « NEOGEN », al celor ce apartin Clubului
 « LIDERILOR DE PRETUTINDENI » si nu numai. 


Cu stima, Presedinte MASS COMMUNICATION POWER

Ec. Mihail  Georgevici


 5 
  : August 23, 2007, 11:18:39  
Creat de Alexandru DUMITRIU - Ultimul mesaj de către nicolae
Poate ca galagia scrisa –  facuta de unii esteti de ultima ora pentru a conferi altitudini ce nu le au scrierilor adunate sub genericul de literatura cochon  – nu merita sacrificarea timpului si spatiului tipografic, intrucat sunt destul de numeroase problemele de fond ale literaturii contemporane, care isi merita intaietatea. Si totusi... Un comentariu sustinut de o eruditie ce marturiseste prezenta unui intelectual de autentica vocatie – l-am numit pe dl. Titus Filipas – si o inteligenta punere in pagina pentru comparatie a unui roman celebru si a unei carti pentru consumul celor destinati vulgaritatii, purtand semnatura, banuiesc, a unui tanar scriitor, Alexandru Dumitriu, vin sa demonstreze ca, oricat de marginale ar fi scrierile in care imundul si aberatia fiziologica domina, ele nu se cuvin a fi tratate cu o superioara indiferenta. Pentru ca mai ales pot infesta si deturna de la rigorile valorii climatul generator de opere menite sa reziste timpului din toate punctele de vedere. E cu atat mai fireasca conturarea unei atitudini fata de asemenea marginale exprimari scrise, dintre care putine izbutesc sa-si depaseasca prin virtutile stilistice conditia inferioara, cu cat se vede treaba ca la noi, cu o intarziere mimetica mostenita, s-au angajat in a impune si contrapune literaturii cu adevarat durabile si asemenea insailari teribiliste, amuzante cateodata, si nume cu pretentie, care, insa, cel mai adesea s-au impus prin supralicitarea unor exprimari spectaculoase, scandaloase adesea, ingrijorator de vulgare, nutrite din obsesii pandite de voluptati imorale, ci nu sustinute de prestanta unor initiative culturale de anvergura. Se intampla si s-a intamplat si altadata ca din teribilism sau din insuficienta asimilarii unor criterii valorice sustinute de coloanele de rezistenta ale culturii si artei lumii, sa se iveasca in peisajul spiritual intelectuali – sau, mai degraba, pseudo-intelectuali – care sa confunde muntele cu musuroiul. O fac unii, poate, pentru orgoliul de a vedea ca statura lor este mai inalta decat musuroiul pe care il inventeaza si il pompeaza neintrerupt cu mari cuvinte, in speranta ca va deveni munte. Trista si zadarnica speranta.

                        Nicolae DRAGOS

 6 
  : August 22, 2007, 11:07:08  
Creat de Alexandru DUMITRIU - Ultimul mesaj de către Alexandru DUMITRIU
O fi mai deocheata, indecenta, uneori vulgara de-a dreptul, dar literatura „cochon” e ceea ce spune a fi un rau necesar. Aceasta forma de literatura favorizeaza involuntar resuscitarea literaturii într-adevar bune. Dintotdeauna, obscenul sau trivialul (a nu se confunda cu non-conformismul boem) au depasit – ca interes –  firescul, normalul. Chiar si in literatura. S-a scris despre incest, pedofilie, sodomie și despre cate si mai cate. Si, probabil se va mai scrie. Neincetata decadenta umana, atat urbana cat si partial rurala, a fost si continua sa fie speculata de „n” literati. Cu succes. O demonstreaza vanzarile si mediatizarea unor asemenea lucrari.
Dar, comparand, sa spunem, de exemplu, romanul lui Flaubert, Madame Bovary, cu relativ recenta aparitie editoriala „Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucurestene”, discrepantele valorice ies imediat la iveala. Desi subiectul este intr-o oarecare masura apropiat. Emma Bovary, nevasta unui medic mediocru de provincie, se considera neimplinita in dragoste si isi insala soțul. Ravneste un statut social exceptional, aristocratic, mrejele Parisului o incanta, e obsedata si depedenta de lux si, din aceasta cauza, aduna datorii enorme. Cand nu ai luxul si-l vrei neaparat, il platesti scump! Disperata, incearca sa-l seduca pe versatul perceptor (care contribuie decisiv la „faliment”) si nu reuseste. Apoi, incearca aceeasi manevra cu un nobil galant, cu care avusese o idila. O idila esuata, Emma fiind parasita si sufera o depresie cumplita, pe care o depaseste dificil. Cu toate acestea, cu orgoliul feminin ranit, nu ezita sa se „prostitueze”. Ca n-a acceptat nobilul cu pricina, care pretindea fals ca e si lefter, asta-i alta treaba. Deci, cu ce este mai prejos Emma Bovary decat prostituata bucureșteancă?! Damele nu diferă prea mult. Insă ce face Flaubert se defineste drept literatura, iar ce face anonimul autor al „Aventurilor...” (nu se cunoaste scriitorul sau scriitoarea) e, pardon, „gioco di mano”.
Profesorul Filipas, dupa introducerea cu Th. Gautier, insista asupra „Povestii povestilor” in materialul sau postat pe portalul Carte si Arte. Ion Creanga nu dainuie si astazi in literatura autohtona prin controversata „Poveste a povestilor”. Nici Geo Bogza prin faptul ca a facut parte din redactia unei ofensatoare publicatii cu „statut” avangardistic, pentru care a trecut sa dea niste explicatii si pe la politie, alaturi de colegul sau Aurel Baranga. Editura care a publicat respectiva naratiune îndoielnica în versiune trilingva si-a propus să vândă. Se stie ca astfel de lucrari „prind” bine. De ce a scris Creanga contestata „Poveste a poveștilor”, nu ne priveste. Poate a considerat că aducea un serviciu literaturii noastre din acele timpuri, sincronizand-o cu de mult „emancipatele” curente occidentale. Tot ce se poate. Dar, cum spuneam, nu „Povestea povestilor” l-a clasicizat pe Ion Creanga. Si nici n-o sa-l renege si „excomunice”, chiar daca aceasta editie ar fi urmata de alte cinci, sase, sapte, sau cate vreti.
Asadar, literatura degradanta isi are utilitatea sa. Reconfirma valorile indezirabile. Chiar oficialitatea o practica. Trubadorul Florin Chilian insoteste un articol la rubrica sa din "Jurnalul National" cu urmatorul motto: "Mi se rupe, amice!/ Oricum, ma pis intrerupt/ si gafai pe luna plina sau goala/ Dupa o prospatura. Hai, ca-s haios..." Pe cine banuiti ca fiind autorul acestor tampenii?! N-aveti idee? Ei bine, poetul de un sublim aparte este Ministrul Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu. Aceasta mostra de sensibilitate face parte din lucrarea "Simptome", publicata la... editura Institutului Cultural Roman in 2005. Fara alte adaugiri. 
Cat despre pericolul ca aceasta literatură sa prejudicieze si sa inoculeze valorile reale, abrutizand cititorul si orientandu-l catre derizoriu, aici intervine conceptul de liber-arbitru. Fiecare decide ce sa împrumute si sa retină dintr-o carte. Desi e cam greu de crezut ca un respectabil critic de carte ii va bate vreun apropo consoartei sa incerce in patul conjugal cine stie ce perversiuni despre care a citit incitat. Sau poate nu. Sau poate ca nevasta nu e o mironosita si le stie deja și nu va reacționa consternata, oripilata. Ar vrea ei, insa nu autorii acestor carti au inventat dezinhibarea si exhibitionismul! Iar daca vreun individ vrea niste pornografie, ii e mai la indemana (sic!) sa descarce de pe internet doua-trei filme erotice decat sa citeasca naiba stie ce roman! Care o fi el roman pornografic, dar pana la actele sexuale in sine, contine expozitiune, intriga, punct culminant si multa sporovaiala. Porno, porno, dar, volens-nolens e si literatura!
In orice caz, nu aceasta literatura a influentat educatia societatii. Dimpotriva. Autorii au preluat din societate, nicidecum invers. Si vor mai prelua. Sunt zacaminte suficiente. Cum Planeta Pamant inseamna 70% apa, putem deduce ca are balta destul peste. Culmea, doar pe uscat. Sa tot preia! Poate, candva, lumea se va schimba, iar unele generatii mai normale ne vor decreta drept niste incurabili imorali ridiculi. Cu tot snobismul  nostru, cu toate „acaretele” tehnice, cu toate Academiile si cu toti doctorii Honoris Causa, asta vom fi in perspectiva lor: niste imorali patetici. Nu toti, desigur. Literatura asta a slitului constituie o perfecta fresca a societatii noastre. Da, a spus el John Lennon „make love, not war!”, dar nu „make hard sex” (si pornografie). Deviza contemporaneitatii nu corespunde cu mesajul instituit de Lennon. Se fac si razboaie si, daca se fac razboaie, nu se face dragoste. Ci pornografie!
De fapt, pentru viitorime, literatura pornografica va fi un fel de material didactic. Inedite izvoare istorice scrise. Doar literatura adevarata – care exista, slava Domnului –  o vor numi literatura. 
Iar despre pudoare, despre riscul ca „Povestea povestilor” sa ii induca in eroare pe scolarii din clasele primare, care isi dau seama ca simpaticul nene Creanga nu scria doar despre sotii copilaresti, hai sa nu ne mai ferim. Nu de la Creanga afla despre rima la fictivul personaj din bancuri, Bula. Poate afla, din pacate, si de la parintele nervos dupa un meci de fotbal, si de la mecanicul scolii care-si da stangaci cu ciocanul in dest, si de la Traian Basescu si licuricii sai.
Cum să stopam infamia umana?! Nu prea se poate. Dumnezeu a avut nevoie de un potop. Apoi Iisus a luat asupra-I păcatele noastre. Nu putem bara aceasta decădere constanta care domina societatea. Ne putem delimita. Unii aleg sihastria, devin pustinci, se distanteaza de lume. Altii, mai putin bravi, dar integri, se straduiesc sa fie altfel decat ceilalti. Sa fie mai putin... oameni decat ailalti. Însa ma îndepărtez prea mult de la subiectul propriu-zis.
Asadar, in concluzie, parafrazand proverbul... proverbial, NU LITERATURA COCHON IL FACE PE OM, CI OMUL FACE LITERATURA COCHON! Aceasta e ordinea corecta. Indubitabil.
Altceva ar trebui să ne ingrijoreze: genialul Flaubert, in a sa capodopera „Madame Bovary” scrie despre o vampa sofisticata, extravaganta, chiar intelectuala. Si in „Aventurile unei prostituate...” tot despre o vampa se scrie. Una care a citit Patapievici si Liiceanu, asa spune autorul anonim. Cele doua lucrari sunt separate prin stil. Una e literatura exceptionala, cealalta e o gioarsa. Omul, din pacate, tiparul uman, e acelasi, fir-ar sa fie! Fie ca e vorba despre stilata frantuzoaica Emma Bovary sau curva din Bucuresti!           

 7 
  : August 22, 2007, 10:18:26  
Creat de Alexandru DUMITRIU - Ultimul mesaj de către Alexandru DUMITRIU
Pe fluxul de stiri de pe acest site, am gasit anuntul unei noi rubrici: Carte de comentat. Ce mai asa si pe dincolo, portalul Carte si arte e într-adevar unul complet! Primul text introdus în aceasta categorie îi apartine profesorului Titus Filipas, un comentariu mai mult decât pertinent, referitor la literatura cochon. Autorul eseului vorbeste si despre una dintre ultimele intiative editoriale ale lui Gabriel Liiceanu, patronul de la Humanitas, fosta Editura Politica, aceea de a publica trilingv „Povestea povestilor” lui Creanga. Acest subiect,  literatura cochon, merita insa o dezbatere pe indelete.    
Profesorul Filipas si-a axat interventia in cadrul rubricii „Carte de comentat” aducandu-l in discutie pe Th. Gautier. Eu propun sa renuntam la acesta si sa-l substituim cu Gustave Flaubert, chiar daca Gustave Flaubert nu poate fi categorisit autor de literatura cochon. Dar faimosul sau personaj, cucoana parvenita Emma Bovary, nu se situeaza cu nimic mai prejos decat o cocota din Bucuresti, „eroina” din „Aventurile intime ale unei prostituate de lux din Bucuresti”, carte A.N. (autor necuonscut), aparuta destul de recent. 
Voi reveni. 

 8 
  : Martie 02, 2007, 01:09:50  
Creat de cartesiarte - Ultimul mesaj de către Alexandru
Fara exagerare, o initiativa extrem de benefica, menita sa "transfere" ipostazele culturale intr-un mediu oarecum inedit, adica pe internet. Si, totodata, acest site-forum asigura o promovare largita. Iata ca, vrand-nevrand, cultura se poate dezbate si accentua inclusiv pe internet. Bineinteles, nu este nicidecum prima asemenea manevra, dar, ca parere initiala, pagina de fata se detaseaza de celelalte din aceeasi directie, demonstrand ca poti face lucruri de seama si fara a incarca site-ul cu "formule" cat mai neconventionale. Cartesiarte impune un distinct aspect sobru. Exact ca pentru cultura. Pentru ca acest, sa-i spunem, domeniu are nevoie in primul rand de o tinuta serioasa. Altminteri, divagam de la sensurile sale si nu e de mirare ca, la momentul acesta, cultura se "tabloidizeaza". Asadar, in concluzie, un portal demn de cultura. Numai bine !

 9 
  : Martie 01, 2007, 02:19:13  
Creat de cartesiarte - Ultimul mesaj de către Dan
Pare interesant

 10 
  : Februarie 28, 2007, 12:15:14  
Creat de cartesiarte - Ultimul mesaj de către cartesiarte
Asteptam opiniile dumneavostra in legatura cu portalul nostru

Pagini: [1] 2
Creat cu MySQL Creat cu PHP Powered by SMF 1.1.12 | SMF © 2007, Simple Machines LLC
Traducerea în limba română © 2006-2007 www.nist.ro
Validat cu XHTML 1.0! Validat cu CSS!